Interviu cu prof. Laviniu Lăcustă, președintele USLIP Iași

Stimate domnule președinte, cum a debutat 2019 pentru sindicatul ieșean pe care îl conduceți? Care au fost cele mai mari probleme de care v-ați izbit?

Problemele generate de aplicarea Legii 153, Legea Salarizării Unice, salarizarea personalului din CJRAE, problemele ridicate de personalul auxiliar în ceea ce privește salarizarea și, nu în ultimul rând, personalul de conducere al unităților școlare ne-au preocupat foarte mult în lunile ianuarie și februarie 2019. În aceeași ordine de idei, am avut inclusiv un protest la Prefectura Iași, cu participarea reprezentanților celor trei categorii de angajați.

În sfârșit, avem buget. Nici anul acesta însă nu se atinge nivelul de 6% din PIB prevăzut în Legea Educației Naționale. Credeți că acest 6% este chiar atât de nerealist pentru a putea fi atins?

Trebuie spus din start că noi (USLIP IAȘI) apreciem că este încălcat primul punct al Acordului din Guvernul României. Bugetul din anul 2019 ar fi trebuit să fie de 3,45%, adică cu 15% mai mult procentual decât cel din anul 2018, care a fost de 2,98%.

Prin urmare, în termen strict de creștere procentuală, vorbim de o diferență doar de 0,04%. În acest ritm, ar fi nevoie de vreo 80 de ani ca să atingem procentul de 6%.

Este evident că bugetul în termeni financiari este mai mare decât cel din anul 2018, însă el trebuie să acopere creșteri salariale, inclusiv norma de hrană. Vă pot confirma că, pentru învățământ, vorbim tot de un buget la limita subzistenței.

Cum vi se pare intenția de a scoate sportul de la învățământul primar?

Este o măsură fundamental greșită. De altfel, s-a și revenit din acest punct de vedere. Avem convingerea că și la clasele pregătitoare, clasa I și a II-a, copiii trebuie să facă ora de Educație Fizică cu profesor de specialitate și nu știu dacă mai trebuie să și motivăm de ce.

Doamna Ecaterina Andronescu s-a întors la Ministerul Educației și vrea să schimbe multe. De pildă, vrea să reducă numărul de ore. Cum vi se pare această intenție?

Doamna ministru trebuie să înțeleagă că nu poți să reduci numărul de ore pur și simplu. Există o programă școlară și încadrări care trebuie respectate. Sigur, s-ar putea gândi o reducere a numărului de ore din trunchiul comun, însă ea ar trebui să vină automat cu reducerea normei de predare de la 18 la 16 ore pentru toate cadrele didactice.

În opinia noastră, credem că nu numărul de ore petrecut de elevi la școală este problema! Să nu uităm că în toate statele civilizate elevii petrec un număr semnificativ de ore la școală, însă au condiții. Când ne referim la condiții, ne gândim la cantină școlară, bază sportivă, programe școlare atractive, dotări de excepție.

În oglindă, în România, constatăm că 2.400 de unități școlare nu au apă curentă, nu au toalete civilizate și nu au o dotare corespunzătoare pentru anul 2019.

Îi sugerăm doamnei ministru să înceapă modernizarea învățământului românesc cu infra­structura școlară, să modifice programele școlare, și nu numărul de ore, și să investească în resursa umană: perfecționări și salarii cores­punzătoare. De altfel, acestea sunt și cele trei prorități din punctul nostru de vedere și care corespund realității din teren. Pentru a le rezuma în trei cuvinte: infrastructură; curriculum; oameni.

Mi-ați răspuns, aproape, la următoarea întrebare, deoarece pentru ministrul educației prioritatea numărul unu este digitalizarea școlii și, în acest sens, a anunțat că MEN va aloca o sumă importantă de bani pentru proiectul România Digitală, mai precis pentru achiziționarea de table inteligente și de tablete pentru toate școlile din țară. Este aceasta urgența urgențelor?

Cu siguranță, nu! Digitalizarea excesivă, fără niciun studiu, aduce pe lângă avantaje și foarte multe dezavantaje. Așa cum arătam, infrastructura ar trebui să fie prima prioritate și ne gândim aici la cantine școlare, apă curentă, toalete, școli renovate, baze sportive și multe altele. Mi-e teamă că se face foarte multă risipă prin achiziționarea acestor tablete, sunt bani care credem că ar putea fi folosiți mult mai eficient.

Ne-ați pomenit despre o campanie curajoasă pe care a demarat-o sindicatul dvs. Spuneți-ne mai multe despre acest demers.

Este vorba despre o campanie pe care ne propunem să o susținem pe o perioadă mai lungă de timp. Trebuie spus că mesajul acestei campanii îndreptate împotriva agresiunilor la adresa cadrelor didactice este adresat în primul rând societății românești.

Sigur, ne dorim și schimbări legislative, pentru o mai bună protecție a profesorilor din România, puși tot mai mult în dificultate de presiuni diverse, de la cele simbolice, ideologice, perceptive la cele de ordin statutar, profesional, financiar. Corpul profesoral definit, adulat, invidiat odinioară, ca fiind un reper valoric al societății, a devenit acum bătăia de joc atât a actorilor antrenați direct în procesul educativ (elevi, părinți), cât și a celor care supraveghează, monitorizează sau beneficiază de activitatea lor (mass-media, decidenți, autorități comunitare etc.).

De fapt, care sunt principalele direcții pe care considerați că va trebui acționat în următoarea perioadă de timp?

În perioada următoare, va trebui să avem în vedere, așa cum spuneam, în primul rând, statutul profesorului român în societatea româ­nească. Să nu uităm, în ultimul timp, se pune problema unei noi legi a educației și a unui statut al personalului didactic.

Cele două acte fundamentale la care facem referire, coroborate cu o salarizare mai bună, ar putea revaloriza statutul cadrelor didactice în societate.

Pe de altă parte, vom continua să acționăm în direcția problemelor reale, pe care colegii noștri le întâmpină zi de zi: birocrația excesivă, ajunsă la un nivel nemaiîntâlnit, cazurile de violență și agresivitate verbală și fizică și, nu în ultimul rând, problemele legate de Legea Unică de Salarizare. Cu toate majorările din ultimii doi ani, pe care le salutăm, trebuie spus că încă ne aflăm în partea de jos a piramidei bugetare.

După 30 de ani de vechime, un profesor cu gradul didactic I poate ajunge la aproximativ 4.000 de lei net. Cam acesta este vârful așteptărilor salariale. În contrast, în alte instituții, tot bugetare, salariile femeilor de serviciu, șoferilor, personalului de întreținere pleacă de la 3.000 de lei net.

Pe de altă parte, suntem conștienți de importanța muncii cadrelor medicale, însă ecartul dintre un asistent medical, spre exemplu, și un cadru didactic este mult prea mare.

Nu ne mai permitem comparații cu medicii, judecătorii sau alți funcționari publici (tot cu studii superioare), deoarece ar fi redundant.

Interviu realizat de Oana PANAIT