O nouă promoție de „experimentați”

Deși după calendar încă nu este finalizat, bacalaureatul din acest an poate fi considerat un triumf! Infirmând rezultatele atâtor și atâtor evaluări și clasificări internaționale care ne plasează pe ultimele locuri în privința științei de carte a tinerilor noștri la scris, citit, precum și la înțeles și comunicat ceea ce e de citit, actualul bacalaureat consfin­țește ieșirea din școală a unei veritabile generații de aur la limba română. Conform rezultatelor probei de evaluare a competențelor lingvistice de comunicare în limba română (proba A) din sesiunea iunie-iulie 2015 a examenului național de bacalaureat centralizate de Ministerul Educației și Cercetării Științifice, practic toți absolvenții de liceu din acest an se situează la un nivel foarte înalt al cunoașterii și folosirii limbii române, în timp ce mediocritatea este scăzută de tot, iar rezultate slabe, nesatisfăcătoare, pur și simplu nu există. Peste două treimi dintre candidați (69,33%) sunt experimentați la limba română, iar 21,91% sunt avansați (pesemne, la fel de buni precum cei din categoria procentual-superioară, ce le mai trebuie ca să se situeze la nivel maxim fiind nițică experiență). În cel mai rău caz și în procentaj derizoriu, câțiva absolvenți se dovedesc de nivel mediu: abia 8,76%. Neștiutor la română nu e nimeni din promoția de liceu 2015. Procentele de rang înalt, cele ale experimentaților și cele ale avansaților, sunt în creștere față de procentele echivalente de anul trecut, în timp ce, firesc, mediocritatea scade. Așadar, cunoașterea și folosirea limbii române de către tânăra generație se află în plin avânt. Înregistrând noi și noi succese în certificarea la cote foarte înalte, școala românească răspunde în mod strălucit mereu repetatei cerințe a angajatorilor vizând experiența și iar experiența aspiranților la locuri de muncă.
Rezultatele în discuție dau o lovitură serioasă preconcepțiilor cum că a fi experimentat sau, în orice caz, avansat într-o disciplină presupune acumulare, studiu, practică, bibliotecă, repetare, aplicare, izbire de probleme, jonglare cu nume, titluri, date și alte informații în domeniu și mai ales presupune lucru de-adevăratelea, nu în condițiile inevitabil didactice ale școlii de nivel mediu. Într-un cuvânt și cu argumentul rezultatelor cuantificabile, sunt puși la punct cei care consideră că, în mod obiectiv, un om care termină liceul nu are cum să fie altfel decât începător într-o disciplină (în situația de față, limba română), și nicidecum experimentat ori avansat. Iată, pentru cei mai mulți (foarte mulți!) dintre înscrișii la baca­laureatul 2015, experiența și stadiul avansat au venit odată cu prima probă a unui examen național de nivel mediu. Drept urmare, este necesară o revi­zuire pe loc a părerii celor care până acum apreciau că experi­mentați, avansați în ale limbii române sunt, de exemplu, profesorii din cate­drele de limbă română ale facultăților de profil filologic din marile noastre universități, cercetătorii de la Insti­tutul de Lingvistică al Academiei Române coautori ai lucrărilor nor­mative în domeniu, precum și o serie de scriitori ocupând rafturi de biblio­teci și file de manuale, ca și mulți profesori din colegiile, liceele, școlile gimnaziale intrați (asta-i viața!) în a doua jumătate a carierei, cu ani buni trăiți la catedră și prin comisii de examene.
Cu o promoție care în cel mai rău caz include câteva procente de stăpânitori de nivel mediu ai limbii române (și niciun nepriceput!), pon­derea covârșitoare având-o experimentații și avansații, este de așteptat ca, practic, să nu mai auzim pe la tinerii noștri vorbitul acela cu prune-n gură și cu semne de palilalie, imitat de băieți de la fotba­liști, sau vorbitul din vârful limbii și cu amprentă regională, reprodus de fete după cum aud ele prin showbiz. Sigur că și la nivel elevat, pe la prezentări de proiecte sau prin discuții libere, dintre acelea din care cică toți avem de câștigat, ca și în publicații, vom auzi și vom citi mai puține ticuri cu „deja”, cu „acum” și cu „atenție!”, nu-l vom mai vedea pe „dar” exact acolo unde nu are ce căuta, „pe de altă parte” își va regăsi necesarul core­lativ, iar crisparea de a nu produce construcții și sen­suri necuviincioase se va diminua și nu vom mai auzi și vedea la tot pasul „că acei copii…” (și „că acei pomi…”, „că acele șosete…”), că tot omul exclusiv „se trezește” și niciodată nu „se scoală” din somn și că tot timpul ne e „teamă” și deloc „frică”; iar pentru că veni vorba, sigur că va scădea și obsesia vârâtă-n cap la clasele primare cum că nu e bine să se repete cuvinte în compunere, odată cu micșorarea corespun­zătoare a chinului de a găsi perifraze precum „licoarea din malț și orz” pentru banala bere.
Însă tot atât de bine s-ar putea să fie unii care să considere irelevanate (poate și mincinoase prin rezultate) și fără rost (cu ce se soldează?) probele de evaluare a competențelor precum cea de limba română și să ceară renunțarea la ele. Cineva ar putea socoti că banii pe care-i consumă aceste probe mai bine ar fi trecuți în contul necesarei și bine-venitei aplicări a prevederii potrivit căreia lucrările scrise sunt duse pentru corectare în alte județe decât cele în care sunt susținute. Ar avea astfel argumentare și mai multă o procedură cu adevărat solidă, dovedind seriozitate sporită în desfășurarea bacalaureatului.
Florin ANTONESCU