Pe cât de frecvent invocată, pe atât de necesară, interferenţa învăţământului preuniversitar cu învăţământul superior şi-a găsit o aplicare semnificativă sub aspectul actualităţii şi al adresabilităţii în dezbaterea cu tema Şcoala după şcoală, dincolo de anul şcolar, iniţiată de FICE România – Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative, Secţiunea România şi organizată în parteneriat cu Facultatea de Ştiinţe Sociale, Politice şi Umaniste a Universităţii Titu Maiorescu. După cum a subliniat de la începutul evenimentului conf. univ. dr. Sorin Ivan, directorul Tribunei Învăţământului, moderatorul dezbaterii, fixând coordonatele acţiunii, aceasta a vizat cu precădere forma şi conţinutul unui workshop, cu scop declarat de orientare spre practică, de identificare a unei caracterizări referitoare la tema în discuţie şi îndeosebi de formulare a unor propuneri avizate în sensul intervenţiilor viitoare din partea factorilor responsabili. Temeiul unui asemenea demers, la sfârşit de an şcolar şi totodată la început de vacanţă, l-a asigurat competenţa în zonele lor de activitate a participanţilor şi tangenţa lor cu mediul şcolar. Educaţie, psihologie, administraţie publică locală, economie, ordine publică, societate civilă, mass-media sunt, în sens larg, domeniile reprezentate la dezbatere.
În calitate de moderator, conf. univ. dr. Sorin Ivan a reafirmat că „Şcoala după şcoală este o temă permanentă”, în sensul că îi este recu­noscută din plin utilitatea în cuprinsul activităţii cotidiene, dincolo de orar, precum şi la scară extinsă, cu sensul deschis către timpul vacanţelor, de după semestre, din timpul semes­trelor, precum şi după întregul an şcolar.
Nevoia unei abordări sociale
„Asupra vacanţei de vară se îndreaptă din ce în ce mai multe critici. Există opinii care o denunţă că ar fi prea lungă, că ar însemna timp pierdut, că din cauza ei avem un an şcolar prea scurt”, a spus conf. univ. dr. Sorin Ivan. Referindu-se la criticile, venite de asemenea dinspre mediul social, la adresa formei de acoperire a perioadei scurte de şcoală desfăşurată după orele de şcoală din fiecare zi, vorbitorul a adus `n discuţie existenţa unor circumstanţe de acoperire a acestui timp generatoare de suspiciuni privind funcţio­narea parteneriatului public-privat.
În acest punct al dezbaterii, a fost abordat subiectul unor întreprinderi de tip şcoală după şcoală organizate în afara spaţiilor de învăţământ, ca investiţii particulare ale unor cadre didactice.
Pe acest fond, abordarea temei din perspectivă legislativă a apărut drept firească. S-a reamintit că FICE România, ca organizaţie cu expertiză de aproape un sfert de secol în apărarea drepturilor copiilor, inclusiv a dreptului la perioade de timp liber petrecute într-un mod sănătos sub toate aspectele, îşi poate revendica un rol recunoscut în elaborarea reglementărilor în domeniu. Au fost prezentate actele normative pe a căror bază este organizat programul tip Şcoala după şcoală: Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 – Secţiunea 15, articolul 58; Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 5349, din 7 septembrie 2011, privind aprobarea Metodologiei de organizare a Programului „Şcoala după şcoală”; la nivelul Capitalei, Procedura operaţională a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti privind organi­zarea şi desfăşurarea Programului „Şcoala după şcoală”.
Criticile generale adresate sistemului birocratic de la noi (nu doar din domeniul Educaţiei) au dominat această parte a discuţiei. Dincolo de aspectele specifice, a sintetizat prof. Virgil Botezatu, directorul Şcolii Gimnaziale
Nr. 96, din Bucureşti, este de apreciat că „legea dă posibi­litatea organizării acestui program”, dar, în acelaşi timp, „nu stabileşte şi actorii care să se implice sub aspect financiar în susţinerea progra­mului”. Şcoala Gimnazială Nr. 96 argumentează faptul că FICE România deţine un rol de pionierat în aplicarea a ceea ce astăzi reprezintă programul „Şcoala după şcoală”. Începuturile datează din 1998, localizate în această unitate de învăţământ. În 2000, a reamintit mai departe prof. Virgil Botezatu, în şcoală a fost creat un spaţiu special destinat reunirii elevilor după activităţile curente, unde să mănânce de prânz, să-şi pregătească temele, să se recreeze, să desfăşoare activităţi educative, relaxante etc.
În 2010, cunoscând la un simpozion derulat de FICE România forma de prezentare şi realizările concrete privind activi­tăţile de după ore (extinse între timp şi în alte localităţi), primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, le-a apreciat cu entuziasm şi a lansat construirea şi dotarea a şapte centre cu caracter social-educa­ţional în beneficiul elevilor, cadrelor didactice şi familiilor din sector, care solicitau intens o modalitate şi un cadru de educare şi de supraveghere dincolo de timpul şcolii ca atare. Astăzi, a precizat prof. Virgil Botezatu, la programul Şcoala după şcoală de la unitatea de învăţământ pe care o conduce participă 15-20 de elevi pe baza unei sponsorizări, precum şi alţi aproximativ 50 de elevi care plătesc masa de prânz la preţul de 13 lei pe zi. Este de subliniat că în organizarea şi în conţinutul întregii oferte a programului nu există niciun fel de diferenţe în funcţie de forma de plată.
