Activitatea de instruire (I), proiectată și realizată în cadrul Procesului de Învățământ (PÎ), organizat formal (pe trepte și discipline de învățământ) și nonformal (prin activități extrașcolare) cu deschideri permanente spre informal, spre experiențe de învățare generate spontan, neintenționat, de mediul social extern (comunitar, cultural, economic, politic etc.) și intern (școlar/didactic și educațional/local, teritorial etc.), constituie obiectul de studiu specific al Didacticii generale, afirmată istoric ca ramură principală a Pedagogiei generale (ca teorie generală a educației aplicată la instruire, aflată și în prezent la baza construcției tuturor Didacticelor particulare (Didactica Limbii române, Didactica matematicii, Didactica istoriei etc. concepute la nivel de învățământ primar și secundar/gimnazial, liceal etc.).

Statutul de știință al Didacticii generale (Teoriei generale a instruirii/Teoriei și metodologiei instruirii) este validat epistemologic prin construcția conceptelor sale pedagogice fundamentale: 1. Denotative, care delimitează Obiectul de studiu specific – Activitatea de Instruire (I) în cadrul Procesului de Învățământ (PÎ) (I/PÎ); 2. Prescriptive (Normative), care ordonează valoric proiectarea și realizarea-dezvoltarea obiectului de studiu specific (I/PÎ); c) Pragmatice (Metodologice/teoretice aplicate) care susțin: a) maturizarea și consolidarea epistemologică a domeniului – prin cercetare pe­dagogică fundamentală, istorică și teoretică; b) perfecționarea I/PÎ – prin cercetare pedagogică operațională, empirică, experimentală, cantitativă și calitativă, a activităților și situațiilor concrete, identificate și abordate în context deschis.

Conceptele pedagogice denotative de­­finesc și analizează obiectul de studiu specific Didacticii generale, dezvoltată ca Teorie generală a educației aplicată la instruire: 1. Instruirea – principal subsistem al activității de educație; 2. Procesul de învățământ – principal subsistem al sistemului de învățământ; 3. Obiectivele I/PÎ (generale, specifice, concrete/operaționale = finalitățile microstructurale ale educației/instruirii), subordonate teleologic, axiologic și prospectiv finalităților macrostructurale ale educației (idealul educației, scopurile generale, strategice, ale sistemului și ale procesului de învățământ); 4. Conținuturile I/PÎ (planul de învățământ, programele/manualele/auxiliarele școlare), care reflectă specific (didactic) valorile pedagogice generale (binele moral, adevărul științific = logico-­matematic/explicativ, experimental, na­tural/interpretativ, socio-uman; utilitatea adevărului științific aplicat; frumosul din artă, natură, societate; sănătatea psihică și fizică) aflate la baza conținuturilor generale ale educației (morale, științifice, tehnologice, estetice, psihofizice); 5. Formele generale ale I/PÎ care reflectă specific (didactic) formele generale ale educației, organizată (formală, nonformală) și neorganizată (informală); 6. Metodologia I/PÎ, raportată specific (didactic) la metodologia educației, îndeosebi a educației științifice (intelectuale), dar și tehnolo­gice, estetice și psihofizice, raportate permanent la resursele educației morale; 7. Evaluarea performanțelor I/PÎ, realizată strategic (inițial/diagnostic și predictiv; continuu/formativ și final/sumativ), ra­­portată specific (didactic) la evaluarea sistemului de învățământ, pe baza criteriilor de eficiență, eficacitate, echitate; 8. Acțiunile subordonate I/PÎ – predarea, învățarea, evaluarea – raportate specific (didactic) la acțiunile subordonate activității de educație în cadrul sistemului de învățământ: a) construcția și comunicarea mesajului pedagogic; b) receptarea, asimilarea, interiorizarea/valorificarea mesajului pedagogic; c) evaluarea rezultatelor mesajului pedagogic asimilat/in­teriorizat valorificat, în condiții de conexiune inversă (externă, internă; negativă, pozitivă) cu funcție de reglare-autoreglare permanentă a activității de referință.

