Foto: dreamtime

Obiectivele activității de instruire (I) organizată în cadrul procesului de învățământ (PÎ), pe trepte și discipline de învățământ (I/PÎ), reprezintă finalitățile microstructurale ale educației determinate la nivel teleologic și axiologic de finalitățile macrostructurale ale educației (idealul educației, scopurile generale ale educației) angajate la scara întregului sistem de învățământ.

Definirea și înțelegerea, clasificarea și analiza obiectivelor I/PÎ (finalităților microstructurale ale
I/PÎ), determinate de finalitățile macrostructurale ale educației/sistemului de învățământ, solicită raportarea acestora la zona reprezentată de microstructura educației și de macrostructura educației.

Microstructura educației reprezintă zona de intersecție și continuitate existentă între educație și instruire, definitivată în cadrul procesului de învățământ, organizat formal și nonformal, pe trepte și discipline de învățământ, deschis spre influențele informale, ge­nerate de mediul social (comunitar, cultural, economic, politic, spiritual, școlar) care condiționează experiența actorilor educației, valorificată la nivel de „curriculum experiențial“.

Macrostructura educației reprezintă zona de intersecție și continuitate existentă între educație și societate, definitivată, în general, la nivel de sistem social, abordat ca sistem de educație) și în mod special ca sistem de învățământ: a) organizat formal și nonformal (pe niveluri și trepte de învățământ) cu deschideri multiple spre informal; b) condus managerial (la nivel de vârf/Ministerul Educației; intermediar/inspectoratele școlare teritoriale și de bază/organizația școlară); c) realizat prin valorificarea optimă a resurselor pedagogi­ce (informaționale, umane, didactico-materiale, financiare) existente; d) deschis spre toți actorii sociali în condiții de parteneriat: contractual (cu agenți economici etc.) și consensual (cu familia și comunitatea locală).

Definirea obiectivelor I/PÎ, la nivel de concept pedagogic fundamental, evidențiază și fixează epistemologic:

1. Sfera de referință = activitățile de instruire, organizate formal și nonformal în context microstructural, în cadrul procesului de învățământ (I/PÎ), proiectate la nivel general, specific, concret, pe termen lung, mediu și scurt.

2. Funcția generală = orientarea valorică prospectivă a I/PÎ, la nivel general (planul de învățământ etc.), specific (programele școlare etc.) și concret (lecția etc.), realizată prin funcțiile principale: a) de comunicare axiologică (la începutul activității); b) de evaluare continuă (raportată la criteriile de evaluare integrate în structura oricărui obiectiv); c) de reglare-autoreglare a acțiunilor de predare-învățare-evaluare (în raport de rezultatele obținute, în timp determinat, corectabile și perfectibile prin metodele de instruire propuse).

3. Structura de bază, bidimensională = a) psihologică, definită în termeni de competențe generale și specifice (cognitive, socio-afective, psiho-motorii) – b) socială, definită în termeni de conținuturi de bază (cunoștințe teoretice și aplicative – de bază) validate de societate, traduse/transpuse pedagogic în raport de specificul fiecărei discipline, trepte și vârste – școlare.

Analiza obiectivelor I/PÎ poate fi realizată în cadrul unui model de abordare sistemică a oricărei activități de instruire, la nivel general, specific, concret (operațional), pe termen lung, mediu și scurt. În perspectiva paradigmei curriculumului, a centrării educației/instruirii asupra finalităților macrostructurale și microstructurale ale educației/instruirii, construite la nivelul interdependenței dintre cerințele, față de educație și educat, psihologice (exprimate în termeni de competențe) și sociologice (exprimate în termeni de conținuturi de bază), obiectivele I/PÎ constituie fundamentele curriculumului – definit ca tip de proiect pedagogic superior – susținute la nivel de plan de învățământ, de programe școlare, de lecție etc.

