„Spiritul de răspundere fără libertate este un nonsens, căci atunci  nu este decât o constrângere, o opresiune, dreptul de a face ceva  ce ţi se impune.” (Robert Dottrens & colab., A educa şi a instrui)
Conceptul vehiculat privind educaţia, imediat după ’89, a fost reforma. La mai bine de 20 de ani după, un nou concept s-a impus: descentralizarea.
Privind sistemul educaţional ca un vehicul – o bicicletă, de exemplu –, reforma a reprezentat goana în libertate, întru eliberare.
Descentralizarea – pare-se – a preluat în viteză bicicleta fără ghidon, frâne şi lanţ în această alergare, într-o situaţie paradoxală în care singurele puncte de sprijin esenţiale au fost considerate un manual de utilizare şi traseul prestabilit.
Traseul este unul care sperăm să nu fie circular, pentru a nu ne învârti în jurul cozii.
În ceea ce priveşte bicicleta în sine, în starea sa de libertate, parcurge în van, generaţii după generaţii…
De la atâta vânzoleală, este probabil ca noul concept care s-ar putea impune să fie descentrarea.
Gabriel VRÂNCEANU