Considerăm că, în cele mai multe situații, obiceiurile bune, prin faptul că repetabilitatea lor este suficient de mare încât să impună nu doar anumite tipuri de comportamente, ci să determine consecințe dezirabile pe termen lung, sunt bine-venite și trebuie cultivate cu grijă, mai ales pentru oportunitatea unei vieți mai bune în cazul celor tineri. Ei au, prin vârsta lor generoasă, o șansă în plus. În mod curent, deplângem obiceiurile îndoielnice, pe cele de-a dreptul nocive, de exemplu, încriminăm fumatul, dependența de consumul de substanțe și, din păcate, multe altele. Referitor la elevi, deși știm cumva cum stau lucrurile din experiența didactică, prin deducție din conduitele cotidiene, atunci când un studiu sociologic explicitează, pe baza unor date obiective, dimensiunile stării de fapt și avem astfel confirmarea intuițiilor noastre, aceasta nu poate decât să ne bucure. De exemplu, am băgat de seamă, cu o ocazie sau alta, o anume stare de oboseală pe care unul dintre elevi nu o mai putea ascunde. Am fost poate tentați să găsim explicații conjuncturale, să-l scuzăm pe respectivul, să trecem cu vederea ce se întâmplă. Dar devine de-a dreptul îngrijorător când nu doar un elev sau altul, ci mulți dintre ei par abătuți, apatici față de sarcinile școlare sau chiar obosiți de-a dreptul. Mai glumim spunând că unii par că s-au născut gata obosiți și trăiesc pentru a se odihni. Dar constatarea este una de maximă seriozitate, iar consecințele ce se desprind de asemenea.
Într-un studiu intitulat Obiceiuri de stil de viață ale adoles­cenților, realizat în anul 2015, prin Departamentului de Sociologie din cadrul Facultății de Științe Politice – Școala Națională de Studii Politice și Administrative, se observă că liceenii își petrec la școală circa 6,5 ore, mai alocă studiului individual, în medie, 2,1 ore, la care se adaugă, în medie, 2,6 ore petrecute la TV, 1,5 ore pentru jocuri pe computere și 3-4 ore sunt alocate pentru comunicarea online cu prietenii. Somnul ocupă în medie 7,9 ore; se pare, un timp insu­ficient pentru nevoile specifice vârstei. Așa se face că 36% dintre elevi apreciază că nu se trezesc odihniți, 38% chiar afirmă că se simt somnolenți, iar 29% recunosc că au avut probleme de concentrare la școală. Contextul prezentat de cercetare este unul mai larg, care vi­zează formarea unui stil de viață sănătos prin combaterea sedentarismului și, implicit, prin promovarea mișcării în rândul adolescenților și tine­rilor. Ipoteza de la care s-a plecat este aceea după care aceștia își pe­trec mare parte din timp în contexte statice, care îi suprasolicită psihic, în detrimentul unui tonus vital bun, dat de mișcarea fizică.
Ce obiceiuri au adolescenții în viața lor privată și cum au ajuns să și le formeze? – pot constitui teme de interes pentru discuțiile dintre profesorul diriginte și părinții elevilor de la clasă.
În mod analog însă, ne putem întreba ce obiceiuri de viață școlară s-au statornicit în unitățile de învățământ în care lucrăm, ocazionate de repetabilitatea prin care realizăm anumite activități cu caracter didactic.
De exemplu, în ultimii ani s-a creat obișnuința ca elevii din ciclul superior al liceului, cum știm, elevii claselor a XII-a și cei din clasele a XI-a, să susțină simularea în vederea unei acomodări cât mai bune la rigorile examenului de bacalaureat. Evenimentul este unul din seria celor aflate într-o altă ordine (extra-ordinare) față de desfășurarea obișnuită a activităților în școală, cele de rând, ordinare. Toată lumea: elevi, profesori, personal administrativ, se mobilizează astfel încât să fie posibilă o întâmpinare adecvată, organizatorică, la nivelul formei de desfășurare, dar și una de fond, în sensul că lucrările rezultate chiar să denote nivelul de formare și de cunoaștere la care elevii au ajuns. Rostul este acela al realizării unei conștientizări asupra învățării, fapt care să permită o bună dezvoltare în continuarea abilităților cognitive ale elevilor și, desigur, să-i stimuleze pe aceștia să obțină rezultate bune la examenele pe care urmează să le susțină.
Ce experiențe noi aduce simularea de anul acesta? Ce am învățat din experiența bac-ului de anul trecut? Care este relevanța notelor obținute în simulare la o materia sau la alta? Se impune discutarea amănunțită a baremelor? Care este impactul emoțional al unei note mici (mai mici decât așteptările)? Ce se întâmplă cu elevii care nu au dat simularea, au absentat dintr-un motiv sau altul? Care este coordo­narea în activitatea educativă între profesorul care predă disciplina evaluată prin simulare și profesorul diriginte, precum și cu părinții elevilor? Care sunt greșelile tipice? De ce unii dintre elevi le fac, iar alții nu greșesc? – reprezintă doar unele dintre întrebările la care urmează să găsim răspunsuri adecvate particularităților relațional-educative în care ne desfășurăm activitatea.
Cu ocazia acestor simulări, ies la iveală o serie de obiceiuri care s-au statornicit în fiecare școală. Probabil că aceia dintre colegi care lucrează în mai multe unități de învățământ le pot sesiza mai ușor prin observarea obiceiurilor totuși diferite. Cum se procedează într-un caz sau altul, care este marja de reactivitate pentru o situație care încalcă regulile, care sunt exigențele impuse de rangul școlii? De pildă, anumite comportamente nu sunt admisibile într-o școală cu pretenții, care poartă denumirea de Colegiu. De la amănunte de tipul cum lipim eticheta pentru secretizarea numelui până la cât de intran­sigent se aplică baremul în corectare – toate pot să constituie de la un an la altul patternuri de comportament, obișnuințe: la noi în școală așa se face. Dar de ce așa, și nu altfel? Pentru că așa am tot făcut și uzanța s-a impus ca regulă de urmat.
Desigur, nici acei adolescenți vizați de studiul sociologic amintit nu-și doresc să trăiască o permanentă stare de oboseală. Aceasta se instituie la nivelul consecințelor nedorite, rezultate indirect dintr-o asociere de comportamente care, luate separat, pot să fie legitimate prin faptul că răspund anumitor nevoi, dar împreună duc la o con­struc­ție apăsătoare, căreia adolescentul abia îi mai face față. În mod analog, ar trebui să observăm cu atenție ce obiceiuri acceptăm să se statornicească în activitatea desfășurată în școală, ce rezultantă vor da anumite comportamente atunci când își vor conjuga consecințele.
Dr. Cristina ȘTEFAN,
Colegiul Național Spiru Haret, București