Interviu cu prof. Aurel Bogatu, președintele Sindicatului Liber din Învățământ Călărași
Stimate domnule inspector general, foarte curând se va încheia anul școlar. Cum a fost această perioadă pentru dumneavoastră, pentru organizația pe care o conduceți?
Trebuie să vă mărturisesc că, din punct de vedere sindical, priviți prin prisma activității pe care o desfășurăm noi, la nivelul organizației de sindicat din județul Călărași, FSLI, toți anii au probleme cu privire la sistemul de educație. Problemele au fost când mai mari, când mai mici, dar toate au vizat și vizează buna desfășurare a activității din Educație, precum și a derulării activității cadrelor membre ale orga­ni­zației noastre. Pot să vă spun că atât în planul acțiunilor concrete, cât și al acțiunilor în instanță am avut și avem în continuare o activitate intensă.
Domnule profesor, în momentul în care a preluat funcția de ministru al Educației, domnul Remus Pricopie ne-a asigurat că va reface dialogul social dintre MEN și sindicate, distrus în perioada ministeriatului lui Daniel Funeriu.Putem vorbi acum despre un dialog real sau rămânem tot în sfera dialogului mimat?
Pentru noi este o problemă extrem de sensibilă acest dialog social, pentru că, lucru pe care l-am afirmat și la nivelul Prefecturii Județului Călărași și în fața domnului ministru, la o întâlnire care a avut loc de curând, pe vremea ministeriatului dlui Daniel Funeriu, dialogul era sublim, dar lipsea cu desăvârșire. De data aceasta, dialogul social este foarte prezent, avem ușile deschise, dar vorbim, din păcate, despre un dialog al surzilor. Problemele pe care noi le ridicăm la nivel local, unde nu există puterea de decizie totuși, dar ni se promite întotdeauna marea cu sarea, fără ca vreodată să se rezolve ceva, sunt aceleași și la nivelul Ministerului Educației. Progrese sunt, dar ne ciocnim totuși de această trecere a problemelor pe lângă urechile decidenților. Cu două săptămâni în urmă, în cadrul unei conferințe naționale pe teme de educație, organizată de FSLI, în prezența domnului ministru, am ridicat această problemă. Un coleg, continuând cele spuse de mine, îi acordă domnului ministru nota 10, dar pentru rezolvarea problemelor stricte pe care le-am ridicat noi, ne pare rău, o notă sub cinci.
Aici vreau să fac o precizare. După Conferința națională, participând la o ședință de administrație a ISJ Călărași, prima pro­blemă a noului inspector general a fost să anunțe schimbarea direc­torilor la nouă unități școlare. Surpriza a fost foarte mare, deoarece cu exact o zi în urmă dl ministru mă asigurase că nu se va „umbla” mai jos de nivelul inspectorilor generali. L-am informat imediat pe președin­tele Hancescu, domnia sa a informat ministerul, iar ministerul a organizat o conferință numai cu Inspectoratul Călărași, iar problema a fost soluționată imediat. Reacția mea a fost să-l sun imediat pe domnul ministru și să-i spun că, după nota de 10 pe care a primit-o ieri pentru deschiderea către dialog și nota minimă pentru rezolvarea proble­melor, de data aceasta merită nota 10 pentru rezolvarea problemei de la Călărași cu o prompti­tudine demnă de apreciat.
Dumneavoastră vorbiți însă de mai multe probleme care își așteaptă soluționarea. Punctual, care sunt acestea?