Dincolo de aceste aspecte, semnalează directorul şcolii, dorinţa frecventă exprimată de unii părinţi este aceea de a avea acces la partea care să nu-i implice financiar. Ca urmare, susţinerea financiară a programului de către agenţi economici ar fi bine-venită, a remarcat prof. Virgil Botezatu, apreciind că, până la urmă, ar avea de câştigat inclusiv agenţii economici receptivi, care şi-ar şti astfel salariaţii liniştiţi în privinţa copiilor şi deci mai apţi pentru activitatea productivă. În acelaşi spirit, al unei valorizări în zona familială şi comunitar-economică a programului, a fost remarcată cerinţa unei accentuări a abordării sociale.
Vara şcolile se închid (?!)
Un aspect îndelung analizat l-a constituit încadrarea cu personal calificat a programului Şcoala după şcoală. Prevederea legală de formare a unor grupe de maximum 12 elevi nu poate fi înde­plinită, a atras atenţia directorul Şcolii Gimnaziale Nr. 96, din cauza restricţiilor bugetare, care blochează angajările. Din dezbatere s-a desprins o solicitare fermă de revizuire a reglementărilor, în sensul menţionării clare a normării posturilor necesare activităţilor din programul Şcoala după şcoală. Şcoala Gimnazială Nr. 96 reprezintă un caz fericit, deoarece a reuşit încadrarea în regim de plată cu ora pentru două jumătăţi de normă didactică. În acest sens, ca particularitate cu o notă de interes cuprinzător, confirmată de practică, prof. Virgil Botezatu a arătat că încadrarea cu normă întreagă este dificilă, având în vedere frecventele suprapuneri de program ale celor două forme de şcoală – cea curentă şi cea din afara orarului.
Dincolo de parcursul anului şcolar, pe durata vacanţei de vară şcolile se închid! Realitatea, comentată îndelung pe durata dezbaterii actuale, are la bază tot o limitare birocratică – imposibi­litatea aplicării unei forme de plată cuvenite orelor desfăşurate eventual cu elevii în şcoală pe timpul vacanţei, ştiut fiind că plata cu ora într-o asemenea perioadă nu este operantă.
În condiţiile unor astfel de constrângeri salariale, prof. Constantin Hărăbor (FICE România) a adus în discuţie posibilitatea apelului la activitate benevolă, invocând recentele reglementări privind recunoaşterea activităţii de voluntariat drept vechime în muncă. Învăţământul superior, s-a arătat în acest punct al dezbaterii, deţine resurse pentru activarea unor studenţi în direcţia voluntariatului, FICE România primind solicitări pentru aşa ceva,
De asemenea, prof. Toma Mareş, preşe­dintele FICE România, a apreciat anunţurile receptate la nivelul organizaţiei, precum şi propriile constatări privind organizarea unor anumite activităţi de vacanţă `n câteva şcoli, „dar foarte puţine”. În acelaşi timp, a continuat el, activităţile sportive, culturale, distractive etc. desfăşurate de cluburi, teatre, muzee, alte instituţii nu sunt promovate suficient în şcoli şi licee. Ing. Mihai Postescu a vorbit despre nevoia de concretizare a programului larg deschis activităţilor din afara şcolii.
O experienţă interesantă, primită cu interes de participanţii la dezbatere, a prezentat psihologul Liana Cristina Rosescu (Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti), care a vorbit despre programul Gândire Fresh, derulat continuu în unităţi de învăţământ şi adaptat pe timpul verii condiţiilor specifice de timp liber. Astfel,
50 de elevi participă zilnic fie la activităţi legate de domeniul creativ-artistic la sediul Poliţiei Capitalei (teatru, foto etc.), fie la competiţii sportive. Sunt, cu precădere, tineri cu probleme de comportament, proveniţi din medii mai puţin adecvate educaţiei, care găsesc astfel căi profitabile de recuperare şi de integrare socială. „Le oferim alternative la modul lor de a exista, de câştig al existenţei. Încercăm să-i scoatem din mediul lor”, a subliniat psihologul Liana Cristina Rosescu.
Vacanţă accesibilă tuturor elevilor
Revenind în discuţie, prof. Toma Mareş a formulat o cerinţă sub forma unui veritabil apel aparţinând, de fapt, tuturor participanţilor la reuniune: „Şcolile să organizeze activităţi deschise elevilor ai căror părinţi nu au posibilităţi să le ofere o vacanţă în cine ştie ce locuri, nici măcar în tabere din ţară. Pe deasupra, tot mai mult dispare şi posibilitatea clasică de plecare vara la bunici, la ţară!”.
O parte de răspundere pentru organizarea activităţilor destinate tuturor categoriilor de elevi în afara orelor de şcoală (zilnic, precum şi în vacanţe) „revine şi administraţiei publice locale”, a spus ing. Gheorghe Peţu (Primăria Municipiului Bucureşti). În opinia sa, autorităţile statului trebuie să fie responsabile de alocarea fondurilor necesare atât remunerării cadrelor didactice care îndrumă activitatea de după şcoală a elevilor, cât şi organizării unor activităţi de vacanţă.
În sens larg, moderatorul dezbaterii, conf. univ. dr. Sorin Ivan, a conchis că „Ministerul Educaţiei Naţionale a creat o cale de organizare a timpului din afara activităţii şcolare. Concretizarea, deocamdată, rămâne într-o abordare facultativă. Soluţiile profitabile educaţional şi social sunt de aşteptat din partea administraţiei locale şi a şcolii. Sectorul 4 oferă un exemplu foarte bun de rezolvare în acest sens. Realizări semnificative, chiar dacă timide, apar şi în alte zone ale ţării. Dorinţe, iniţiative există! Peste toate se aşază vechea problemă legată de mentalitate!“
F. IONESCU