Numele mari se formează cu Litere

Facultatea de Litere a Universității din București a sărbătorit recent 160 de ani de existență, printr-un colocviu aniversar, desfășurat în ­zilele de 2, 3 și 4 noiembrie 2023, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I, în Facultatea de Litere a Universității din București și la Biblioteca ­Sfântului Sinod (aceasta din urmă găzduind una dintre secțiunile axei de literatură română premodernă, precum și o expoziție de carte veche rară, curatoriată de arhimandrit Policarp Chițulescu).

Evenimentul a marcat o dublă aniversare: 160 de ani de la înființarea instituției și trei decenii de la crearea primului program de licență în Comunicare și Relații Publice, din spațiul academic românesc. Școala Superioară de Litere (cum s-a numit inițial) a fost creată, la recomandarea lui Dimitrie Bolintineanu (care, la data respectivă, era Ministru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor și Instrucțiunii Publice), prin decretul 1047 semnat de Alexandru Ioan Cuza, la 30 octombrie 1863, și publicat în Monitorul oficial al epocii, în ziua de 2 noiembrie. Putem considera, așadar, că certificatul de naștere a fost emis în ziua de 2 noiembrie 1863, iar ivirea în lume s-a făcut cu scopul declarat de a forma profesori gimnaziali în ramurile limbilor clasice și moderne, ale literaturii și filosofiei, istoriei și geografiei.

Întotdeauna începutul (ca și incipitul dintr-o narațiune) trasează niște linii, deschide uși sau ferestre către ceea ce va urma, conține în el simultan toate posibi­litățile și, în același timp, o anumită di­recție, o orientare, o regulă de funcționare a jocului. În lumea tradițională, era esen­țial ca începutul să fie fast, așezat sub auspicii bune, pentru ca și ceea ce urma să curgă la fel. Pentru Literele bucureștene așa s-au petrecut lucrurile, ca dovadă istoria lungă și sinuoasă a școlii, care a cunoscut, în tot acest răstimp, extinderi, transformări, înnoiri, schimbări de titulatură (s-a numit, succesiv, Facultatea de Litere și Filosofie, Facultatea de Filosofie și Litere, Facultatea de Filologie, Facultatea de Limbă și Literatură Română și, după 1990, Facultatea de Litere), faceri și desfaceri de alianțe cu alte domenii din sfera umanistă, însă un lucru a rămas constant: facultatea a format, generație după generație, nume mari în domeniul științelor umaniste, oferind lumii culturale românești profiluri extraordinare de scriitori, gânditori, lingviști, literați, intelectuali autentici, precum și o pepinieră generoasă din care au fost frecvent selectați membri și președinți ai Academiei Române (recent, lingvista Rodica Zafiu a fost primită ca membru corespondent în Academie, adăugându-se unui lung șir de academicieni care au provenit din rândurile profesorilor noștri).

Date fiind poveștile multifațetate ale facultății, precum și multitudinea personalităților din diverse perioade și domenii care au studiat sau au predat aici, am considerat că singura modalitate potrivită pentru a onora acest parcurs și a așeza în lumina cuvenită figurile care i-au dat contur este aceea de a organiza un colocviu aniversar, capabil să reunească direcțiile didactice și de cercetare din toate domeniile care își află astăzi ilustrarea în instituția noastră (filologie, studii culturale, științe ale comunicării și științe administrative).

După ceremonia de deschidere din dimineața zilei de 2 noiembrie, la care au participat reprezentanți ai conducerii Universității din București, precum și decani, prodecani, directori de departamente ale facultăților filologice din alte centre universitare, colocviul aniversar Litere 160 s-a deschis printr-o suită de conferințe plenare, susținute de către trei personalități incontestabile, alumni de succes ai instituției sărbătorite: Toma Pavel (Universitatea din Chicago), Oana Chelaru-Murăruș (prima doamnă decan din istoria Facultății de Litere) și Mircea Cărtărescu (cel mai cunoscut scriitor român contemporan). Temele generoase ale acestor trei conferințe – Ce ne amintește literatura (Toma Pavel), Figuri emblematice ale școlii bucureștene de lingvistică (Oana Chelaru-Murăruș) și Literatura română a mea. Ce mai pot și ce nu mai pot citi (Mircea Cărtărescu) – au desenat cărările necesare pentru discu­țiile din diversele secțiuni, paneluri și mese rotunde înscrise în programul celorlalte două zile. După-amiaza de 2 noiembrie a fost dedicată evocării personalității lui Tudor Vianu (de către Mircea Martin, coordonatorul volumului Pe unde a trecut a făcut lumină. Tudor Vianu 125, Editura Muzeul Literaturii Române, 2023) și unei mese rotunde, cu tema Dictatură, democrație, filologie, al cărei iscusit moderator a fost profesorul Caius Dobrescu.

