Păcăleli e un cuvânt blând, utilizabil în vremurile de azi, când trebuie „să nu lezezi” și „să nu absolutizezi, că nu ai acces la situația completă, ca să știi” (d-aia zici „probabil cel mai…”, de n-ai voie să-ți spui cu voce tare o subiectivitate); păcăleli, adică o autocenzură pe după cuvinte făcută cu grijă mai ceva ca-n vremea aparent dusă de către cei care știu carte și practică meserie pe seama cuvintelor. De fapt, sunt manipulări în toată regula privind examenele naționale de sezon: evaluare națională, bacalaureat, concurs de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar. Cei care cunosc examenele ca angrenați în ele pe diferite poziții se văd în măsură să considere păcălelile de-a dreptul prostire-n față.
Arhicunoscută, semnalată mereu și lăsată așa este raportarea ratei de promovare doar la numărul celor prezentați la examen. Este de observant că aceasta se întâmplă în condițiile în care, altfel, Ministerul Educației comunică după fiecare sesiune o mulțime de statistici (cu destule date inutile candidaților, publicului larg etc.), ca să-și arate transparența și atenția în tratarea examenelor. Conform vechii practici a trecerii sub tăcere a datelor care ar dovedi că starea e proastă, raportările se fac pornind de la date care pot înșela că e bine. În cazul de față, este ignorat faptul că și cei deloc înscriși, și cei înscriși și neprezentați sunt picați la examen, așa că procentajul reușitei e de calculat punându-i și pe ei la socoteală.
Triumfalismul cu care este arătată cea mai bună rată de promovare a bacalaureatului din ultimii 15 ani este înșelător, deoarece creșterea mediilor și, implicit, a rateri de promovare s-a produs ca urmare a scăderii dificultății subiectelor. Și dificultatea tot mai scăzută a subiectelor (ca și caracterul lor repetitiv de la an la an și de la simulări) constituie o temă semnalată frecvent și ignorată de autoritatea ministerială. Subiectele ușoare și previzibile au venit ca „antidot” la introducerea supravegherii video. La începutul acestei supravegheri, în 2011 și 2012, ratele de promovare au fost de patruzeci și ceva la sută, de unde anterior, de zeci de ani, dinainte mult de 1990, trecerea bacalaureatului se petrecea de la sine pentru că se copia – pe față, de-a dreptul, simplu, doar cu așezarea în sală a cui era bun la matematică, respectiv, a cui era bun la română, în așa fel, încât cei din jurul lor să poată copia lejer și ceilalți să copieze de la ei, singura grijă a supraveghetorilor fiind să nu fie gălăgie. Dintr-odată, s-a văzut că nu mai ține și se-ntrezărește pericolul că pentru a lua „nenorocita aia de diploma” trebuie să înveți. Așa a apărut nevoia să se inventeze altceva, pentru că presiunea era mare, universitățile trecuseră la admitere pe baza mediei de la bacalaureat, diploma se cerea în dosarul cu acte în diverse locuri, business-uri etc., se adăuga și nevoia sistemului de a raporta creșteri de la an la an. Pe deasupra, s-a perfecționat modul de a păcăli supravegherea video (triste și frauduloase „lecții” se pot lua de la diverși angajați din unele magazine, „lecții” despre acces fără grijă la „pus mâna” pe produse etalate în locuri unde camera nu bate).
Anul acesta, a apărut suspiciunea că subiectele au fost deconspirate ca să fie ușurate și mai tare. Nu avea ce să fie deconspirat, din moment ce, pe față și din timp, adică de la simulări, de la nivel ministerial, s-a transmis cu voce tare, public, ceva despre „ajustare”, „calibrare”, „subiecte de nivel mediu”; asta nu înseamnă uitat dinainte și sondat pentru potrivire?!
În timp, s-au adunat păcăleli adiacente și se anunță și altele: reducerea la jumătate a diferenței între notele corectorilor ca să se accepte contestația, examen „pe bucățele” la probe nepromovate, acceptare fără examen, pe bază de performanțe obținute în câte un context fără vreo tangență cu examenul, certificări aduse din diverse locuri, presiune ca lucrările să poată fi „vizualizate” (!?) înaintea contestațieii. Se adaugă răspândirea mediatică a impresiei că profesorii corectori sunt niște neatenți și niște incapabili, așa că la corectură cică e ceva obișnuit să se comită gafe, iar la contestație candidații să beneficieze de salturi uriașe în sus la note.
Subiectele tot mai ușoare au ajuns dăunătoare pentru partea de sus de tot a ierarhiilor, devenită, în mod periculos, prin irelevanță și iluzii, cea mai aglomerată. În aceste condiții, dincolo de meritul strict individual, numărul total al mediilor de 10 (zece) nu mai are nicio semnificație.
La concursul pentru posturi și catedre (incomplet considerat „de titularizare”), se răspândește și se diversifică, de asemenea, abordarea iluzorie prin „facilități” procentuale. Cea mai nouă este creșterea cu 45% a posturilor titularizabile, prin posibilitatea deschiderii către jumătăți de normă. Se trece peste faptul că cele 45 de procente sunt în medie. Nu se discută în mod obiectiv, de exemplu, de ce unele posturi se reporteză de ani și ani în pofida concurenței sau cât din ceea ce e scos la concurs este profesional de interes.
O altă iluzie căreia i se poate zice păcăleală, aceea că vacanța de vară este prea lungă, este arătată că e doar iluzie, prin calendarul lor, de examenele naționale, inclusiv concursul pentru posturi didactice și admiterea în liceu și la învățământ dual. Nu s-a terminat bine un bacalaureat că a și început altul. Cu cât poate fi mai pregătit un candidat care, la două-trei zile de la aflarea că a picat un examen, se înscrie pentru o nouă încercare?! La rândul ei, admiterea în clasa a IX-a se lungește cât toată luna iulie. Ocuparea posturilor didactice se petrece și în septembrie, după începerea anului școlar. Pe deasupra, este de luat seama la condițiile meteo în care de la un timp se desfășoară toate acestea. Poate experiența acestui an va duce spre construirea planurilor de învățământ, a programelor școlare, a structurii anului școlar astfel încât activitatea în clase, orele de școală, să nu mai treacă de 1 iunie. Cu un program deloc risipit în „minvacanțe” și în pretexte „altfel”, „verzi” etc., nu ar fi imposibil. Deocamdată, pentru 2025, școala s-a mai lungit cu cinci zile față de 2024.
