Câteva date despre situația acestei discipline în Europa sunt importante în înțelegerea justă a fenomenului. În toate statele UE, religia se studiază, sub diverse forme, în școlile cu finanțare de la stat. Studiul religiei poate avea caracter obligatoriu, existând chiar țări în care este interzisă până și scutirea de la această oră, cum se întâmplă în Suedia, sau poate fi disciplină opțională, pe care elevii o pot alege la anumite niveluri de studiu, cum e în Slovenia. l Organizarea studiului religiei în școlile publice poate fi responsabilitatea exclusivă a statului
(Suedia ori Grecia), a statului și cultelor (Germania, Austria) sau exclusiv a cultelor (Ungaria). l În Germania, religia este disciplină care face parte din trunchiul comun și trebuie predată în acord cu principiile comunităților religioase. l În Grecia, Constituția prevede că scopul educației oferite în școli este „educarea morală, spirituală, cognitivă, vocațională și psihică a tuturor grecilor, dezvoltarea unei conștiințe naționale și religioase, precum și formarea unor cetățeni liberi și responsabili”. l Marea majoritate a școlilor irlandeze, în general britanice, sunt confesionale, cu finanțare de la stat, dar organizate și administrate de culte (cele mai multe de Biserica Romano-Catolică). În școlile de aici, religia este disciplină obligatorie. Legea prevede dreptul elevului de a fi scutit de la participarea la aceste ore, dar sunt rare cazurile când acest drept este uzitat. l În Italia, religia este disciplină opțională, organizată de către Biserica Romano-Catolică, cu finanțare de la stat. Părinții sau elevii de peste 14 ani aleg la fiecare început de an școlar dacă vor sau nu să participe la aceste ore. În jur de 90% participă.l În Olanda, locul pe care ora de religie îl ocupă în cadrul acestui sistem variază considerabil, chiar de la o școală la alta. Statul finanțează însă nediscriminatoriu ambele tipuri de școli, publice sau confesionale.
Marcela GHEORGHIU