Sesiunile paralele de comunicări științifice, din data de 3 și 4 noiembrie 2023, au atestat, prin varietatea și multiplicitatea lor, dinamica câmpurilor de cunoaștere explorate în cadrul programelor de cercetare și de studii ale Facultății de Litere a Universității din București. În linii generale, temele abordate au vizat direcțiile actuale de cercetare din lingvistica românească, limba română ca limbă de patrimoniu, tradiția și devenirea în cercetarea literară, tendințe și perspec­tive teoretice actuale în studiile literare românești, particularitățile comparatismului la Universitatea din București, istoria și dinamica studiilor culturale de arie și a studiilor critice despre cultura vizuală, contribuțiile evreiești la dezvoltarea filologiei, profilul relațiilor publice și al publicității în spațiul românesc, personalitățile și specificul bibliologiei și biblioteconomiei autohtone, relația dintre cetățean, instituție și comunitate, din perspectiva științelor administrative.

Prezentărilor din cele 13 sesiuni paralele li s-au adăugat o suită de mese rotunde, lansări de carte, ateliere și expoziții de fotografie. Un concert al ansamblului de muzică veche Anton Pann a punctat simbolic, în seara zilei de 3 noiembrie, în Sala de Lectură a Bibliotecii Facultății de Litere, împlinirea a trei veacuri de la moartea Principelui Dimitrie Cantemir, a cărui personalitate a fost onorată în secțiunea de literatură română veche a colocviului.

Celebrarea a 30 de ani de la configurarea programului de licență în Comunicare și relații publice a inclus, printre altele, două mese rotunde dedicate figurilor marcante pentru apariția și parcursul acestui program de studii: lingvistul Cezar Tabarcea, fondatorul lui, și profesoara Adela Rogojinaru, directoarea Catedrei de Comunicare și Relații publice, a cărei contribuție la internaționalizarea școlii de relații publice din România s-a dovedit a fi esențială.

Trei conferințe plenare, susținute în engleză și franceză, de Mircea Dumitru, vicepreședinte al Academiei Române, Baudouin Decharneux, membru al Academiei Regale din Belgia și Doctor Honoris Causa al Universității din București, și Ralph Junkerjürgen, profesor al Universității din Regensburg, au retrasat granițele interdisciplinare ale programului de Comunicare și relații publice, configurând o suită de zone de cercetare la intersecția mai multor discipline socio-umaniste. La acestea s-au adăugat o suită de mese rotunde menite să sublinieze deschiderile pluridisciplinare ale programului sărbătorit: Ambasadorii: artă, diplomație sau branding în promovarea identității românești (moderator: Liviu Papadima), 30 de ani de publicitate și branding în România (moderatoare: Alexandra Crăciun și Alina Cosma), Istoria Relațiilor Publice (moderator: Răduț Bîlbîie) și Comunicarea în teatru și în artele spectacolului (moderatoare: Cristina Rusiecki).

Cele două expoziții de fotografie (Me­saje săpate în piatră și Ion Cucu – Profesori și scriitori ai Facultății de Litere), vernisate în seara zilei de 2 și, respectiv, 4 noiembrie, în Holul de Marmură, au nuanțat discursul despre importanța păstrării memoriei și a conservării urmelor, menite să ateste devenirea unui spațiu cultural și a figurilor lui definitorii. Crucea este un semn, o formă de rememorare, de marcare a unui timp și, adesea, de delimitare a unui spațiu. A ridica o cruce de piatră induce ideea însemnării tainice și trainice a unui loc, precum și a transmiterii unei informații. Într-un anume fel, Colocviul Litere 160 s-a dorit a fi edificarea simbolică a unui monument, în amintirea celor care alcătuiesc moștenirea noastră, pe care avem datoria să o trecem mai departe. Cu o sintagmă decupată din scrierile lui Andrei Scrima, contează doar ce-ți trece cel care trece. Suntem trecători prin viețile celorlalți, dar important este ce le trecem, ce le lăsăm moștenire din ceea ce, la rândul nostru, am primit în dar.

Reper de excelență academică timp de 160 de ani, Facultatea de Litere continuă să formeze nume mari, onorându-și astfel sloganul și moștenirea.

Programul integral al Colocviului aniversar Litere 160 poate fi consultat pe site-ul oficial al Facultății de Litere: https://litere.ro/, la secțiunea Evenimente.

În arhiva instituției noastre se găsește, printre multe alte documente de diverse tipuri, manuscrisul tezei de doctorat a lui Constantin Noica, din anul 1940, cu titlul Schiță pentru istoria lui Cum e cu putință ceva nou?. Generațiile care urmează ne vor arăta, în maniera lor și cu instrumentele pe care le vor avea la îndemână sau pe care și le vor imagina, cum mai e cu putință ceva nou în Facultatea de Litere. Iar cei 160 de ani de istorie, parcursă cu pas ferm și elegant, vor crea prima parte a călătoriei unei instituții tinere (dacă o comparăm cu cele din spațiul occidental), dar pline de înțelepciune (ca dovadă foarte buna poziționare între facultățile de profil din mediul academic românesc). Gaudeamus, igitur.

Discursul Prof. univ. dr. Marian Preda, Rectorul Universității din București

Dragi colege și colegi, Distinși invitați, dragi studente, dragi studenți,

Sărbătorim astăzi 160 de ani de la înființarea Facultății de Litere, una dintre cele trei facultăți fondatoare ale Universității din București. O facultate prestigioasă, unică, cea pe care o asociem în Universitate cu marii literați și lingviști, cu prestigioșii ei profesori și absolvenți, dar și cu elementele de identitate materiale, cu intrarea centrală dinspre strada Edgar Quinet în Palatul Universității, cu Holul de marmură vegheat de statuia lui Eminescu, cu Sala de lectură, toate cunoscute ca fiind „de la Litere“. Un student de astăzi ar putea spune că Facultatea de Litere este plasată, împreună cu sora ei poliglotă, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (FLLS), între alte facultăți istorice, facultatea „de cifre“, Matematica, și facultățile „de roci“ și „de hărți“, Geologia și, respectiv, Geografia. Noi știm că este acolo, în Palatul nostru din inima Bucureștiului, de la „facerea“ Universității în forma ei modernă, ba chiar de cu un an înainte.

Ar fi trebuit să aniversăm astăzi ­Literele împreună cu Filosofia, pentru că au împărțit denumirea facultății fondatoare în 1864, la înființarea Universității în forma ei modernă; dar, în anul 1863, entitatea înființată și aniversată astăzi s-a numit „Școala Superioară de Litere“. Era cea de-a treia structură academică mo­dernă după Facultățile de Drept (1859) și de Științe (1863).

Putem spune că Facultatea de Litere, aflată acum la o vârstă venerabilă de 160 de ani, este, ca parte a Universității, continuatoarea, „nepoata“, Academiei Domnești înființată de Constantin Brâncoveanu în 1694. Va fi mai greu să le explicăm copiilor și tinerilor cum de este ea „fiica“ Universității din București, înființată de Al.I. Cuza în 1864, cu un an mai târziu. Pare un caz ciudat în care fiica este mai mare cu un an decât mama… Le vom spune, poate, parafrazând, că „la în­­ceput a fost cuvântul și cuvântul era“ format din Litere… și, apoi, din Litere și Filosofie… „și cuvântul acesta a fost lumina“ pentru cultura română.

