„Ca să faci o plăcintă de mere din nimic, mai întâi trebuie să creezi universul” (Carl Sagan)
Consider utilă evidenţierea următoarei liste de recomandări, evident în specificul american:
– debut al săptămânii printr-o întâlnire nonformală a personalului şcolii;
– realizarea unor felicitări care să fie completate de către elevi, prin care să-şi exprime mulţumirea către un angajat al şcolii;
– realizarea de contacte la nivelul întreprinzătorilor locali pentru ca în perioada respectivă aceştia să ofere vouchere/cupoane de reduceri pentru personal şi pentru elevi;
– purtarea de către toţi a unui semn distinctiv (de exemplu, bretele sau papion sau…) pentru a-şi exprima astfel sprijinul pentru educaţie sau pentru o cauză umanitară, un proiect comunitar;
– transmiterea de scrisori de mulţumire, personalizate cu ajutorul elevilor, către reprezentanţi şi parteneri din comunitatea locală;
– invitarea mass-mediei locale pentru a participa şi reflecta activităţile din şcoală;
– organizarea de concursuri cu tematică dată, de exemplu „Ce-mi place cel mai mult la şcoala mea”, concurs în care fiecare să fie liber în a atinge tema respectivă prin mijloace proprii şi valorizându-şi abilităţile (desen, eseu, film, interviu etc.); atenţie se va acorda premierii celor mai bune realizări, acestea urmând a fi afişate sau, în cazul eseurilor, înregistrate şi transmise la staţia radio a şcolii; foarte benefic pentru imaginea şcolii este să se reuşească reflectarea opiniilor pozitive colectate despre şcoală în mass-media locală; un alt concurs priveşte proiectarea elementelor de identitate vizuală a şcolii (stemă, steag, motto etc.); de asemenea, realizarea unor competiţii sportive în echipe mixte elevi-profesori-părinţi, la care invitaţii/spectatorii să contribuie cu sume care să se constituie în premii pentru elevi sau pentru sprijinirea unor proiecte/campanii ale şcolii/comunitare;
– organizarea unei activităţi în care elevii să vină îmbrăcaţi în haine care să reflecte specificul viitoarei meserii pe care doresc s-o urmeze;
– invitarea posturilor de radio locale pentru a realiza interviuri cu participanţii la activităţi;
– realizarea unei zone în care să fie afişate diferite mesaje/mottouri pe tematica educaţiei, pentru fiecare dintre zilele săptămânii;
– realizarea unor activităţi care să implice toţi participanţii, de exemplu un cerc uman care să înconjoare întreaga clădire şi care să fie mediatizat prin presa locală, pe site-uri, însoţit de un mesaj;
– organizarea unor ore la care predarea la clasă să fie făcută de alţi profesori decât cei care predau obişnuit la clasă;
– invitarea foştilor elevi care pot vorbi despre facultăţi, propriile meserii, alte informaţii care pot interesa elevii şi-i pot îndruma în traseul educaţional/profesional;
– oferirea de distincţii şi premii pentru cei care susţin activităţi de voluntariat în şcoală;
– realizarea de colecte (cărţi, obiecte etc.) pentru a putea fi donate către diferite organizaţii, centre, spitale;
– invitarea reprezentanţilor bisericii în parohia căreia se află şcoala de a participa şi a prezenta mesajul şcolii către enoriaşi;
– scrierea de eseuri de către elevi pe diferite teme, de exemplu „Ce aş face pentru şcoală dacă aş fi directorul acesteia”; postarea eseurilor, citirea acestora într-un cadru care să genereze apoi dezbatere;
– încurajarea tuturor participanţilor direcţi sau indirecţi la activitatea ca într-una din zile să poarte haine/însemne de o anumită culoare/culoarea şcolii; elevii pot ieşi organizat din spaţiul şcolii pentru a distribui pliante şi însemne ale şcolii;
– participarea elevilor la realizarea unui buletin informativ al activităţilor specifice săptămânii;
– realizarea unui forum de discuţii online.
Lista respectivă o puteţi accesa şi pe link-ul următor:  http://www.educationworld. com/a_admin/admin/admin501.shtml.
Evident, există specificităţi ale sistemelor de educaţie şi „reţetele” nu pot funcţiona prin simpla copiere… Însă este interesant de realizat o analiză comparativă asupra modului în care este imaginat un astfel de program pentru o „săptămână altfel” în sistemul nostru de educaţie şi în alte sisteme. Cu siguranţă, avem de `nvăţat unii de la alţii. Şi din lucrurile făcute bine, şi din lucrurile făcute mai puţin bine.
Prof. Gabriel VRÎNCEANU, Director, Casa Corpului Didactic, Bucureşti