„Respectându-te pe tine însuți, impui respectul celorlalți.”(F. Dostoievski)
Într-o pastilă anterioară am invocat prima zi de școală, cu așteptările asociate acestui eveniment. Între timp, prima zi de școală s-a consumat, a trecut și a doua zi, a treia… Ecourile primei zile sunt diverse. Un ecou aparte l-am primit într-o întâlnire cu reprezentanți ai Poliției Rutiere. Și cele spuse în discuția respectivă mi-au amintit de o imagine-simbol care face diferența între o școală din sistemul românesc de educație și o școală dintr-o țară nordică.
Astfel, în prima zi de școală, cel puțin la nivelul circulației rutiere în București, au existat multiple blocaje din cauza multitudinii de mașini din care coborau elevi, părinți, profesori, invitați…
Continui astfel lista cu „îmi place…” deschisă anterior.
Mi-ar plăcea să existe mai multe școli în care interesul pentru educația rutieră, pentru ecologie, pentru dezvoltare durabilă să nu rămână la nivel teoretic sau ocazional experiențial, ci să devină o stare de fapt. Mi-ar plăcea ca elevul să se deplaseze în viteza a patra în trasee educative care să-l formeze ca individ responsabil față de sine și față de ceilalți, plecând de la fapte mărunte, dar esențiale, împrumutând de la alții ceea ce este bun, spre exemplu respectul major pe care japonezii îl acordă spațiului public, acesta fiind adevăratul spațiul sacru, pentru care trebuie să acorzi întregul respect.
Gabriel VRÎNCEANU,
Director Casa Corpului Didactic București