O broască țestoasă fosilă ne aduce vești din vremea dinozaurilor. A fost contemporană cu extincția lor, a văzut cum s-a întâmplat, a trăit momentul și acum ne poate transmite învățăminte ca să împiedicăm dispariția unor specii de animale încă existente, mai mult sau mai pu­­țin în pericol de dispariție din cauza activităților umane.

Martori la dispariția dinozaurilor

S-a întâmplat acum 70 de milioane de ani, pe Insula Hațegului, cum au numit cercetătorii zona, corespunzătoare Țării Hațegului de pe actualul teritoriu românesc. Specia de țestoase de atunci, descoperită acum în Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului al Universității din București, a primit numele Dortoka vremiri. Numele i-a fost dat în onoarea paleontologului român Mátyás Vremir (1970-2020), cercetător al fosilelor de vertebrate descoperite pe teritoriul României, primul care a semnalat existența în Țara Hațegului (în județul Hunedoara) a țestoaselor de tipul Dortoka în Cretacicul Târziu.

Specia de țestoase descoperită acum face parte dintr-o familie mare de broaște țestoase specifică emisferei sudice. Din aceeași familie, până în prezent, pe teritoriul țării noastre fuseseră descoperite fosile de acum circa 57 de milioane de ani, identificate în altă zonă, prin nord-vest. Descoperirea actuală este a unui ascendent și mai îndepărtat, ceea ce permite o incursiune și mai adâncă în timp, aducătoare a unor informații noi „asupra identității supraviețuitorilor ex­tincțiilor în masă, de la sfârșitul Cretacicului, care a dus la dispariția dinozaurilor“, subliniază cercetători ai Universității din București și colaboratorii.

Cercetările care au permis actuala descoperire și analiza asupra ei sunt rezultatul unei colaborări în plan științific între Universitatea din București, Universitatea din Tübingen din Germania, membre ale consorțiului universitar CIVIS, precum și institute de cercetare din Ungaria cu care Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București a încheiat un acord de cooperare științifică pentru realizarea de studii paleontologice asupra fosilelor descoperite în Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului. Echipa internațională a fost alcătuită din cercetătorii Felix J. Augustin și Andreas T. Matzke de la Universitatea Tübingen (Germania), Zoltán Csiki-Sava de la Universitatea din București (România), Gábor Botfalvai de la Muzeul de Istorie Naturală și Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta (Ungaria) și Márton Rabi de la Universitatea din Halle-Wittenberg (Germania).

Rezultate ale cercetării lor au fost sintetizate într-un studiu publicat în Journal of Systematic Palaeontology. Autorul principal al articolului este tânărul cercetător Felix Augustin, doctorand al Universității din Tübingen: „Singura țestoasă despre care știm că a coexistat cu noua specie descoperită trăia pe uscat și nu a supraviețuit extincției în masă. În schimb, această specie nouă a fost o țestoasă de apă dulce. Acest aspect se potrivește unui model observat anterior în faunele contemporane din America de Nord, unde vertebratele terestre au dispărut în număr semnificativ mai mare decât cele de apă dulce la finele perioadei cretacice“.

Conf. univ. dr. Zoltán Csiki-Sava de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București, coautor al studiului: „Kallokibotion bajazidi a fost prima specie de broască țestoasă fosilă identificată pe actualul teritoriu al Geoparcului Țara Hațegului, contemporană cu dinozaurii pitici. Această specie era comună, dovadă fiind resturile ei, care se regăsesc din abundență în rocile fosilifere de aici. Specia a fost descrisă de Franz Nopcsa în 1923, deci acum aproape un secol; într-un fel, descoperirea noastră reprezintă un omagiu centenar adus activității acestui important cercetător originar din zona Hațegului, descoperitorul celebrilor dinozauri pitici. Dortoka, spre deosebire de Kallokibotion, era o specie mai rară. Acest motiv, dar și dimensiunile ei mai mici, explică cum de a ajuns să fie identificată abia după un secol de cercetări. Chiar și după descoperirea exemplarului descris de noi, au trecut aproape 30 de ani până am reușit să stabilim identitatea acestuia“.

Ca aspect, cercetătorii arată că „exemplarul fosilizat este foarte bine conservat și oferă o mulțime de detalii referitoare la această specie. Carapacea descoperită este aproape completă, are aproximativ 19 cm lungime și o formă ovală. Plastronul (abdomenul) s-a păstrat în întregime, având o lungime de 15,5 cm. Ambele, carapacea și plastronul, prezintă ornamente caracteristice genului de țestoase Dortoka și sunt mai subțiri decât cele ale contemporanelor lor, broaștele țestoase Kallokibotion, care erau de talie semnificativ mai mare.

În plus față de Kallokibotion, care prefera mediul terestru, Dortoka era adaptată mediului acvatic, preferând apele dulci. Cercetătorii iau în calcul ipoteza că acest fapt ar putea fi posibil pentru că lanțurile trofice acvatice se bazează în mare măsură pe material organic în descompunere care poate fi disponibil și în condiții de mediu extreme, când lanțurile trofice terestre sunt distruse.

Prin înțelegerea selectivității ecologice în cazul extincțiilor din trecut, noua descoperire poate veni în sprijinul eforturilor de conservare a speciilor aflate pe cale de dispariție din cauza activităților umane.“

Țara Hațegului, primul geoparc internațional din România și din Europa de Est

Geoparcul Țara Hațegului administrat de Universitatea din București este primul geoparc internațional din România și din Europa de Est recunoscut ca sit UNESCO, „pentru modul creativ de valorificare turistică, educațională și științifică a unui patrimoniu geologic și cultural deosebit“. Geoparcurile deținătoare ale statutului de sit UNESCO sunt membre ale Rețelei Globale a Geoparcurilor, parte a Programului Internațional UNESCO pentru Geoștiințe și Geoparcuri.

Statutul de sit UNESCO al Geoparcului Țara Hațegului a fost supus evaluării periodice prin vizita de revalidare. Evaluarea a fost efectuată pe teren de misiunea UNESCO în acest sens, formată din dr. Manfred Kupetz, reprezentant al Consiliului de Administrație al Geoparcului Internațional UNESCO Muskauer Falten­bogen/Łuk Mużakowa – geoparc transfrontalier situat între Germania și Polonia, și geolog Bojan Režun, coordonator al grupului de experți ai Geoparcului Internațional UNESCO Idrija din Slovenia. Evaluarea a vizat rezultatele cercetării științifice desfășurate în geoparc, precum și aspectele privind rolul activităților din geoparc în ceea ce privește educația, turismul și cultura. De asemenea, a fost investigată implicarea comunității locale în activități de promovare a geoturismului și dezvoltării durabile în concordanță cu obiectivele Agendei 2030.

Articol integral publicat în Tribuna Învățământului nr. 30-31 – iunie / iulie 2022