Interviu cu prof. Constantin Huică, președintele USLI Gorj

Stimate domnule preşedinte, cu ce probleme v-ați confruntat în ultimele luni la nivelul sindicatului pe care îl conduceți?
USLI Gorj numără, la ora actuală, peste 2.500 de membri de sindicat în unitățile școlare din județul Gorj. Anul 2018 a început cu mari nemulțumiri în rândul celor ce muncesc în învățământ, în primul rând prin aplicarea Legii-cadru 153/2017, care este o lege nedreaptă, regulile de aplicare fiind diferite și discriminatorii.
În timp ce angajații din educație au primit la începutul anului sume infime, pentru aleși s-au făcut reguli speciale care s-au aplicat chiar de la data de 1 iulie 2017 când a intrat în vigoare acest act normativ.
Legea de salarizare în sistemul bugetar ar fi trebuit să așeze salariații în grile în funcție de cât de mult depinde dezvoltarea economică a României de domeniul din care fac parte aceștia.
Privind grilele de salarizare, administrația și cei care lucrează în instituțiile de forță ale statului român sunt domeniile cele mai importante din România.
Cu toate aceste nemulțumiri, oamenii din învățământ au mers mai departe, făcându-și datoria față de elevi și părinți.
Pe lângă activitățile cu caracter ciclic, adică evaluare națională, bacalaureat, concurs de titularizare, examen de definitivat, anul acesta a apărut acea mult lăudată și trâmbițată acordare a voucherelor de vacanță. Este adevărat că acordarea acestor vouchere a adus o oarecare culoare pentru mulți angajați în învățământ, mulți din aceștia nemaipermițându-și un concediu de mulți ani. Au fost bine-venite, chiar dacă banii pentru achiziționarea lor au venit mai târziu și multe agenții turistice epuizaseră ofertele, totuși ele rămân valabile, putând fi folosite timp de un an de zile.
Cum s-a resimțit revoluția fiscală la nivelul învățământului gorjean, domnule președinte?
Revoluția fiscală de la începutul anului 2018, prin trecerea contribuțiilor din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, a creat mari nemulțumiri în primul rând că majorarea salarială prevăzută de la 1 ianuarie 2018 a fost anulată, personalul din învățământ primind doar 3-5 procente.
De asemenea, plata salariilor prin inspectoratul școlar a rezolvat una dintre problemele cu care ne confruntăm, căci salariile, pentru unele școli, trebuiau aprobate în ședințele de consiliu local, iar aceștia nu se întruneau decât la sfârșitul lunii, personalul din comunele respective primind salariile cu întârziere. Ce este dificil acum?
Bugetul fiecărei școli a stabilit pe baza costului standard, un cost standard care niciodată nu a corespuns cu necesarul școlii, ci a reprezentat cât a vrut  guvernul să aloce pentru învățământ.
În astfel de situații, unele școli având un  număr mic de elevi au terminat banii de salarii încă din luna martie, iar de atunci în fiecare lună se adaugă câte una-două școli, iar directorii sunt obligați să dea tot felul de declarații pe propria răspundere și angajamente pentru a solicita rectificarea bugetară ca să primească banii de salarii.
Toată lumea așteaptă rectificarea bugetară, dar se gândește și la faptul că aceste rectificări vor atrage și unele măsuri de restructurare.
Guvernul a decis să aloce bani pentru salarii prin ISJ-uri, dar nu a luat în calcul volumul de muncă transferat personalului din ISJ-uri, personalul rămânând același. Se impune creșterea numărului de personal la aceste instituții.
Sunt mulţumiţi profesorii cu creşterile salariale? Există îngrijorarea reală că fondurile pentru pensii şi salarii se vor epuiza în următoarele luni, iar rectificarea bugetară nu arată nimic bun.
Mulțumiți nu putem fi, și când spun asta mă refer la inechitățile generate de aplicarea Legii 153/2017, poziționând personalul didactic de predare din învățământul preuniversitar în grila de salarizare între 1,64 și 2,76 (coeficienți de ierarhizare), ceea ce înseamnă că suntem situați în pătrimea inferioară a ierarhiei, deși majoritatea personalului are studii superioare.
De la 1 martie, salariile nu au fost majorate la tot personalul, nedidacticul din școli și din inspectoratele școlare a fost omis.
O nemulțumire a celor ce lucrează în învățământ este apariția Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporurilor pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestora pentru personalul din familia ocupațională „ÎNVĂȚĂMÂNT“.
În primul rând, colegii trebuie să știe că acesta nu a fost discutat în cadrul ședinței comisiei de dialog social de la nivelul MEN. Reprezentanții Ministerului Muncii și Justiției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice, după discutarea în comisiile tehnice de lucru, au nesocotit prevederile exprese ale art. 23 din Legea 153/2017 care utilizează sintagma „domenii de activitate bugetară“ și în baza căruia trebuie eleborat Regulamentul-cadru pentru personalul din domeniul de activitate bugetară învățământ.
Cele două ministere au impus ca Regulamentul-cadru să se aplice doar personalului didactic și didactic auxiliar, discriminându-se astfel personalul nedidactic din învățământ pentru care au cerut aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 569/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ din administrația publică locală.
Practic, nu s-a avut în vedere că personalul nedidactic este angajatul unităților de învățământ și nu are raporturi de muncă cu autoritățile administrației publice locale.
În schimb, în cazul unor proiecte de Regulament pentru alte instituții din familia ocupațională funcții bugetare nu au obiectat în ceea ce privește aplicarea acestuia și pentru cei ce lucrează ca personal de curățenie etc.
De asemenea, în cazul personalului din familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ“ nu se justifică acordarea sporului pentru locurile de muncă dotate cu calculatoare, imprimante sau aparate de multiplicat (pe considerentul că acestea nu emit radiații), dar la alte sectoare se pot acorda, chiar statul în bibliotecă dăunează grav sănătății.
Considerăm că vorbind de familii ocupaționale BUGETARE apreciem că este necesară o abordare unitară a stabilirii locurilor de muncă pentru care se pot acorda sporuri de muncă în situația în care condițiile de muncă sunt asemănătoare.
La ora actuală, sporurile și indemnizațiile se calculează prin  raportări la salariul de bază în plată din luna decembrie 2016. Toate demersurile noastre de până acum rămânând fără succes.
Se tot discută de un proiect al Legii pensiilor la nivelul Ministerului Muncii șu Justiției Sociale unde susținem să cuprindă și dreptul personalului didactic care are o vechime în învățământ de cel puțin 34 de ani de a fi pensionat, la cerere, cu 3 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, fără diminuarea cuantumului pensiei.
Nu în ultimul rând, ne legăm speranța că, cu ocazia rectificării bugetare, se vor aloca sumele necesare pentru plata hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, respectiv a hotărârilor judecătorești privind acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Cum vedeți dialogul social în momentul de faţă? Există el în mod real sau este doar mimat?
Din cele relatate anterior, se poate observa că sunt situații în care dialogul social este doar mimat, și dacă acesta se întâmplă la nivel central, vă dați seama că se întâmplă și la nivel mai jos. Vorbim aici de relațiile care există la nivelul unităților școlare între liderii de sindicat și unii directori, mai ales după ce unii dintre ei au promovat concursul de ocupare a funcțiilor de director. Sunt situațiile în care liderul de sindicat nu este invitat la ședințele Consiliului de Administrație sau în unele comisii constituite prevăzute de Legea 1/2011 sau CCM.
Cum arată în momentul de față învățământul românesc după 28 de ani greşeli şi de bâjbâieli?
Dacă am face o analiză a lucrurilor bune care s-au întâmplat în ultima perioadă, putem trece un plus la apariția Legii manualului prin care s-a încheiat „războiul“ dintre edituri, copiii putând să primească la timp manualele școlare.
Mai  sunt lacune ale sistemului de învățământ pornind în primul rând de la instituțiile de învățământ superior care pregătesc viitorii profesori, în multe situații predomină cantitatea și nu calitatea celor care termină aceste facultăți.
Am ajuns în situația în care îngrijitoarele sau muncitorii de întreținere au terminat o facultate la 35-40 de ani și au trecut la catedră. Cum răspunde copilul când este întrebat de părinte „cu cine faci…?“ (nu dăm  nume de disciplină, că la toate se întâmplă așa ceva) „Cu tanti Ana care face focul“ sau „Cu nenea Ion, șoferul de pe microbuz“.
Școlile sunt vopsite frumos, mobilier nou adaptat vîrstei copiilor, dar conținutul programelor când îl schimbăm?
Toată lumea spune că elevii stau mult la școală, dar există presiuni să introducem tot felul de materii noi în detrimentul altor discipline.
Cum poți să reduci numărul de ore de la o disciplină dacă nu reduci conținutul programei sau, mai bine zis, „ce trebuie“ să știe un copil când termină un ciclu de învățământ.
Nu poți reduce numărul  de ore, dar finalitățile să rămână aceleași. Se aud voci „mai multe ore de educație fizică, mișcare“, dar se uită cineva în ce condiții se desfășoară aceste ore în multe școli din mediul rural, unde sălile de sport sunt improvizate sau lipsesc, profesorii plimbând o saltea de gimnastică din clasă în clasă, fiind obligat să facă ora printre bănci?
Vorbim de egalitate de șanse în educație, dar să ne uităm cum arată laboratoarele de informatică din mediul rural, unele achiziționate în anii ’90 și care stau mai mult de decor, funcționând doar unu sau două și lista poate continua.
În opinia dvs., de ce suferă cel mai mult școala românească?
Vrem mult și obținem puțin. Cerem mult și doar o mică parte din absolvenții învățământului pot să-și însușească conținuturile respective. Școala a fost ridicată pe culmi înalte și nu mai pot ajunge toți la ea. De aici rezultatele slabe la evaluare și la bacalaureat.
Sunt copii trecuți clasa până la terminarea liceului și ei nu știu tabla înmulțirii sau să scrie după dictare și exemplele pot continua. Nu o spun eu, ci rezultatele.
După clasa a opta, elevii primesc bani să urmeze un învățământ profesional, chiar și promisiunea unui loc de muncă, dar preferă să urmeze un liceu. Deși la evaluarea națională au luat o notă mai mică de 5, ei totuși speră să ia bacalaureatul și urmeze și o facultate.
De aici trebuie pornit…
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU