Nu numai „Școala altfel“, ci și altfel de școală

În același spirit (tot dual, în fond) al conexiunilor dintre învățătură de carte și profesionalizare, dintre niveluri de școlarizare, sunt de notat și unele iniția­tive care răspund nevoilor localizate, de moment, dar cu deschideri de perspectivă, nu numai prin „Școala altfel“, ci și prin altfel de școală.

Școala de la banda de producție

Pare o treabă facilă. Operatorul să supravegheze alunecarea lentă, continuă a produsului pe bandă. Produsul este vata bazaltică, descrisă de producători ca „material natural, reciclabil, versatil“, fo­­losit de la „izolații pentru clădiri până la plafoane acustice, de la sisteme de placări exterioare până la soluții horticole, de la fibre speciale destinate diferitelor industrii până la izolații pentru instalații industriale și industria navală“; uzual spus, plăci din cele cu care vedem prin orașe că se anvelopează blocuri, școli etc. Au proprietatea nu doar că nu ard, dar nici nu iau foc, chiar arzând foc sub ele. Pe deasupra, sunt impenetrabile și la apă, și la zgo­mot. Producătorul este fabrica Rockwool România, din Ariceștii Rahtivani, județul Prahova. Fabricarea presupune tehnologie, meserie, atenție. Pentru asta, fabrica își formează singură operatorii. Formarea profesională durează între trei și șase luni, ne spune Florin Popescu, Business Unit Director Rockwool Balkan, președintele Asociației pentru Protecția la Foc (AFP), accentuând că „trebuie calificare specială la locul de muncă“. Operatorul de cupolă (în termeni profesionali) e undeva sus, într-un post instalat deasupra benzii. „Nu-l vedeți“, răspunde interlocutorul căutării noastre din ochi. Explică: „Se uită pe șapte monitoare și mai multe… și douăsprezece. Urmărește toți parametrii furnalului. E la fel ca un operator dintr-o rafinărie sau dintr-o centrală termică“.

Școala din bucătărie

Sebi, Cristi, Sofia, Teo, Clara. S-ar zice că sunt la lecție practică, dacă nu ar fi prea rigid termenul, știind că, din câte văd, lucrează lejer, în bucătărie, echipați cum se cere, cu șorțuri, îndrumați de Chef Ștefan Popescu. Le este profesor la Horeca School. Fac școală câte două-trei zile, în vacanțe, în weekend. Acum au primit câte o sacoșă încărcată cu legume și ce le mai trebuie ca să gătească fiecare câte un fel de mâncare. Au și rețetele în față, și, desigur, toate ustensilele de bu­cătărie, și plita încinsă, așa că lucrează. Chef Ștefan Popescu e pe lângă ei, merge de la unul la altul, chemat, întrebat. „Chef, e bine? Mai trebuie să pun un pic de ulei? Dar sare?“. Sebi e în clasa a VI-a la Școala Gimnazială Olga Gudynn. E prima oară când se-apucă să prepare cordon bleu. Sofia e în clasa a V-a la Li­­ceul Teoretic Internațional de Informatică București. Se-ncumetă la quesadillas cu pui. Teo prepară risotto. Este în clasa a VII-a la Școala Gimnazială Nr. 97. Zice că și-acasă gătește: „Deserturi, carne, pește, piureuri… de-astea“. Cristian e în clasa a V-a la Școala Gimnazială Cezar Bolliac. Vine la școala din bucătărie „de doi ani, aproape-n fiecare weekend“. Acum are ca temă o mâncare de conopidă cu porc și orez. Clara este în clasa a V-a la Colegiul Național Elena Cuza. Spune că și acasă gătește, „de obicei, dulciuri“. Acum face un kebab turcesc.

Toate cele cinci porții de mâncare pregătite de copii merg la Casa Sfântul Ioan a Asociației Caritas București, ­într-un gest de susținere socială și, totodată, cu sens educativ. O bună parte din ceea ce se folosește la preparare înseamnă materie și produse recuperate, salvate de la aruncat, fără să fi ieșit din termenul de valabilitate ori să fie degradat. Educația din școală este nu numai pentru gătit, ci și pentru folosirea rațională a resurselor alimentare, împotriva risipei de alimente. Campania educativă este inițiată de Nestlé România, susținută de Federația Băncilor pentru Alimente din România. Gabriel Sescu, asistent social prin formație, președintele Federației Băncilor pentru Alimente din România: „În viziunea noastră, nimănui nu trebuie să-i fie foame. Fiecare aliment contează și a oferi hrană este forma de ajutor cea mai concretă pentru a răspunde la o necesitate esențială. Tocmai de aceea, credem că atenția și responsabilitatea de a nu risipi nicio fărâmă de hrană reflectă grija și respectul pentru oameni și planetă, pentru resursele și bugetele investite“.

Irina Siminenco, Corporate Affairs Manager, Nestlé România, insistă asupra asupra sensului educativ al campaniei, semnalând „importanța reducerii risipei alimentare, prin gesturi simple și la îndemână. Un astfel de gest poate fi reprezentat de adoptarea metodei NutriPorția, care ține cont de două principii esențiale: diversitate și cantitate“.

Școala de tipografi

Ocupația de tipograf-flexograf a fost lansată la noi dintr-o cerință a pieței și a producției și din nevoia de școlarizare a propriilor angajați de către prima tipografie flexografică cu acționat 100% ro­mânesc, Rottaprint, din Cluj-Napoca. Detalii rețin de la Cristi Nechita-Rotta, cofondator și director general al Rottaprint: „Tehnologiile și modalitățile de imprimare se schimbă rapid. În 2008, pentru că am anticipat nevoia de specialiști în domeniu, am început să facem demersurile necesare ca ocupația de tipograf-flexograf să fie introdusă în Codul Ocupațiilor din România. Apoi, am pus pe picioare prima școală de tipografi, în care angajații noștri cu experiență sunt profesori pentru următoarele generații, inclusiv acum“.

Articol publicat în nr. 53-54 al revistei Tribuna Învățământului