Facultatea de Litere și Filosofie a avut în 1864 doar 23 de studenți înscriși. Între 1864 și 1888, în 24 de ani, s-au înscris 435 de studenți și au absolvit 50. În medie, se înscriau 18 tineri pe an și absolveau 2 sau 3. Este adevărat că și numărul de profesori era mic, 6, în anul universitar 1864-1865. Ponderea fetelor la Litere și Filosofie era cea mai mare dintre cele ale facultăților Universității; în 1893 era de 17% față de o medie de 7%, în toată Universitatea, dar, în 1914, ajunsese deja la 41% față de media generală de 16%. În 1837 numărul de profesori la Litere și Filosofie ajunsese la 50, iar numărul de studenți, la 3.000 pentru toate cele 4 secții, Litere, Filosofie, Istorie și Geografie. Atunci Universitatea din București avea 14.000 de studenți. În 1989, mutilată de regimul comunist, mai avea doar 7.800 de studenți. Acum, Facultatea de Litere are aproximativ 100 de profesori titulari și 3.000 de studenți, iar Universitatea din București are peste 33.000 de studenți. Unii dintre noi trăim nostalgia vremurilor cu studenți mai puțini.

Ce pot să-i doresc eu Facultății de Litere care împlinește astăzi 160 de ani de istorie glorioasă? Viață lungă, studenți și absolvenți mai buni, trecere ușoară în viitor prin calvarul lucrărilor de renovare a clădirii, de schimbare „la față“, și păstrarea distincției care a făcut diferența dintre cele câteva facultăți istorice de litere și celelalte, mai noi, „de acronime“ sau „de prenume“ precum „Titu“ sau „Spiru“. Și, poate, o continuare a regăsirii dimensiunii universale, generale, a pregătirii inițiale a studenților. Titu Maiorescu, profesorul, le preda acum 150 de ani „Psihologia“ studenților de la Litere, alți iluștri profesori le-au predat filosofia și istoria. Poate și de aceea pe porțile Universității intra și, apoi, ieșea pentru a intra în panteonul culturii universale un scriitor – filosof, precum Mircea Eliade.

Le doresc, de asemenea, Facultății și Universității ca spiritul „huliganilor“ din perioada interbelică, descriși de Eliade, și al golanilor din Piața Universității, din 1990, să renască în rândul studenților apatici de astăzi. Vă reamintesc dialogul celebru dintre Dragu și Alexandru (Mircea Eliade, Huliganii, 1935):

„– …Dacă ai ști cât vă invidiez, pe dumneata, pe Petru, pe toți huliganii… Alexandru tresări. Îl întrerupse zâmbind, dar cu glas serios:

– De ce ai spus huligani?…

– Nu e nicio insultă, nu te teme, îl lă­muri Dragu, blând. Cuvântul acesta e frumos, e un cuvânt foarte frumos… Și cuprinde foarte multe lucruri… De aceea îmi place și-l întrebuințez des…

Există un singur debut fertil în viață; experiența huliganică. Să nu respecți ni­­mic, să nu crezi decât în tine, în tinerețea ta, în biologia ta, dacă vrei… Cine nu de­­butează așa, față de el însuși și față de lume – nu va crea nimic, va rămâne sterp, timorat, copleșit de adevăruri. Să poți uita adevărurile, să ai atâta viață în tine încât adevărurile să nu te poată pătrunde, nici intimida – iată vocația de huligan…“

Comunismul a trimis „huliganii“ în pușcării, în diaspora, în munți…, câțiva s-au refugiat apoi prin universități, prin biblioteci, printre cărți, printre metafore, cuvinte și litere. În 1989, la Revoluție, și în 1990, în Balconul și în Piața Universității, într-o vreme de speranță și libertate re­­dobândită, huliganii au reapărut, au re­născut, sub apelativul de „golani“, un alt cuvânt frumos și un alt nume potrivit pentru „un debut fertil în viață“.

Astăzi, după pandemii și izolări și în plină digitalizare, pare că acea specie de studenți, atât de dragă nouă și atât de necesară culturii României viitoare, s-a diminuat semnificativ. Vă urez să renască spiritul libertății creative aici, la dumneavoastră, lângă cluburile și cenaclurile de altădată renăscute și ele, lângă balconul și Piața Universității. Și dintre ei, dintre noile generații de absolvenți, să apară alte nume mari care să fie „formate“ și la „Litere“.

