Discuțiile despre actualele schimbări din sistemul de învățământ continuă, deși, oficial, dezbaterea s-a încheiat. Motivele sunt simple: pe de o parte, complexitatea schimbărilor, iar pe de altă parte, intervalul de timp în care s-a desfășurat dezbaterea. Subiectele dezbătute au fost variate: de la modul în care elevii vor susține Bacalaureatul – conținutul și obiectivele acestuia – până la statutul limbii române la acest examen. Aici ministerul a trebuit să facă un pas în spate și să admită că, într-o formă sau alta, această disciplină trebuie să-și prezerve la examen rolul ei autonom și distinct. Ce nu e clar e modalitatea în care limba română (unii spun gramatica) va fi valorificată ca domeniu de examen. De altfel, în cuprinsul dezbaterilor, au fost auzite din nou voci care spun că starea precară a limbii române actuale, scrise și vorbite, s-ar explica tocmai prin absența gramaticii ca oră distinctă din programele liceale. Realitatea este că predarea gramaticii dincolo de clasa a VIII-a nu s-ar justifica decât în măsura în care ministerul s-ar decide pentru un învățământ general obligatoriu de zece ani distinct, cu finalități clare la sfârșitul clasei a X-a, consfințite de eliberarea unui certificat de absolvire. E adevărat, sunt țări, precum Franța, dacă nu mă înșel, unde gramatica e menținută și în ciclul liceal, ceea ce ar fi poate un argument.
Dar chestiunea cea mai delicată o constituie în continuare evaluarea de după clasa a VIII-a, criteriile de acces ale elevilor în ciclul următor. Pentru fostul ministru, calul de bătaie a fost dacă mediile din gimnaziu pot contribui la evaluarea generală a elevilor, ceea ce se întâmplă de câteva decenii. După oarece ezitări, s-a decis că mediile din gimnaziu nu vor mai fi criteriu de admitere – acele 20% din nota finală –, iar elevii din vor fi eliberați de „povara“ succesului școlar în gimnaziu. Dar și aici lucrurile au evoluat: noul ministru vorbește acum despre faptul că n-ar mai da examen în forma știută seria de elevi din clasa a V-a, nu a VII-A. E de așteptat și de văzut până la urmă!… De altfel, urmările unei asemenea schimbări propuse sunt previzibile: ca și în cazul liceului, unde din clasa a XI-a accentul se pune doar pe materiile de examen de Bacalaureat, și eventual admiterea la facultate – acolo unde se mai dau asemenea examene –, e de așteptat ca industria meditațiilor să cunoască o nouă înflorire, iar elevii să fie preocupați încă din clasa a VII-a doar de acele discipline de examen, respectiv română și matematică. Cu alte cuvinte, ideea „învechită“ că școala trebuie să asigure un minimum de cultură generală – stimulată de aportul mediilor din gimnaziu la Evaluarea Națională –, primește o ultimă și nemeritată lovitură. Ceea ce este trist în tot acest joc de ping-pong diletant al deciziilor și al propunerilor cu impact național este că nimeni nu s-a obosit să facă un simplu calcul de aritmetică, fiindcă dacă s-ar fi obosit, se descoperea un adevăr elementar: contribuția mediilor din gimnaziu la admiterea în clasa a IX-a este modică, ea nemodificând decât nesemnificativ media elevului de la Evaluarea Națională. Dar cum mai nimeni nu se mai lasă impresionat de date obiective, deciziile par a fi luate în „aplauzele galeriei postmoderniste“, care nici ea nu prea știa bine despre ce este vorba. Și, din nefericire, adesea nici arbitrul.
Discuții aprinse a stârnit și ideea ca unele colegii să aibă dreptul de a-și organiza propriile examene de admitere. Fostul ministru a înghițit propunerea pe nemestecate, în numele unui învățământ de elită, noul ministru nu s-a pronunțat distinct asupra problemei, deși a admis că schimbarea trebuie să aibă loc începând cu elevii de clasa a V-a. De fapt, chestiunea care intră aici în discuție este aceea că e vorba mai întâi de derularea unui învățământ general obligatoriu, în vreme ce „elitismul școlar“ trebuie să-și găsească forme specifice de realizare.
Observațiile ar putea continua, căci această reformă e una a paradoxurilor. E vorba, desigur, de modul brutal și amatoristic în care a fost modificată evaluarea. În numele unei școli lejere – „să nu alergăm după note mari“, devenită apoi „să nu alergăm după note“ – se va ajunge acum ca nota școlară – instrument consacrat de evaluare – să fie pusă sub semnul unui arbitrar total.
Una peste alta, multe dintre aceste măsuri demonstrează diletantism și slabă cunoaștere a personalității elevului și a modului în care acesta își construiește o motivație a studiului. E răzbunarea faptului că mulți dintre „contributorii“ la realizarea reformei, în numele unor noi orientări psiho-pedagogice, fac abstracție de chiar filozofia și structura unei școli temeinice. Se mai răzbună, de asemenea – am mai spus-o –, și lipsa exersării profesiei de educator în varii contexte ale unei școli reale.
Insuficient gândită, acoperind mai tot ce înseamnă organizarea școlii și doar pe ici, pe colo, elemente de conținut „real“, actuala reformă păcătuiește prin amestecul de viziuni și lipsa de argumentare. De altfel, așa cum am mai observat cu alt prilej, nu avem o profundă, solidă analiză a problemelor școlii acumulate în ultimele decenii. În locul ei, proiectul s-a bazat în elaborarea lui pe grupuri eterogene de specialiști și experți cu o gândire postmodernistă, relativistă adică, de unde și senzația că școlii i s-au luat și ultimii piloni de rigoare, temeinicie și autoritate.
P.S. În același timp, multe dintre observațiile noastre s-ar putea să devină fără obiect, căci nimeni nu mai știe exact cum arată noul proiect după dezbaterile din vară. Totodată, intervențiile noului ministru – nu foarte multe – par să anunțe o poziție mai ponderată în privința a ceea ce poate fi o nouă Lege a învățământului. La care se va adăuga probabil și contribuția Parlamentului. Ceea ce a început în forță ca cea mai amplă reformă de după ’90, s-ar putea să fie în cele din urmă ceea ce se prefigura de la început: una a „formelor“ în primul rând, căci aceasta pare a fi vocația noastră, marile probleme ale școlii rămânând în așteptarea unui viitor mai generos.
Adrian Costache – profesor
Articol publicat în numărul 35 al revistei Tribuna Învățământului