Conceptele pedagogice prescriptive/normative ordonează I/PÎ la nivel macrostructural (prin axiomele și legile I/PÎ) și microstructural, prin principiile I/PÎ, generale, specifice și concrete (condiționate psihologic, sociologic, managerial și pedagogic/didactic – principiile didactice implicate în conceperea și desfășurarea lecției etc.). Această categorie de concepte pedagogice determinate axiologic, pe baza valorilor-normă (imperative/absolută, probabilistice; ipotetice/condiționale) asigură normativitatea specifică I/PÎ (normativitatea didactică), necesară pentru a preveni și elimina orice tendință de anomie didactică sau de desfășurare dezordonată a I/PÎ.

Conceptele pedagogice pragmatice/metodologice valorifică dimensiunea aplicată a conceptelor denotative și prescriptive (normative) la nivelul cercetării pedagogice a I/PÎ, cu scop de: a) maturizare și consolidare epistemologică a Di­dacticii generale (Teoriei generale a instruirii), pe termen lung și mediu – prin metodologia de cercetare fundamentală, istorică și teoretică; b) perfecționare a activităților concrete, pe termen scurt și mediu, prin metodologia de cercetare operațională, empirică, experimentală, cantitativă și calitativă.

Normativitatea I/PÎ (didactică) re­­prezintă ansamblul imperativelor categorice (absolute și probabilistice) și condiționale (ipotetice), care ordonează proiectarea și realizarea I/PÎ, în funcție de valorile-normă, determinate, în mod obiectiv, la nivel macrostructural și microstructural.

Imperativele categorice sunt: a) de­terminate, în mod obiectiv, de valorile-­normă care ordonează I/PÎ la nivel ma­­crostructural; b) orientate valoric în funcție de scopurile generale ale sistemului de învățământ, reflectate de obiectivele ge­nerale ale I/PÎ, angajate ca direcții generale de dezvoltare a procesului de învățământ, pe termen lung și mediu; c) definite conceptual prin axiomele și legile I/PÎ care ordonează valoric toate activitățile de instruire, organizate formal și nonformal, la toate nivelurile și treptele de învățământ.

Axiomele I/PÎ definesc imperativele categorice absolute care ordonează I/PÎ la nivel macrostructural. Sunt exprimate prin propoziții de sinteză, construite lo­­gic și epistemologic, prin focalizarea și corelarea conceptelor fundamentale ale didacticii generale (teoriei generale a instruirii/teoriei și metodologiei instruirii), propoziții de sinteză care nu mai trebuie demonstrate empiric sau experimental. La acest nivel intervin valorile-­normă absolut necesare în construcția logică și epistemologică a oricărei științe după modelul axiomatic (logico-matematic), validat istoric.

Elaborarea unui cadru axiomatic, în funcție de obiectul de studiu specific, este necesar pentru: a) maturizarea și consolidarea epistemologică a domeniului, la nivelul teoriilor generale (în cazul nostru Didactica generală/Teoria generală a instruirii); b) eliminarea surselor ontologice, gnoseologice, metodologice și praxiologice, vizibile și invizibile (as­­cunse) care întrețin sau chiar amplifică dezordinea sau anomia la nivelul practicii sociale (în cazul nostru la nivelul practicii didactice). În această perspectivă, axiomele sunt construite prin focalizarea și corelarea conceptelor denotative ale Di­­dacticii generale care evidențiază dimensiunea obiectivă a I/PÎ, definită epistemologic prin sfera de referință, funcția fundamentală și structura de bază a I/PÎ, corelată cu alte dimensiuni ale I/PÎ: subiectivă (finalitățile microstructurale ale I/PÎ/obiectivele generale, specifice și concrete ale I/PÎ); axiologică (conținuturile generale ale I/PÎ: morală, științifică, tehnologică, estetică, psihofizică); exprimării (formele generale ale I/PÎ: organizate formal, nonformal; neorganizate, informal); contextuală (procesul de învățământ, organizat formal și nonformal, deschis spre informal; activitățile și situațiile concrete de I/PÎ).

