„Nu lăsați școala singură!“ – se aude dinspre profesori și dinspre societatea civilă (singurătate în fața agresivității, unde se vede că intră și violență, și jignire, și dispreț, și acuzare). „Nu sunteți singuri“ – răspund autoritățile statului.
„Nu sunteți singuri. Împreună oprim violența din școli“ se și numește campania lansată de Ministerul Educației.
Concomitent, Legislativul pregătește reglementări pentru combaterea și prevenirea violenței din mediul școlar adecvate timpului, generației de azi.
Profesioniștii în educarea și în creșterea copiilor și a tinerilor aduc rezultate din realitatea văzută cu ochii omului „de-acolo“, din practică, înțeleasă și interpretată cu mijloacele științei pedagogice.
Ministerul Educației consideră necesară consilierea pentru elevii cu comportament violent
Ministerul Educației explică sensurile reacției exprimate față de escaladarea violenței din școli, cu adresare socială cuprinzătoare:
„Nu sunteți singuri este mesajul pe care îl transmitem elevilor care au fost victime ale violenței verbale, fizice sau psihologice, cărora trebuie să le fim alături și să le protejăm drepturile.
Nu sunteți singuri este mesajul care vrem să ajungă la elevii care au avut derapaje comportamentale și care au nevoie de consiliere imediată și de monitorizare adecvată, pentru a ne asigura că au învățat din greșeli și că nu le vor mai repeta.
Nu sunteți singuri este mesajul adresat profesorilor, consilierilor școlari și directorilor care au misiunea de a informa elevii despre drepturile și obligațiile pe care le au, despre consecințele faptelor ilegale și să se asigure că școlile sunt spații sigure în care violența este de netolerat.
Nu sunteți singuri este deviza pe care invităm să o preia școlile, mediul ONG, asociațiile de elevi și de părinți care să realizeze postări și acțiuni prin care să susțină importanța combaterii violenței în mediul școlar.“
Ca formă esențială de intervenție, Ministerul Educației consideră necesar „ca elevii care au dat dovadă de un comportament violent să beneficieze de consiliere adecvată, iar familia și școala să depună toate eforturile astfel încât manifestările violente să nu se mai repete“ (Sic! – „să nu se mai repete“, în formularea ministerială).
Pentru aceasta, din partea sa, Ministerul Educației se angajează să popularizeze prin rețelele sociale „o serie de noțiuni elementare despre tipurile de violență, cyberbullying, utilizarea rețelelor de socializare, drepturile și obligațiile elevilor, rolul centrelor județene de resurse și asistență educațională și al poliției Siguranță Școlară etc.“. De asemenea, lansează dezbateri pentru măsuri concrete cu inspectoratele școlare, cu partenerii de dialog social, cu Ministerul Afacerilor Interne, cu cadrele didactice etc.
Societatea civilă cercetează fenomenul violenței din școală
La rândul ei, societatea civilă derulează analize și dezbateri pentru găsirea unor soluții antiviolență, înaintându-le ulterior decidenților. O dezbatere națională de referință în acest sens poate fi considerată cea derulată la Palatul Parlamentului sub genericul „Violența în școala românească. Mijloace de combatere a unui flagel antieducațional și antisocial“, organizată de Federația Internațională a Comunităților Educative, Secțiunea România – FICE România, o voce autorizată în educația și asistența socială pentru copii, adolescenți și familii, organizație cu activitate de mulți ani în cercetarea și combaterea fenomenului violenței. De altfel, președintele organizației, profesorul Toma Mareș, a venit cu un braț de cărți pe această temă, elaborate de organizație în cele peste trei decenii de la fondare: „Noi nu am descoperit violența din școală ieri, ca să arătăm și noi azi că ne preocupă. Specialiștii și colaboratorii noștri, profesioniști în pedagogie, psihologie, sociologie, justiție, administrație publică, mass-media, desfășoară de mulți ani activitate voluntară în investigarea violenței, ca și a consumului de droguri, a abandonului școlar și familial, a sărăciei“.
Parlamentul, în căutarea „cheilor“ legislative de contracarare a violenței
Din perspectivă parlamentară, a fost exprimat interesul legiuitorului de a cunoaște specificul manifestărilor violente, cauzele lor și cadrul favorizant pentru a elabora reglementările adecvate. Senatoarea Anca Dragu a făcut observația că „violența în școală nu este ceva nou, care a apărut azi și va dispărea mâine. Ce are actualizat este un anumit specific pe care avem nevoie să-l cunoaștem ca să putem aduce modificările adecvate cadrului legislativ, pe care trebuie să-l îmbunătățim. În acest scop, sunt câteva chei pe care le putem folosi. Fenomenul violenței în școli are legătură cu mediul familial, precum și cu standardul de viață și educație. Creșterea nivelului de trai, reducerea sărăciei, accesul tot mai larg la cunoaștere cer, în paralel, adaptarea la sisteme mai coerente de educație. Pentru asta, să ne asigurăm că avem suficiente resurse umane financiare, să-i ascultăm pe cei specializați și să abordăm și unele subiecte incomode“.