„Universitatea din București“, cu siguranță, s-a scris, se scrie și se va scrie în continuare cu Litere mari. Cu „Litere cu font de 160“, chiar și când îi traducem numele în Limbi Străine, când îi scriem Istoria cu cifrele Matematicii, când îi desenăm centralitatea ei, prezența la „Kilometrul zero“ al României și în „inima Bucureștiului“ pe hărțile Geo­grafiei, când întărim „Chimia“ dintre universitate și comunitate, când îi apărăm valorile, axiologia noastră nezdruncinată pe care ne-au predat-o profesorii la ­cursuri de Filosofie.

La mulți ani „Literelor bucureștene“ în mijlocul complexității și diversității noastre minunate, în pro-poziția dintre Facultatea „de cifre“ și cele „de roci“ și „de hărți“, pro-poziție cu care a început și se continuă povestea frumoasă a Universității din București. Vă doresc, în frumoasa limbă a basmelor românești, tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte!

Prof. univ. dr. Marian Preda, Rectorul Universității din București
2 noiembrie 2023

Discursul Prof. univ. Romiță Iucu, Președintele Consiliului de Orientare și Analiză Strategică al Universității din București, la ceremonia de deschidere a Colocviului aniversar Litere 160

Și Universitățile Mari tot cu Litere se formează…

Vă rog să-mi permiteți să parafrazez motto-ul Facultății de Litere, de-acum celebrul: Numele Mari se formează cu Litere, provocându-vă la o reflecție altfel, înapoi în viitor…

După ani dedicați studiului pedagogiei universitare și dezvoltării instituțiilor de învățământ superior, am deslușit, printre altele, concluzia că și Universitățile Mari tot cu Litere se formează și voi încerca să utilizez, cu un maxim de eficiență pentru o demonstrație reușită, atât minutele acordate, cât și istoria instituțională al cărei martor i-am fost de aproape 20 de ani, construindu-mi argumentația pe premisele perene ale vocației:

• Vocația fondatoare – și aceasta nu numai luând în calcul statutul de membră fondatoare a Universității, ci și destinul instituțional de constructor și de inițiator al unor domenii și specializări unice, care au dăltuit destinul academic al universității noastre.
• Vocația formatoare a Facultății de Litere – cei mai mulți dintre aceia care formează elitele culturale ale Universității și ale țării noastre (și e suficient să privim în Aula Bibliotecii Centrale Universitare), sunt produsul acestei Facultăți, pe care o slujesc și acum cu noblețe și cu generozitate.
• Vocația interdisciplinarității – este Facultatea care și-a asumat, încă de la crearea sa, interdisciplinaritatea ca filosofie a existenței sale academice, fiind, fără putință de tăgadă, una dintre cele mai deschise facultăți înspre cooperare și comunicare intra-instituțională, din cadrul Universității din București.
• Vocația internaționalizării – ma­nifestată încă din primele clipe de existență, prin parteneriatele strategice ex­tinse și durabile, la început cu spațiul francofon, urmând ca treptat să apară o multitudine de extensii academice înspre alte lumi și culturi atât de utile pentru recunoașterea UB la nivel global.
• Vocația militantismului cultural (și uneori chiar și social), cu care a înnobilat așa-numita „a treia misiune“ a universității, una complicată și dificil de formalizat, de la darurile de suflet pe care ni le face prin promovarea limbii române peste hotare până la susținerea ființei na­­ționale, într-o manieră modernă, impregnată de vocația europeană.

Dacă ar fi să concluzionăm, succint, v-aș invita să priviți la trecutul, la prezentul, dar și la viitorul Facultății de Litere. Ar fi ca o invitație pe care Facultatea ne-ar face-o prin reprezentanții ei (și parafrazez titlul unui studiu al OECD) …să privim înapoi în viitor!

Căci de aceea suntem și noi adunați aici, nu numai pentru a celebra sau pentru a exprima recunoștință peste vremuri, dar și pentru a da un alt fel de mărturie despre trecut (acceptând construcția ușor arhaică, prin preluarea rolului de mărturisitori), pentru că ­Literele sunt cele care întruchipează cea mai de preț vocație, aceea a Trecutului întru Viitor!

Prof. univ. dr. Romiță Iucu – Președintele Consiliului de Orientare și Analiză Strategică Universitatea din București
2 noiembrie 2023, Aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I din București

Conf. dr. Cristina Bogdan – decanul Facultății de Litere, Universitatea din București

Articol publicat în nr. 47-48 al revistei Tribuna Învățământului