Interviu cu prof. Violeta Ionescu, președintele Sindicatului Învățământului Preuniversitar din România, sector 5, București

Stimată doamnă președinte, concursurile pentru ocuparea funcției de director au luat sfârșit, dar ecoul nemulțumirilor generate de pripa și de modul în care acestea s-au desfășurat persistă. Care este situația la nivelul sectorului 5 al Capitalei? Cum s-au desfășurat aceste concursuri și cât de mulțumiți au fost participanții?
Procentul de promovabilitate al acestui concurs la nivelul secto­rului 5 este de 78%, însă sunt unități pentru care nu s-a înscris niciun concurent. De ce nu s-au înscris? Poate s-a vrut a fi un semnal de alarmă că nu toți directorii care sunt pe post au fost numiți politic de-a lungul ultimilor douăzeci și șase de ani, conform unei declarații. După fiecare concurs se constată că ceva mai trebuia îmbunătățit. Proba scrisă s-a derulat pe parcursul zilei de 12 octombrie, din zorii zilei și până seara, multiplicarea a durat foarte mult, mai mult decât se așteptau organizatorii, problemele de sănătate pe care le puteau întâmpina membrii comisiilor nu au fost luate în calcul, asigurarea prezenței re­prezentanților din partea primăriilor de sector la evaluarea lucrărilor a fost ca o vâ­nătoare (!!!), itemii din lucrare nu re­flectă capacitatea managerială a unui viitor di­rector. Legislația nu a făcut obiectul con­cursului, deși în bibliografie este men­ționată, însă efectele acestui concurs se vor vedea în timp.
A fost perturbat procesul de învățământ în această perioadă?
La nivelul fiecărei unități, procesul s-a derulat, dar în absența a cel puțin patru cadre didactice care făceau parte din co­misiile de concurs.
Țintele organizării concur­su­ri­lor au fost „reprofesiona­lizarea“ funcției de director și depoliti­zarea școlii. S-au atins aceste ținte în urma organizării concursurilor?
La nivelul sectorului 5 au participat în procent de 94% directorii aflați pe post, unii dintre ei fiind de ceva timp, cât să prindă cel puțin două guvernări diferite. Bineînțeles că acest concurs permite sta­bilirea unor strategii pe termen de patru ani, cât durează un mandat, dar un director care se respectă își stabilește țintele pe termen scurt, mediu și lung.
Când vorbim despre banii alocați Educației, unul dintre cele mai nevralgice puncte se regăsește în buzunarul cadrelor didactice. S-a simțit vreo îmbunătățire la nivelul salariilor după rectificarea bugetară din august? Are profesorul un alt statut sub guvernarea tehnocrată a premierului Dacian Cioloș?
Plec de la o simplă constatare: o creștere în medie de 10% pentru un debutant presupune o sută de lei. Dacă cumulăm această creștere cu scăderea puterii de cumpărare, putem considera că măsura nu este suficientă pentru ca profesorul să aibă un alt statut. Trebuie menționat că în august s-a făcut, de fapt, o corectare a grilelor de salarizare conform ultimelor măsuri de creșteri salariale, doar pentru unii creștere, pentru alții 0%.
Cum comentați, doamnă profesor, atitudinea președintelui Iohannis, a premierului Dacian Cioloș și a mai multor reprezentanți ai unor partide politice cu privire la creșterea salarială a profesorilor cu 15%, începând cu 1 ianuarie 2017, și majorarea salariilor din sectorul sanitar, cele mai subfinanțate sectoare bugetare?
Atunci când trebuie să se facă un bilanț al efectelor pozitive din punct de vedere economic, se constată o creștere comparativă cu situația dinaintea acestei guvernări. Când vine vorba de a acorda o mărire, care în fapt înseamnă o adăugare la un salariu și așa insufi­cient, de 150 de lei, nu se găsesc fonduri.
Subfinanțarea acestor două sectoare vitale se transformă într-o politică de stat a cărei finalitate pare să fie aceea de a ne lăsa într-un viitor extrem de apropiat fără medici și absolvenți de învățământ superior de calitate. Spre ce ne îndreptăm? La ce trebuie să ne așteptăm? Nu în cele din urmă, ce se mai poate face acum pentru a evita acest scenariu sumbru?
În Legea Educației, beneficiem de 6% din PIB. La momentul actual, cum procentul persoanelor asigurate social depășește pro­cen­tul contribuabililor pentru familiile al căror nivel de trai este scă­zut, singura șansă de a reuși este asigurarea unui sistem de sănătate și de educație sănătos. O societate în care populația este bolnavă și needu­cată își pierde identitatea, normalitatea, se prăbușește în con­fuzie și manipulare!
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU