Termenul „secolul XXI” a devenit parte integrală a gândirii și planificării educației pentru viitor. Educatori și decidenți caută activ căi de a pregăti copiii pentru viitor, iar sistemul educațional evoluează mult mai rapid decât până acum. Studii variate ne-au arătat că memorizarea nu este o strategie efectivă de învățare, iar predarea centrată pe profesor nu este o structură eficientă pentru a obține implicarea elevilor. Totuși, în ciuda studiilor despre competențele pe care elevii au nevoie să le dezvolte pentru a deveni competitivi în secolul XXI și a concepțiilor despre educație pe care trebuie să le păstrăm sau să le abandonăm, școlile și profesorii sunt lăsați să își descopere singuri rolul în educația secolului XXI.
Odată, rolul educatorilor era să pregătească elevii pentru sarcini specifice pe care urma să le presteze (fie ca o meserie, meșteșug, profesie). Comunitățile erau, de asemenea, mult mai omogene, iar valorile specifice și învățăturile transmise și practicate asigurau supraviețuirea convingerilor comune.
Astăzi, noi nu mai trăim în aceeași lume. Societatea este un amestec de multe credințe diferite și culturi. Globalizarea a deschis lumea și a permis ca oamenii să interacționeze în noi și interesante moduri. Noi îmbinăm tradițiile și creăm sisteme unice care nu sunt predate în clasă, dar sunt dezvoltate prin experiențele de viață și pasiunile noastre. Noi ne transmitem valorile și culturile fără să așteptăm ca ele să fie adoptate de auditoriul nostru, ci doar acceptate.
Deci, care este rolul educației în secolul al XXI-lea?
Ca întotdeauna, în nucleul său, rolul educației este să pregătească elevii să devină activi, competitivi și membri implicați ai societății. Esența educației nu s-a schimbat.
Totuși, este o schimbare importantă care trebuie considerată. Societatea s-a schimbat. Noi nu mai pregătim adecvat elevii pentru societatea de acum sau pentru cea de mâine dacă continuăm să îi pregătim pentru societatea care a existat ieri. În scopul de a ajuta elevii să își joace rolul lor în societatea secolului XXI, noi suntem cei care decidem ce educație vom vedea în clasele și în școlile noastre.
Predarea trebuie să fie centrată pe elev
Zilele oratoriei profesorale au trecut, totuși nu în întregime. În timp ce învățarea centrată pe elev este puternic încurajată în secolul XXI, aceasta nu înseamnă că profesorul nu poate ține prelegeri din nou. Înseamnă doar că principala sursă a cunoașterii în clasă nu trebuie să mai fie profesorul. Educația nu mai este despre a asculta profesorul vorbind și elevii absorbind informații. În scopul de a fi în pas cu societatea, elevii trebuie să fie capabili să dobândească informații noi pe măsura problemelor care apar. Apoi, ei trebuie să conecteze noua informație cu cunoștințele pe care deja le dețin și să le aplice pentru rezolvarea problemei. Ei nu vor căuta răspunsurile la profesor, ei vor învăța cum să învețe pe cont propriu.
În acest model, profesorul acționează ca un facilitator pentru elevi. În loc de a primi în mod pasiv informația, elevii o vor strânge singuri, sub coordonarea profesorului. Diferite stiluri de învățare sunt încurajate, iar elevii au un simț sporit al motivației și responsabilității. Ei se angajează în diferite tipuri de activități practice și învățări demonstrative. Învățarea este despre descoperire, nu despre memorizarea faptelor.
Educația trebuie să fie colaborativă
Elevii trebuie să învețe cum să colaboreze unii cu alții. Societatea de azi este formată din persoane care cooperează de-a lungul globului. Cum ne putem aștepta ca elevii noștri să lucreze cu persoane din alte culturi, cu valori diferite de ale lor dacă ei nu pot lucra cu cei pe care îi văd în fiecare zi în clasa lor? Ei trebuie să fie încurajați să lucreze împreună pentru a descoperi informația, să o pătrundă împreună și să construiască semnificații. Colaborarea trebuie să fie de asemenea dinamică. Elevii trebuie învățați cum să recunoască diferitele capacități și talente pe care fiecare persoană le poate aduce într-un proiect și să schimbe rolurile în acord cu aceste atribute.
Școlile trebuie să colaboreze cu alte instituții educaționale din toată lumea în scopul de a împărtăși informații și a afla diferite practici sau metode care au fost dezvoltate. Ele trebuie să fie dispuse să modifice propriile metode de instruire în lumina noilor progrese.
Învățarea ar trebui să fie făcută în context
Învățarea centrată pe elev nu înseamnă că profesorul renunță la orice control al clasei. În timp ce elevii sunt încurajați să învețe în diferite moduri, profesorul oferă indicații cu privire la competențele care trebuie să fie achiziționate. Profesorul îi ajută pe elevi să înțeleagă modul în care abilitățile pe care le construiesc pot fi aplicate în viața lor. Elevii vor fi mult mai motivați să învețe ceva în care ei pot vedea valoare pentru viitor.
Din moment ce noi nu mai pregătim elevii pentru sarcini și atribuții specifice, avem nevoie de o abordare mai generală și să le predăm acele competențe care le sunt utile în orice situație. Lecțiile nu își vor atinge integral scopul dacă nu au un impact în viața din afara școlii a elevului.
Școlile ar trebui să fie integrate în societate
Pentru a-i pregăti pe elevi de a deveni cetățeni responsabili, trebuie să le modelăm ceea ce este un cetățean responsabil. Școlile vor lucra adesea la realizarea acestui obiectiv prin crearea de evenimente pentru comunitatea școlară, prin încurajarea elevilor să se alăture comitetelor sau de a lua parte la proiectele școlare, precum și prin sprijinirea comunității din jurul lor prin activități de voluntariat.
Cu mijloacele oferite de tehnologie și internet, elevii de azi pot face chiar mai mult. Comunitatea noastră nu mai este doar spațiul situat în jurul școlii, ci ea atinge și cuprinde întreaga lume de afară.
Educația trebuie să ajute elevii să ia parte la această comunitate globală și să găsească modalități ca ei să aibă un impact care să treacă dincolo de vecinătatea lor. Acest lucru nu înseamnă că nu au nevoie să învețe valoarea de a-i ajuta pe cei din apropierea lor și de a proteja mediul în care trăiesc, ci că ei ar trebui să fie învățați despre cum pot ajuta și proteja o lume mai departe de ei, dar, de asemenea, foarte aproape de ei tot timpul.
Prof. Daniela Vișinică,
Colegiul Tehnic Anghel Saligny, Roșiorii de Vede