O alternativă valoroasă la învățământul teoretic

2

Tincuța APĂTEANU CEO & Founder Asociația Edusfera

În septembrie 2019, un ordin al ministrului Educației Naționale reaprindea o dezbatere prezentă în spațiul public de câțiva ani. Potrivit acestui ordin, elevii care nu obțin media 5 la Evaluarea Națională se pot înscrie doar la o școală profesională, aceștia nemaifiind incluși în procesul de repartizare la licee. Măsura își propunea să revitalizeze învățământul profesional, însă a avut contestatari puternici (unul dintre cei mai importanți fiind actualul ministru al Educației care a și modificat, de altfel, ordinul respectiv).

Cele mai importante critici aduse acestei măsuri au fost: întărirea prejudecății că școala profesională este „o rută de eșec“ adresată doar elevilor care nu reușesc să intre la un liceu; forțarea unui anumit traseu profesional fără asigurarea unei consilieri vocaționale de calitate, de multe ori doar pe baza proximității geografice precum și contribuția potențială la creșterea abandonului școlar după clasa a VIII-a (având în vedere că școlile profesionale nu au o distribuție geografică satisfăcătoare în toată țara). Aș adăuga, de asemenea, faptul că o astfel de măsură ar fi crescut inechitatea din sistemul educațional, cunoscut fiind faptul că rezultatele școlare sunt în general corelate cu statutul socio-economic al familiei, iar copiii cu rezultate slabe provin de cele mai multe ori din medii sărace, defavorizate.

Nevoia construirii și promovării unei alternative valoroase la învățământul teoretic este însă reală și importantă, în special având în vedere eșecul școlar al multor liceeni (și aici mă refer atât la cei care, deși fac 12 sau 13 clase, nu se prezintă la examenul de Bacalaureat, cât și la cei care participă la acest examen și eșuează). Conform unui raport al Ministerului Educației, doi din zece liceeni nu se mai înscriu la Bacalaureat, în timp ce o treime dintre cei care se prezintă la examen nu reușesc să ia notă de trecere, ca să nu mai vorbim despre elevii care abandonează școala pe parcursul liceului. Unele estimări indică faptul că, în acest fel, pierdem între 80.000 și 100.000 de tineri în fiecare an, tineri care părăsesc școala fără să aibă o calificare.

Nu există rapoarte oficiale care să arate unde sunt acești tineri – putem presupune că cei mai mulți dintre ei devin beneficiari ai sistemului de asistență socială, migrează sau devin forță de muncă necalificată, cu o contribuție scăzută la produsul intern brut al țării.

Politicile publice din ultimii ani nu au ajutat prea mult – desființarea școlilor de arte și meserii în 2009, transformarea unora dintre ele în licee tehnologice, reintroducerea școlilor profesionale în 2012, procentul foarte scăzut de succes la examenul de Bacalaureat în rândul absolvenților de licee tehnologice, informațiile apărute în spațiul public legate de lipsa echipamentelor moderne și de necorelarea calificărilor cu cererea de pe piața muncii, lipsa de perspectivă către meseriile viitorului, toate au dus la scăderea încrederii publicului larg, în special a părinților și elevilor.

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că numărul elevilor înscriși în învățământul profesional și tehnic“ publicat pe site-ul alegetidrumul.ro, „în școlile profesionale în 2017 se regăsesc cu 80% mai mulți elevi comparativ cu 2014 (90,2 mii în 2017, față de 50,8 mii în 2014)“. Conform aceluiași raport, în anul 2017, din cele 789 unități de învățământ profesional, peste trei sferturi (604, adică 76,6%) sunt organizate în mediul urban și mai puțin de un sfert în mediul rural.

Conform raportului „Monitorul educației și formării 2019“, publicat de către Comisia Europeană, „eforturile de a extinde Educația și Formarea Profesională (EFP) duală continuă, dar relevanța EFP pentru piața muncii rămâne limitată. Angajabilitatea noilor absolvenți de EFP a crescut ușor în 2018, atingând 69,0% (67,2% în 2017), dar rămâne sub media UE (79,5 %)“. Tot potrivit aceluiași raport, „în pofida interesului puternic manifestat de întreprinderi, învățământul dual este mai degrabă neatrăgător pentru cursanți. În plus, reținerea cursanților în aceste întreprinderi este dificilă, iar investițiile financiare pe care trebuie să le realizeze întreprinderile sunt ridicate“.

În concluzie, deși s-au făcut progrese importante, învățământul profesional și tehnic (fie că vorbim despre școli profesionale, fie că vorbim despre învățământul dual sau despre licee tehnologice) nu este perceput deocamdată ca reprezentând un traseu educațional dezirabil, care să aducă împlinire profesională sau un nivel bun de trai pentru absolvenții săi.

Urmărind evoluția acestui tip de parcurs educațional și mai ales dezbaterile publice pe acest subiect, consider că învățământul profesional poate deveni o alternativă valoroasă și căutată la învățământul teoretic, cu câteva condiții.

O nouă arhitectură instituțională

În acest moment, imaginea școlii profesionale în rândul elevilor și părinților nu este una foarte bună. În general se consideră că la școala profesională ajung elevii slab pregătiți, care nu reușesc să îndeplinească standardele academice pentru a studia la un liceu teoretic, iar selecția negativă a elevilor întărește această prejudecată.

O potențială soluție pentru rezolvarea acestei situații ar fi o schimbare de „brand“ și reorganizarea arhitecturii sistemului.

În alte sisteme educaționale din Europa, de altfel și în rapoartele europene în domeniu, este utilizat conceptul „vocational education and training“. În România, filiera vocațională înseamnă în acest moment altceva decât în restul Europei, incluzând doar liceele cu profil militar, teologic, sportiv, artistic sau pedagogic.

O primă propunere pentru schimbarea percepției publicului asupra învăță mântului profesional ar fi regândirea arhitecturii instituționale cu totul, și redenumirea noilor școli (fie că vorbim despre școli profesionale, învățământ profesional-dual, licee tehnologice) ca fiind „instituții de învățământ vocațional“. Astfel, toate instituțiile care oferă o calificare profesională ar intra sub această umbrelă, ca alternativă la filiera teoretică, ce oferă calificări academice.

Instituțiile de învățământ vocațional ar putea oferi calificări și specializări în domenii precum Servicii sociale, Sănătate și Sport, Mediu și Resurse naturale, Transport și tehnologie, Turism, Cultură, Management sau orice alte calificări cerute de către angajatori – inclusiv calificări în domeniul IT. În plus, absolvenții acestui tip de instituții ar trebui să își poată continua studiile cu studii terțiare dacă își doresc acest lucru.

Un exemplu de sistem educațional care permite accesul elevilor din filiera vocațională către studii terțiare este sistemul finlandez:

Formarea inițială cu scop profesional în domeniul IT

În numeroase ocazii, în timpul unor întâlniri între mediul academic și mediul de business, a fost evidențiat decalajul între nevoia de personal calificat în domeniul IT&C și oferta instituțiilor de învățământ superior în acest domeniu. A apărut din ce în ce mai des întrebarea: de ce nu am crește numărul furnizorilor de formare inițială în domeniul IT&C, furnizori care să ofere calificări de tipul „programator“ sau „designer pagini web“, „administrator rețea calculatoare“ – care necesită nivelul 4 de calificare (oferit acum la nivel liceal – filiera teoretică)? Angajatorii sunt interesați și ar investi în astfel de instituții – întrebarea este, desigur, ce părere ar avea universitățile despre includerea domeniului IT&C (sau mai degrabă a unei părți din acest domeniu) în învățământul profesional și tehnic sau mai degrabă în învățământul vocațional, conform propunerii din pre zentul articol. Ce este clar este că, deși companiile au nevoie de peste 12.000 de specialiști IT anual, sistemul de educație produce doar 7.000 de absolvenți, iar unii dintre ei pleacă din țară (SURSA).

Continuarea articolului poate fi citită în numarul doi, serie nouă, al revistei Tribuna Învăţământului, ediția tiparită. Revista poate fi achiziționată  aici.