În calitate de membră a Comisiei pentru cultură și media, senatoarea Gabriela Crețu a remarcat că abordarea manifestărilor violente include și o componentă culturală. Observația sa a fost că tinerii au nevoie de modele comportamentale. De asemenea, referindu-se la formele și mijloacele de educație oferite de școală, a lansat o invitație la reflecție pornind de la câteva întrebări: „Ce fel de violență se manifestă în societatea de azi? Este școala vulnerabilă în fața acestora? Care sunt soluțiile de intervenție?“ .
Secretarul de stat Antoneta-Georgiana Bolchiș, din Ministerul Educației, a anunțat măsurile vizate pentru recuperarea tinerilor cu comportament agresiv. Una dintre acestea o constituie suplimentarea cu 1.200 de posturi a numărului de consilieri școlari, concomitent cu tratarea integratoare a diverselor situații, încât „să fie satisfăcute, pe lângă nevoile educaționale, și cele emoționale și de sănătate ale elevilor“.
„Consilierii școlari sunt profesori la catedră, care țin ore la clasă! Nu fac terapie în cabinet! Cum pot ei să-i ajute pe tineri?!“, a intervenit psihologul Roxana Onea, de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța.
Profesori nepregătiți pentru componenta pedagogică adecvată actualei generații
Prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu, de la Universitatea Politehnica din București, s-a pronunțat pentru elaborarea de proiecte adecvate situației actuale: „Metodele pedagogice trebuie să fie noi. Or, nu am văzut niciun fel de proiect antiviolență în care să folosim ceea ce le place copiilor, tehnologia. Cei mai mulți profesori nu au fost pregătiți pentru componenta pedagogică adecvată actualei generații. Cazurile recente de violență arată că generația de acum este crescută într-o societate cu totul alta decât societatea de acum 10-12 ani. Sociologii, psihologii să elaboreze o cercetare, să emită un document în care să arate ce este nou la actuala generație și astfel să dea un instrument de lucru pentru profesori. Să înțelegem ce este specific acestei generații! Ce trebuie să schimbăm noi? E adecvată formarea profesorilor la specificul copiilor de azi? Ministerul Educației este angajatorul, el trebuie să impună ce așteaptă, cum să fie pregătit profesorul! În același timp, contează autoritatea profesorului. Este inadmisibil să fii profesor, să vezi ce face elevul în spate și tu să râzi! Un asemenea cadru didactic nu are ce căuta în sistemul de învățământ! Comportamentul de profesor nu trebuie să aibă derapaje!“.
Devenim o societate tot mai superficială
Tot cu o apreciere la nivel de ansamblu, prof. Raluca Romaniuc, de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița, a semnalat că „devenim o societate tot mai superficială“.
În acest cadru, a atras atenția prof. Cleopatra Ravaru, de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, „familia se dovedește prea puțin pregătită sau lipsește de tot“.
La nivelul familiei, în 2022, au fost raportate 11.000 de cazuri de violență asupra copiilor în familie (date existente numai până în septembrie), a anunțat consilierul superior Adina Mihaela Codreș, de la Autoritatea Naționala pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, accentuând că 8.020 de cazuri reprezintă „forme de neglijare gravă, ceea ce constituie o formă perversă de abuz asupra copilului, în sensul că-i dai gadget-ul și gata, zici că te-ai ocupat de copil, l-ai făcut să stea cuminte și, de fapt, tu l-ai abandonat undeva“.
„Noi vorbim îndeosebi despre violența din mediul școlar pentru că violența din familie prea puțin se vede, știm prea puțin despre ea“, a spus dr. Eugen Simion, de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț, invitând și la luarea în seamă a distincției semantice dintre agresiune și abuz, precum și a unei reacții anormale în fața acestora: „Multe agresiuni, abuzuri asupra copiilor nu sunt raportate de școli către direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului. Se impun reglementări în acest sens! Avem nevoie de o viziune sistemică. Școala nu trebuie să fie singură în lupta cu abuzurile, cu agresiunea, cu violența!“.
Articol publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 40
