Discuțiile despre noul Cod rutier sunt la modă. Va fi… sau nu va fi! Aproape că nu mai are importanță. Amânările și revenirile repetate au decuplat, pentru moment, subiectul de atenția publicului. Dezbaterile au relevat probleme de comunicare între multe instituții implicate în aplicarea prevederilor respectivului act normativ. Oficiali, de la care aștepți explicații și abordări competente, exprimă poziții surprinzătoare și dovedesc crasă incompetență. Și totuși… Nu se știe dacă sutele de observații pertinente făcute de cetățeni vor produce efecte. Nu se știe dacă – de această dată – dezbaterile au fost reale. Se știe că, într-un orizont de timp relativ scurt, Codul va fi promovat. Că va fi ordonanță de urgență sau va fi proiect de lege dezbătut în Parlament, e mai puțin important. Important este că amenzile vor fi majorate!
Numai că nu de amenzi sunt înspăimântați oamenii, ci de probitatea/lipsa de probitate sau de competența/incompetența celor care decid. Nu discutăm despre situațiile clare, măsurabile și demonstrabile prin determinări. Consumul de alcool, depășirea vitezei, trecerea pe culoarea roșie a semaforului sau nerespectarea regulilor la trecerea peste calea ferată sunt încălcări grave ale legii care pot fi demonstrate și trebuie sancționate cu maximă asprime.
Când vine vorba de acordarea de prioritate, vehiculelor sau pietonilor, lucrurile se complică. În aceste cazuri, constatarea o face organul, care cu ochi vigilent și minte ageră va stabili fără drept de apel cine și cât plătește. Adică noul Cod menține constatări – extrem de subiective – lăsate la decizia agenților, pe care îi cunoaștem. Șmecherii vor ști să negocieze, vor avea acces la cei mai buni avocați și probabil la falsificarea unor probe. Ceilalți, cetățenii de rând ai acestei țări, vor plăti amenzi amețitoare pentru fapte pe care le-au comis sau nu.
Școala este obligată să organizeze activități curriculare și extracurriculare (evident neremunerate) pentru ca elevii să învețe regulile de circulație. Protocoalele cu poliția sunt semnate automat. Directorii și cadrele didactice se conformează, fără a putea schimba nicio virgulă în documente gata făcute. Neîndeplinirea obligațiilor atrage sancțiuni administrative pentru profesori, evident!
Și planurile de pază sunt documente pe care școlile (indiferent dacă au sau nu personal de specialitate) trebuie să le întocmească și să le respecte cu sfințenie. Dacă nu, orice control poate constata deficiențe și poate aplica amenzi. Cui? Directorului, cui altcuiva?
Păi, cine să fie vinovat dacă grupuri de derbedei reușesc să treacă de paznicul școlii și să producă pagube sau dezordine? Echipajele poliției au de lucru, nu au benzină, nu au logistica necesară…
Paznicul și/sau profesorii de serviciu sunt considerați suficient de instruiți și echipați pentru a face față oricărei situații, chiar dacă nu au exersat artele marțiale și au în dotare doar un ecuson.
Bine, dar securitatea elevilor este în sarcina școlii! Așa e!
Tot în sarcina școlii este și siguranța și securitatea muncii (SSM). Elevii și părinții acestora sunt informați despre normele ce trebuie respectate în timpul activităților școlare. Se vor întocmi tabele pe care vor confirma prin semnătură că au luat la cunoștință normele SSM. Tabelele vor fi păstrate într-un exemplar la școală și unul va fi trimis la ISJ sau nu mai știu unde. Cadrele didactice (indiferent dacă predau limba română, muzică, sport sau desen) vor fi instruite periodic și vor avea un dosar ce trebuie să conțină zeci de documente. De întocmirea lui va fi responsabil un cadru didactic care a urmat musai un curs de forma SSM. Organul constatator efectuează periodic controale și, după cum va binevoi, va aplica sau nu sancțiuni, inclusiv pecuniare, directorului…
După ce trece ITM, vine DSP, apoi ISU și PSI… Nu e sigur că am epuizat autoritățile care efectuează controale în școli, care fac observații, dau îndrumări și contribuie la veniturile bugetului de stat. ISU și PSI sunt la fel de actuale ca și Codul rutier. Simulări ale situațiilor de urgență curg „pe bandă rulantă” în toate școlile din România. Controalele PSI la fel. Printre alte „nereguli”, dumnealor constată că rafturile din arhive și din biblioteci sunt confecționate din materiale combustibile (de regulă, lemn). Pentru ca lucrurile să fie în ordine, acestea ar trebui confecționate din materiale ignifuge. Nu sunt bani! Se știe, dar cui îi pasă?
Presupunând că s-ar găsi bani, rafturile cu pricina nu pot fi procurate pentru că guvernul actual nu și-a făcut timp pentru a anula Ordonanța de Urgență 37/2008, care interzice achiziționarea de mobilier!
În consecință, planurile de conformare sunt documente de-a dreptul sadice, în condițiile în care sunt invocate unele prevederi legale care cer încălcarea altei legi. La fel solicitarea imperativă a existenței unui cadru didactic certificat PSI implică costuri (≈1000 lei). Bani pentru care nu există capitol bugetar. Nu mai discutăm despre imposibilitatea remunerării sau recompensării – în sistemul actual – a oricărei activități desfășurate în afara fișei postului.
Organul este organ și trebuie să își facă datoria. Organul muncește, nu…
Și toate controalele se petrec cu regularitate de ceasornic de-a lungul unui an școlar. Numai școala nu dă amenzi! Nu face controale! Nu stabilește planuri de conformare!
Se conformează doar tuturor controalelor externe și încearcă, printre ele, să facă ceea ce trebuie. Să educe tânăra generație! (Care ar putea trăi în alte condiții. Dar nici asta nu e sigur.)
Ioan ARDELEANU