Axiomele definesc, astfel, imperativele categorice absolute care ordonează I/PÎ, prin valorile-normă necesare la nivel de maximă: a) generalitate (sfera de referință = ansamblul activităților de instruire, organizate, planificate, specializate și al influențelor didactice, neorganizate, neplanificate, nespecializate, realizate în cadrul procesului de învățământ); b) abstractizare, esențializare (funcția fundamentală, de formare-dezvoltare a elevului în vederea integrării în viitoarea treaptă de învățământ și în viața socială); c) stabilitate (structura de bază, confirmată/stabilizată istoric = corelația dintre elev și profesor).

Legile I/PÎ definesc imperativele categorice probabilistice/statistice/tendențiale, care ordonează I/PÎ la nivel macrostructural prin propoziții de sinteză – construite logic și epistemologic în funcție de axiomele I/PÎ – care definesc conexiunile generale existente între principalele dimensiuni ale I/PÎ, care confirmă probabilistic (statistic) tendința obiectivă, generală, necesară, de proiectare și realizare-dezvoltare a I/PÎ, normală – pe baza valorilor-normă specifice pedagogiei (didacticii generale). La acest nivel, valorile-normă specifice științelor socio-­umane ordonează realitatea socio-umană obiectivă (culturală, comunitară, economică, politică, spirituală) reflectată subiectiv, prin conștiința sa socială și in­dividuală (psihologică), activă și proactivă (creativă, inovativă), nu doar reproductivă (imitativă).

Elaborarea legilor I/PÎ este necesară, în mod special, pentru: a) ordonarea ac­tivității de proiectare și realizare-dezvoltare a activităților de instruire, organizate formal și nonformal în contextul deschis al procesului de învățământ; b) eliminarea surselor interne și externe, vizibile și invizibile (ascunse) care întrețin dezordinea sau chiar anomia la nivelul activității de proiectare și realizare a I/PÎ.

Legile I/PÎ definesc conexiunile generale necesare între principalele componente ale I/PÎ existente în mod obiectiv în cadrul determinismului teleologic – mediat de finalitățile sistemului și ale procesului de învățământ – specific științelor socio-umane, diferit de determinismul cauzal probat experimental, propriu științelor naturii. Legile I/PÎ definesc co­nexiunile existente între componentele principale ale I/PÎ, necesare pentru or­­donarea I/PÎ în funcție de tendințele ge­nerale confirmate probabilistic, statistic. În această perspectivă, normativitatea didactică, promovată la nivel macrostructural este realizată prin legile probabilistice/statistice/tendențiale ale I/PÎ construite: a) epistemologic în funcție de axiomele I/PÎ; b) praxiologic, în funcție de obiectivele generale ale I/PÎ care reflectă didactic direcțiile generale de dezvoltare a I/PÎ, definite de scopurile generale ale educației, în calitatea lor de finalități macrostructurale ale educației/instruirii.

Imperativele condiționale (ipotetice) sunt: a) dependente de valorile-normă care ordonează I/PÎ la nivel microstructural; b) orientate valoric în funcție de obiectivele generale, specifice și concrete (operaționale) ale I/PÎ angajate pe termen lung, mediu și scurt la nivel de plan de învățământ, programe/manuale/au­­xiliare școlare; lecții etc.; c) definite conceptual prin principiile I/PÎ care ordonează valoric proiectarea și realizarea-­dezvoltarea planului de învățământ, programelor/manualelor/auxiliarelor școlare, lecțiilor etc.

Principiile I/PÎ definesc cerințele condiționale cu valoare de ipoteze care ordonează I/PÎ la nivel de: 1. Principii generale, de proiectare a I/PÎ; 2. Principii specifice, de: a) organizare a resurselor pedagogice ale I/PÎ; b) planificare a activității organizată; c) implementare a activității planificată, realizată-dezvoltată în context deschis; 3. Principii concrete, de organizare, planificare și realizare-dezvoltare a activității concrete (lecției etc.)

Sorin CRISTEA – profesor universitar

Articol integral publicat în Tribuna Învățământului nr. 30-31 – iunie / iulie 2022