Da, în principal acestea sunt legate de finanțarea siste­mului de educație. La acest capitol, nu este o necunoscută pentru nimeni, ne aflăm la coada Uniunii Europene, până și Albania alocând mai mult pentru educație decât noi. Nu demult s-a desfășurat săptămâna Școala Altfel, în cadrul căreia a trebuit să se organizeze diferite activități la nivelul unităților școlare, activități care presupuneau niște chel­tuieli. Or, cadrele didactice nu aveau de unde să scoată acești bani decât de la copii, și iarăși s-a ajuns la aceeași situație în care s-a trecut la strângerea de fonduri. Aceeași situație și în cazul programului Școala după școală, care începe să prindă contur. Și acesta presupune bani tot din partea părinților. Or, noi nu avem acești bani, deși se stipulează clar că învă­ță­mântul în România este gratuit! Dacă am fi avut acești bani, nu am mai fi avut probleme. O altă problemă cu care ne confruntăm este salarizarea profesorilor din sistem, care a fost o cacealma, pur și simplu am fost mințiți atunci când ni s-a promis o majorare cu 10% pentru toate cadrele didactice care predau la nivelul 0-6 ani, când de fapt doar 6% au beneficiat de această creștere, în plus nici măcar nu s-a mărit cu 10%, ci după caz, cu 2%, 4%. Ca să nu mai spun că, odată cu majorarea salariului minim la 900-950 de lei, deja aceste salarii ajung la nivelul celor deținute de debutanții din învățământ. Și atunci, ce facem? Apla­tizăm grila în sistemul de învăță­mânt? O altă problemă, salari­zarea personalului nedidactic. Acești oameni în momentul de față sunt păcăliți, pentru că sporul de vechime intră în salariu și unifor­mizează salariile la 850 de lei. Vă dau un exemplu: o îngrijitoare cu 3 ani vechime primește salariul de încadrare 675 de lei, la care se adaugă 5% – sporul de vechime și se ajunge la 719 lei, dar se rotunjește la 850 de lei. Cel care are 25 sau 30 de ani vechime, primește 25% spor de vechime care, adăugat la 675 de lei, face 844 de lei, dar i se rotunjește la 850! Deci, o femeie de serviciu în vârstă de 55 de ani care are 30 de ani vechime primește același salariu cu o tânără care are 22 de ani și 3 ani de muncă!
Domnule profesor, vreau să subliniem totuși foarte clar, pentru toți cei care ne citesc, cât de important este personalul nedidactic pentru o instituție de învățământ.
Punct ochit, punct lovit, pentru că la acest nivel este o mare durere. Și vreau să spun că, împreună cu personalul nedidactic, am ieșit în stradă să pichetăm Prefectura, iar cei de acolo au preluat doleanțele noastre și le-au trimis mai departe. Noi am făcut numeroase memorii, pe care le-am înaintat primului ministru, fără ca să se fi rezolvat ceva. Închizând această paranteză, revin la întrebarea dvs. și vă spun că personalul nedidactic are o importanță covârșitoare pentru o instituție de învățământ, fără el nu se poate concepe un cadru propice pentru desfășurarea procesului de instrucție.
Deci, ministrul Educației, oricare ar fi acesta, ar trebui să înțeleagă foarte clar că liniștea, igiena, siguranța copiilor, cu atât mai mult a celor foarte mici, de la nivelul 0-6 ani, depinde de un personal nedidactic suficient numeric și bine remunerat.
Sigur că da, iar aici trebuie să mai spun că din cauza salarizării proaste mulți au părăsit sistemul, situație în care posturile au rămas blocate. În această situație, normativele care, deși se referă la o anumită suprafață de activitate, automat preiau din sarcinile posturilor libere și personalul nedidactic rămas pe posturi lucrează pe același salariu în două locuri. Deci deblocarea posturilor este o solicitare foarte importantă pe care a adresăm dlui ministru.
Vreau să atacăm și un aspect care a fost trecut sub tăcere în ultimii ani și care datează din perioada ministeriatului trecut. Domnul Funeriu a scos la pensie oameni, cadre didactice de calitate, cu experiență și care încă ar mai fi putut activa în sistem. Nu se încearcă nicio revenire asupra acestui ordin de ministru?
