„Excelența se atinge doar dacă o organizație promovează o cultură a nemulțumirii creative” (Lawrence Miller)
Un avantaj incontestabil al mobilității și diversității activităților asociate unei funcții de conducere este puternica interacțiune cu mediul educațional, reprezentat fie prin actorii direct implicați – corpul didactic, fie prin organizații care sprijină educația sub diverse forme. Am afirmat mereu că esențial în formarea profesională, precum și în dezvoltarea personală este să fii dispus să te implici, să participi activ, să asculți și să exprimi opinii, să folosești fiecare nou context ca sursă de (re)învățare.
Un astfel de context care mi-a produs satisfacții îl reprezintă o vizită într-unul din județele țării, îndeajuns de lungă pentru a-mi contura o imagine, dar insuficient de îndelungată pentru a sonda în pro­fun­zime specificul oamenilor și locurilor, deci rămâ­nând cu dorința de a repeta experiența.
Ceea ce este caracteristic în ceea ce am văzut în zona educației preuniversitare de la nivelul județului respectiv este normalitatea, firescul, aceasta nepresu­punând monotonie și suficiență.
Astfel, normalitate înseamnă să te mobilizezi și să te implici total atunci când interesele elevilor o cer, cu respectarea standardelor propriei meserii și cu sacrificii care, evident, rămân neobservate pentru că sunt duse în zona respectului care se cuvine acordat fiecărei etape de activitate.
Normalitate înseamnă să continui tradiții de școală românească și să ai abilitatea de a îmbrăca în forme noi de expresie ceea ce reprezintă valoare cultu­­rală și patrimonială.
Firesc este să conservi elemente de identitate și să pui în valoarea cuvenită sprijinul comunității, real, cu satisfacții de ambele părți.
Firesc este să te emoționezi aflând de reușitele elevilor și să te gândești cum poți preveni perpetuarea insuccesului la alții.
Am vizitat în două săptămâni cel puțin 20 de școli. Am interacționat cu profesori și directori de școală, într-un dialog real, pe teme care au baleiat de la statutul cadrelor didactice la ce înseamnă actual meseria de dascăl – cu bune și cu mai puțin bune, la ce ar trebui să se întâmple bun în zona educației pentru a avea în băncile școlilor elevi care să-și utili­zeze la maximum potențialul de care dispun. Am ascultat cu plăcere opinii într-un grai care m-a cucerit și cel mai important a fost că, indiferent de grai, numitorul comun a fost reprezentat de dorința de a împărtăși. Pare-se că oamenii locului stăpânesc, prin tradiție, arta de a facilita schimbul de experiență, păstrându-și curiozitatea la orice vârstă.
O zonă experiențială benefică tuturor a fost cea generată de discuțiile cu reprezentanții Inspectora­tului Școlar. Pot afirma că, indiferent de stilul personal, la nivel de cultură organizațională, colegii inspectori știu să facă echipă și știu că succesul unei echipe este implicarea reală. De la cel mai mic membru al echipei până la vârf.
Fiind la rândul meu de multe ori gazdă, știu că vizitatorilor li se prezintă întotdeauna o imagine constituită predominant din aspecte pozitive, însă pe durata vizitei mele am putut sesiza că ascunderea sub preș a elementelor cu conotații negative nu este o practică, fiind puse în discuție o serie de situații la care am căutat împreună rezolvări care să implice prevenirea instalării unor forme acute sau, în cel mai bun caz, luarea unor măsuri care să aducă toate corecțiile necesare.
Nu am dorit să nominalizez județul în care s-a desfășurat vizita. Motivul nu este legat de un secret ce trebuie păstrat, ci de faptul că ceea ce am descris în cele de mai sus sper să caracterizeze fiecare județ al țării.
Gabriel VRÎNCEANU,
Director, Casa Corpului Didactic, București