Recent, la Tipografia ROF IMP Suceava a apărut cartea de poezii intitulată „Dulce-amar e  gustul vieții“, care cuprinde un număr de 60 de poezii sub semnătura învățătoarei Maria P. Boghiu. Cuvântul-înainte este semnat de profesorul Vasile Bâtă, iar tehnoredactarea de ing. Adrian Maierean. Este cartea de poezii realizată integral de oameni din Rădăuți! Înainte de a face câteva evaluări, doresc să subliniez cu convingere și credință că această carte îmbină deosebit de frumos ideile și cuvintele, toate așezate în rimă, logică și temeinicie. Sunt încântat de armonia dintre numele poeziei și ideile din versurile acestora  și  iată și exemple: „Rugă“, „Culorile din curcubeu“, „Doar o lacrimă“, „Pădure, dragă pădure“, „Iubită, mamă“, „Trec anii, trec…“, „Vă rog…“ ș.a.
Profesorul Vasile Bâtă ne spune că poeziile din această carte ne răscolesc propriile noastre trăiri, poezii care  nu sunt la „îndemâna oricui, ci numai a celor înzestrați cu har și dar, de către bunul Dumnezeu“. Distingem teme precum  gânduri alese închinate mamei, diversitatea și frumusețile naturii, iubire, complexitatea relațiilor dintre semeni, învățăminte de viață etc. Poeziile despre mama au o profunzime și o frumusețe deosebită, începând cu dorul de înfățișarea mamei, de „glasul tău atât de blând“, dar și cu redarea unor suferințe ale vârstei precum „Piciorul stâng nu mă ascultă“, vederea, auzul, alte necazuri de sănătate! Admirabilă rămâne în versuri dorința autoarei care se roagă la Dumnezeu „Pe mâini stăpână să fiu eu,/Să mă închin, să mă-ngrijesc…“
Cele 60 de poezii încep cu poezia „Unde ești, mamă?“ în care autoarea mărturisește încre­derea, nesfârșita apropiere sufletească de mamă și o definește ca pe puterea „divină“:
„Mai strânge-mă la pieptul tău
Așa cum o făceai cândva,
Alungă-mi negura tristeții!
Nu mă lăsa-n furtuna vieții!“
În poezia „Rugă“ sunt grupate frumoase, deosebit de frumoase gânduri despre natură:
„De-ar fi să mă închin cuiva,
Eu brazilor m-aș închina
Și i-aș ruga la umbra lor,
Să-mi cânte-un cântec drag, de dor.
Și să-mi primească, i-aș ruga,
La rădăcină, lacrima.“
În aceeași proprie exprimare a gândului de iubire, autoarea  se oprește  în poezia „Vis de iubire“ și spune despre dimensiunile acestei stări:
„De pe o stea pe alta să zburăm,
Calea Lactee s-o  cutreierăm
Și bucuria s-o nemurim cu-o îmbrățișare,
Să ne privească Universul și să știe:
Iubirea noastră este, precum El de mare!!“
Această carte de versuri  are mereu idei noi în fiecare strofă, dar și multă valorificare a experienței de viață a celei care a fost o viață învățătoare, o altruistă în comunitatea în care a trăit și astăzi cu aceași generozitate ne vorbește de muncă, de viață, de amintiri, de dorințe.
Ar fi deosebit de folositor ca această carte să fie prezentată în școlile din zona noastră, în fața colegilor, a unor elevi din clasele liceale și, de ce nu, în manifestări publice cu participarea autorităților administrației publice.
Petru BEJINARIU