Prof. dr. Cristina ŞTEFAN, Colegiul Naţional Spiru Haret, Bucureşti

Activitățile de sensibilizare culturală sunt prezente în școală sub forme dintre cele mai diverse. În funcție de tematica abordată, acestea sunt menite să vină în întâmpinarea curiozității elevilor, a nevoii lor de formare mai largă decât cea obligatorie, așa cum decurge din curriculumul școlar obligatoriu. Unele dintre cele mai agreate activități de acest fel sunt cele în care, în fața elevilor, vin să împărtășească din experiența lor profesională și personală diverși invitați.

Apare cu atât mai interesant cazul în care, din partea mai multor instituții de notorietate publică, participă în aceeași activitate mai mulți invitați. Elevii își manifestă deschis o curiozitate prietenoasă, se întrec să poată fi prezenți, intrând chiar într-un fel de competiție tacită cu alți colegi, de la alte clase. Cine este mai îndreptățit să participe? – e o întrebare la care răspunsurile se constituie drept temei argumentativ. De pildă, dacă tema de interes este una care privește integrarea socială, elevii de la profilul Științe sociale își arată imediat interesul de a participa. Atitudinea este una surprinzător de binevoitoare, în contrast cu apatia manifestată într-un moment sau altul de oboseală, pe parcursul săptămânilor de cursuri, mai ales în cele de la mijlocul semestrului.

Pe 24 octombrie, de Ziua Internațională a ONU, la propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, sub coordonarea doamnei cercetător Daniela Albu, mulți elevi de la Colegiul Național Spiru Haret au avut ocazia de a se întâlni cu reprezentanți ai Agenției ONU pentru Refugiați din România (UNHCR), ai Consiliului Național Român pentru Refugiați (CNRR) și ai Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI) într-o activitate educativă de amploare dedicată sensibilizării în raport cu problemele de viață pe care le întâmpină emigranții. Integrarea socială este un proces complex cu multe fațete, care, din perspectiva cetățeanului autohton, duce  la un trai echilibrat în propria comunitate, poate fi înțeles într-un mod semnificativ diferit față de aceea a unui migrant rupt de comunitatea de origine și aflat într-o situație de viață dificilă sub toate aspectele, atât materiale, cât și culturale. Cum ar fi dacă viața ta de mâine… este un exercițiu de imaginație și, totodată, de sensibilizare empatică la care elevii au luat parte urmărind să înțeleagă situația dramatică a persoanelor dezrădăcinate, dificultățile suplimentare pe care aceștia le pot întâmpina dacă se confruntă și cu manifestări xenofobe, au de suportat diverse prejudecăți și forme de ostilitate tacită din partea cetățenilor țărilor de tranzit sau a țărilor-gazdă.

Care este deosebirea între un migrant și un refugiat? Ce au în comun, ce îi diferențiază? Elevii s-au întrecut să explice de ce orice refugiat este un migrant, dar nu orice migrant este un refugiat. Migrantul alege să se mute dintr-o țară în alta, își poate pregăti pe îndelete traseul, are de cele mai multe ori o destinație bine precizată, face schimbarea din viața sa fără o presiune anume. Refugiatul acționează ca fugind din fața unui pericol iminent, determinat de un conflict deschis care îi pune viața în pericol. În fapt, refugiatul plecă din țara lui nu pentru că își dorește asta, ci pentru că vrea să-și salveze viața.

Cei care au participat la activitatea educativă au putut constata că tinerii sunt foarte sensibili la situațiile de viață aflate cumva la limita supraviețuirii și se declară profund contrariați de încălcarea dreptului la viață, dar și încălcarea libertății de a putea trăi în siguranță în propria țară. A pleca, fiind forțat de împrejurările date, fără ca aceasta să fie rezultatul propriei alegerii a trezit o sinceră indignare în rândul elevilor.

Cum pot fi respectate drepturile omului pentru cei care merg dintr-o țară în alta și respectă sau încalcă cu bună știință sau fără să își dea seama diferite aspecte legislative din țările unde ajung? Cum pot avea acces la justiție? Care este rolul polițiștilor pentru imigrări? Cum apar și cum pot fi combătute atitudinile rasiste și xenofobe? – iată o serie de întrebări la care invitații au urmărit să ofere răspunsuri într-o activitate interactivă cu elevii liceului vizitat.

Ideea-cheie este satisfacerea nevoii de siguranță în condițiile în care viața este pusă în pericol, pe fondul unor conflicte care țin de ani de zile, oamenii pleacă din țările de origine pentru a-și salva viața.

De unde vin în mod preponderent refugiații? Din țările unde au loc conflicte, iar viața oamenilor este pusă în mod sistematic în pericol: Siria, Irak, Afganistan, Sudanul de Sud, Somalia – sunt țările de origine. Ei merg preponderent în țările din vecinătate Turcia, Pakistan. În Europa, cei mai mulți migranți sunt în Germania.

În țara noastă, în mod curent au făcut solicitări de azil, în medie, aproximativ 1.500 de oameni, iar un maximum duce până la până la 4.000 de persoane.

Ce putem face pentru refugiați? – au fost, la rândul lor, întrebați elevii de către doamna Gabriela Leu, de la Agenția ONU pentru Refugiați din România (UNHCR).

Interesant de observat este că tinerii au o atitudine deschisă, tolerantă, în spirit european, față de migranți oferind răspunsuri pentru sprijinirea procesului de integrare socială de tipul: voluntariat, donații, organizarea unor evenimente culturale pentru promovarea diversității și conștientizarea prejudecăților, constituirea unei rețele de suport pentru copiii refugiați.

De ce este atât de ușor ca oamenii să ajungă să urască fără să își propună mai întâi să înțeleagă, chiar să cunoască? De ce toleranța este bună? Ce aduce diversitatea culturală pentru o comunitate? Este suficient să ne referim la nume celebre din cultură, cum sunt cele ale lui Albert Einstein, Thomas Mann, pentru a accepta o idee larg promovată de studiile de antropologie conform căreia diversitatea conduce la progres cultural.

Problematica presupusă de integrarea socială a migranților a devenit una de mare actualitate în societatea contemporană, în care fenomenul migrării s-a amplificat de la an la an. În prezent, în întreaga lume, 70,8 milioane de oameni sunt strămutați forțat, în fiecare minut 25 de oameni sunt siliți să fugă din țara lor.

Pentru a veni în întâmpinarea curiozității elevilor, UNHCR România a lansat de curând Kitul educațional „Teaching About  Refugees/Predarea-învățarea noțiunilor referitoare la refugiați“.

O altă fațetă a problematicii mișcării populației este aceea a cetățenilor români care, dintr-un motiv sau altul, aleg să plece din țară.

Conform unui Raport ONU privind populația, larg mediatizat, țara noastră era plasată pe locul doi, după Siria, privind numărul persoanelor care au migrat în ultimii 10 ani. Dar, dincolo de cifre, mai mult sau mai puțin îngrijorătoare sau discutabile, este vorba despre oameni, fiecare cu o traiectorie specifică de viață.

Reprezentanții IRDO au punctat faptul că drepturile omului trebuie să fie respectate, indiferent dacă este vorba de un cetățean autohton, un emigrant sau un refugiat.