Da, așa este. Și noi am solicitat acest lucru. Au fost scoși la pensie mulți profesori, mulți învățători – și ce mare nevoie aveam de învățători cu acel liceu pedagogic! Ei bine, la solicitările noastre, am văzut deschi­dere din partea ministerului, care a luat hotărârea ca la pensio­nare să se aprobe prelungirea cu trei ani a statutului de titular în sistemul de învățământ și, mai mult decât atât, să nu mai fie nevoie de aprobarea consiliului de administrație. Deci trebuie să dăm ceza­rului ce-i al cezarului și să recunoaștem că este un pas foarte mare înainte și este demn de apreciat domnul ministru pentru această deschidere. Tot la fel cum, în cazuri de surmenaj, la noi stresul fiind foarte mare, se aprobă la cere pensionarea cu trei ani înainte de vârsta-limită, în cazul în care cadrul didactic respectiv nu-și mai poate îndeplini funcția, fără diminuarea pensiei! Acesta este un alt lucru lăudabil!
Pe finalul acestui interviu, înainte de a vă adresa ultima întrebare, aș vrea să ne întoarcem și la profesorii debutanți. În opinia dvs., ce condiții ar trebui să îndeplinească un absolvent de facultate pentru a intra în sistemul de învățământ? E foarte important acest aspect, deoarece vorbim despre cei care vin să-i înlocuiască de profesorii care acum ies la pensie.
Primul lucru care îmi vine în minte este chemarea. Dacă nu are chemare, e mai bine să nu vină în învățământ. Dacă nu are atracție pentru copii și pentru educația și instrucția copilului, să nu vină în învățământ. Din păcate, este o problemă extrem de delicată și de amplă. Aici se formează un cerc vicios: un om care a intrat în facul­tate pe baza unei testări vicioase intră în sistem și astfel apare cercul vicios. Până când învățământul nu va fi atractiv din punct de vedere financiar și până când nu va beneficia de absolvenți de calitate ai învățământului superior, nu ne vom redresa. Cei buni se angajează în alte sectoare de activitate, pentru salarii mai bune, în vreme ce în învățământ intră mediocritățile. Deci, dacă nu se rezolvă problema financiară, nu vom face nimic și ne vom trezi în fața acelorași probleme, iar procentele de promovabilitate la examene vor fi la fel de scăzute ca și până acum.
Domnule profesor, rămânem în aceeași sferă de discuție: se apropie examenele naționale. Vorbim, desigur, nu doar despre emoțiile elevilor, ci și de supraveghere și corectare, pe care trebuie să le asigure cadrele didactice. Cum credeți că vor fi remunerați profesorii pentru aceste activități?
În discuțiile pe care le-am purtat la nivelul organizațiilor de sindicat, s-a luat în calcul boicotarea examenelor naționale sau amendarea acestora cu o prezență parțială. Noi însă întotdeauna ne-am gândit la copii. Ca atare, s-au întocmit listele pentru participarea la aceste exa­mene, în calitate de supraveghetori, de evaluatori sau de organiza­tori, dar decepția mare a colegilor noștri apare atunci când vine vorba de remunerare. Or, responsabilitatea acestor oameni este extrem de mare, ei nu-și permit să primească nici o sticlă de apă de la copii sau de la organizatori. M-aș bucura dacă această remunerație, indiferent că este vorba de evaluator sau de supraveghetor, va crește măcar cu 3 lei anul acesta, pentru că în momentul de față este foarte mică.
Domnule președinte, să sperăm că, deși timpul care a rămas este foarte scurt, la nivelul Ministerului Educației se va lua această hotărâre, iar domnul ministru Remus Pricopie va da dovadă de aceeași deschidere care va surprins în câteva rânduri într-un mod atât de plăcut.
Noi avem toată încrederea și vrem să-l asigurăm că, pe lângă bilele negre pe care i le-am acordat, numărul bilelor albe este mai mare. Sperăm că vom colabora și vor m reuși.
În încheiere, ce notă îi acordați în momentul acesta ministrului Educației?
Așa cum am mai spus, 10 pentru deschidere, a avut un 5 pentru rezolvarea problemelor, are media 7,50, dar noi o rotunjim la 8.
 
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU