Am constatat de multe ori că în sistemul din care fac parte este promovată mediocritatea şi, regretabil, din ce `n ce mai des, incompetenţa. Nu am pretenţia că aş fi singurul care observă acest flagel, dar eu, de fiecare dată, am luat, iau şi voi lua atitudine, asumându-mi, ca individ, toate riscurile sau consecinţele. Fenomenul s-a dezvoltat, a fost „perfecţionat” şi a căpătat din ce `n ce mai mult dimensiunea inacceptabilului! Promovarea pe criteriul pur politic (dacă acesta este un criteriu – eu nu-l consider a fi) fără nici măcar o minimă analiză a competenţei individului numit în funcţii de conducere în sistemul de educaţie reprezintă, fără îndoială, o practică păguboasă, ineficientă, ticăloasă, dar mai ales un pericol imens! Am datoria, ca slujbaş onest al acestui sistem, să deconspir încă o dată pericolul spre care suntem împinşi de voinţa unor oameni(??) care au un singur crez: cel politic(!!!), şi care, din păcate, pun în faptă acest crez al lor! O ştim mulţi, educaţia este un act complex (pe care, din păcate, din ce în ce mai puţini îl înţeleg), necesar dezvoltării şi progresului unei societăţi. Atunci când, pe diferite trepte ale conducerii acestui sistem, sunt numiţi oameni care corespund numai crezului tău, la care am făcut referire mai sus, pericolul de care vorbeam se transformă `n catastrofă!! Zilele acestea am luat act cu dezamăgire, indignare şi revoltă că şase inspectori şcolari au fost numiţi în funcţie, la ISJ Ialomiţa, fără o minimă evaluare, ci doar ţinându-se cont de criteriul pur politic. Nominalizarea unora dintre ei fiind de domeniul ridicolului: fără carismă, fără nicio performanţă profesională sau rezultate care să-i recomande, sunt numiţi pentru a coordona şi îndruma activitatea multor cadre didactice care înţeleg şi desăvârşesc cu dăruire, modestie şi profesionalism actul didactic. Mă cutremur şi-mi înfrânez sentimentul de greaţă, dar şi de milă, pentru neputinţa mai-marilor, numiţi la rândul lor `n funcţii la fel, în a promova, cu adevărat, valoarea! Pe cine reprezintă cei care săvârşesc astfel de fapte? Pe mine nu!
Aidoma s-a procedat la următoarea treaptă – numirea directorilor(!!), 19 la număr, şi apoi la cea a directorilor adjuncţi, şi numărul acestora destul de consistent: 11.
~ntre dezamăgirea, indignarea, revolta, greaţa şi mila care m-au cuprins, mă întreb totuşi: Cum pot avea pretenţia că fac educaţie cei cărora le lipsesc principiile, onoarea, respectul sau, de ce nu, morali­tatea? Care sunt uşile prin care au pătruns aceştia în sistemul de învăţământ pentru a-l vicia şi otrăvi? Cine se face vinovat că li s-a permis să pătrundă printre cei care-şi fac treaba cu dăruire, dragoste, onestitate în instituţia numită şcoală? Fenomenul prezentat se întâmplă în toate judeţele ţării, în tot învăţământul românesc! Pericolului transformat în catastrofă, la care m-am referit, încerc să-i găsesc antidotul. Mărturisesc cu realism că nu pot reuşi singur! De aceea fac un apel disperat, dar lucid, la adevăraţii oameni de şcoală, la părinţii şi elevii care ştiu că educaţia e temelia unei naţii, să ne unim eforturile şi voinţa, astfel încât să găsim împreună soluţia stârpirii acestui fenomen inventat de minţi mult prea înfierbântate şi să reaşezăm şcoala românească acolo unde ea trebuie să fie! V-aş rămâne veşnic îndatorat dacă aţi contribui vizibil la efortul meu!
Traian MITREA, Prim-vicepreşedinte USLI Ialomiţa