Planul de învățământ poate fi construit curricular în funcție de:

a) obiectivele generale, definite în termeni de competențe psihologice (raportate la tipurile de cunoaștere – științifică, tehnologică, filozofică, artistică – și/sau la tipurile de inteligențe) și de conținuturi de bază (arii curriculare, elaborate intradisciplinar și interdisciplinar);

b) obiectivele specifice ale fiecărei arii curriculare, trepte și discipline de învățământ, elaborate prin acțiunea de specificare a obiectivelor generale, acțiune fundamentată teoretic (de didactica generală/teoria generală a instruirii/teoria și metodologia instruirii), metodologic (de didactica fiecărei trepte și discipline de învățământ) și practic (prin deschiderea spre programele școlare, elaborate pe trepte și ani de învățământ).

Programele școlare, concepute ca parte metodologică/pragmatică a planului de învățământ (conceput curricular), pot fi construite curricular în funcție de:

a) obiectivele generale definite în termeni de competențe psihologice (de: cu­­noaștere simplă, prin reproducere; înțelegere, aplicare; analiză, sinteză, evaluare critică) și de conținuturi de bază corespunzătoare acestora, realizabile la nivel de programe școlare sintetice (ale unei discipline de învățământ, pe trepte de învățământ: primar, secundar gimnazial, secundar liceal și profesional) și de programe școlare analitice (ale unei discipline de învățământ, pe ani de învățământ: clasa I…; clasa a V-a, clasa a VI-a…; clasa a X-a, clasa a XI-a etc.).

b) obiectivele specifice ale fiecărei programe școlare analitice (anuale) elaborate prin acțiunea de specificare a obiectivelor generale (ale programelor școlare sintetice și analitice), definite în termeni de competențe specifice și de cunoștințe de bază (teoretice și aplicative, susținute va­­loric și atitudinal), corespunzătoare acestora, care pot fi dobândite în timp (și spațiu) determinat: semestru școlar; ca­­pitol, modul/submodul de studiu, unitate de instruire/învățare).

Lecția ca formă principală de organizare a I/PÎ, realizată în context didactic concret, spațial (clasa de elevi: tradițională; modernă: cabinet, laborator, atelier – școlar; postmodernă, informatizată) și temporal (50 de minute), poate fi construită curricular în funcție de:

a) obiectivele generale și specifice ale programei școlare analitice (anuale) transpuse didactic la nivel de scop general al lecției (al capitolului, al unității de în­vățare) exprimat în termeni de competențe specifice și de cunoștințe de bază, corespunzătoare acestora;

b) obiectivele concrete (operaționale), elaborate de fiecare profesor prin acțiunea de operaționalizare a obiectivelor specifice ale capitolului/modulului de studiu/unității de învățare, definite în termeni de performanțe concrete ale elevilor – dobândirea de cunoștințe teoretice (noțiuni, legi, formule etc.) și aplicative (deprinderi și priceperi de rezolvare de probleme și de situații-problemă) – ob­servabile și evaluabile pe tot parcursul lecției, raportate la competențele specifice probate în timp (săptămâni școlare, se­mestru școlar).

Modelul pedagogic al obiectivelor I/PÎ (finalităților microstructurale ale educației) are un caracter deschis. Pe de o parte, reflectă dimensiunea teleologică, axiologică și prospectivă superioară a finalităților macrostructurale ale educației/sistemului de învățământ. Pe de altă parte, oferă posibilitatea perfecționării raporturilor dintre planul de învățământ, programele școlare, manualele școlare, auxiliarele școlare, în perspectiva eficientizării permanente a activității de instruire, la nivelul interdependenței dintre acțiunile de predare, învățare, evaluare.

1. Modelul pedagogic al obiectivelor
I/PÎ (finalităților microstructurale ale educației) reflectă dimensiunea teleologică, axiologică și prospectivă superioară a finalităților macrostructurale ale educației/sistemului de învățământ, definite și validate la nivel de filozofie și de politică a educației:

a) Idealul educației, construit curricu­lar prin analiza prospectivă a relației din­tre sistemul social global și sistemul de educație/învățământ, definește tipul de personalitate necesar societății pe termen lung: personalitatea eficientă (în societatea industrializată pe cale de ma­turizare), personalitatea complexă, „multilaterală“ (în societatea industrializată dezvoltată); personalitatea deschisă, au­tonomă, creativă/inovatoare (în societatea postindustrială, informațională, ba­zată pe cunoaștere);

b) Scopurile generale ale educației, construite curricular prin analiza prospectivă a relației dintre sistemul social economic/politic/cultural/comunitar/natural și sistemul de învățământ, definește direcțiile strategice de dezvoltare a sistemului și a procesului de învățământ, necesare pe termen mediu și lung: conducerea managerială; democratizarea, informatizarea, descentralizarea, adaptabilitatea resurselor pedagogice (în societa­tea postmodernă, informațională, bazată pe cunoaștere).

2. Modelul pedagogic al obiectivelor
I/PÎ oferă posibilitatea perfecționării ra­­porturilor dintre programele școlare, determinate pedagogic la nivel de plan de învățământ, construit curricular și manualele și auxiliarele școlare, alternative și opționale care condiționează calitatea activității de instruire, asigurată și confirmată la nivel de:

a) eficiență probată prin valorificarea globală, optimă, strategică, inovatoare a tuturor resurselor pedagogice (informaționale, umane, didactico-materiale, fi­nanciare) existente în contextul procesului de învățământ, în cadrul concret al fiecărei trepte și discipline de învățământ, lecții etc.;

b) eficacitate, validată în funcție de gradul de îndeplinire a obiectivelor proiectate la nivel general, specific, concret, pe termen lung, mediu și scurt, evaluate critic (prin rezultatele apreciate ca produs și proces) în zona deschisă, a interdependenței curriculare necesară între acțiunile de predare – învățare – evaluare;

c) echitate, urmărită deontologic, pe fondul proiectării și realizării unei educații/instruiri diferențiate, individualizate, personalizate, în raport de resursele pedagogice și caracteristicile psihologice și sociale, ale fiecărui elev, ale fiecărei comunități locale etc.

În aplicarea modelului pedagogic al obiectivelor I/PÎ (finalităților microstructurale ale educației), în plan normativ, trebuie eliminate două tendințe extreme, implicate în proiectarea activității de instruire doar la nivel de:

a) obiective generale, fără niciun efort de specificare și concretizare a acestora, ceea ce întreține politizarea, ideologizarea și birocratizarea domeniului;

b) obiective concrete (operaționale), care duc la fărâmițarea materiei, subordonată unor performanțe punctuale (măsurate ca produs imediat), fără nicio raportare la obiectivele generale (ale disciplinei de învățământ) și specifice (ale semestrului școlar, capitolului, unității de instruire/învățare), care vizează aprecierea procesului implicat în realizarea produsului, judecat calitativ în funcție de competența dobândită în timp (care poa­te proba capacitatea de: cunoaștere simplă, reproductivă – înțelegere – aplicație; analiză – sinteză – evaluare critică (prin valorificarea resurselor cognitive superioare ale gândirii divergente, critice).

Clasificarea obiectivelor I/PÎ, implicate în proiectarea curriculară a instruirii la toate treptele și disciplinele de învățământ, solicită avansarea unor criterii relevante din perspectivă pedagogică generală – elaborate în condiții de cercetare fundamentală (istorică și teoretică) – și operațională (experimentală, aplicată, empirică). Este zona praxiologică în care pedagogia modernă și postmodernă (contemporană) a elaborat, promovat și valorificat conceptul operațional de taxonomie a obiectivelor educației/instruirii care definește un model de clasificare rea­lizat în funcție de un set de criterii generale, foarte riguroase și specifice do­meniului de referință, abordat din perspectivă curriculară, complexă, integrativă, psihologică (orientată valoric spre dobândirea unor competențe) și socială (angajată în asimilarea unor conținuturi de bază, validate de societate, cu efecte formative superioare în plan longitudinal, orizontal și transversal.

Sorin CRISTEA – profesor universitar

Articol publicat în numărul 35 al revistei Tribuna Învățământului