„Din paradis lipsesc toţi oamenii interesanţi.“ (Friedrich Nietzche)
Până de curând consideram faptul că termenul excelență este cel care definește gradul superlativ al reușitei în educație. Raportarea la bine sau la foarte bine pălește în raport cu excelența.
De curând însă am aflat că mai binele poate atinge niveluri superioare. Astfel, două ținte noi se pot seta când vorbim despre educație: nirvana instituțională, respectiv paradisul curricular.
Prin ce se caracterizează cele două niveluri? Nu mă întrebați pentru că nu am trăit nici experiența nirvanei, nici a paradisului. Ne-am dori?
Incursiune printre cutume, stereotipuri și truisme
Vom lua cele mai bune măsuri pentru asigurarea calității în educație. Pentru că educația este o prioritate. Nu ne putem juca cu dreptul la educație. Elevul este client – în sensul în care educația este un serviciu – și drepturile sale sunt sfinte. Scrie în lege. Trebuie să investim în resursa umană. Trebuie înnoite tehnologiile. Școala este a comunității. Comunitatea se dezvoltă acolo unde școala este de calitate. Profesorii își fac datoria. Datoria profesorului este de a centra învățământul pe elev. Nouă ne pasă. Tuturor ne pasă.
Atunci, de ce…?
Balena, cașalotul și bancul de pești
Advertisingul are drept corespondent pe vechi – reclama – și mai pe vechi – lozinca. Una dintre lozincile de dinainte de ’89 era nicio masă fără pește (atunci sub forma nici o). Dacă v-am captat atenția, acum imaginați-vă că educația este un ocean. Priviți în interiorul acestuia și găsiți corespondențe cu sistemele și structurile educației pentru întreaga lume acvatică. Respirați acum. Ce revelații ați avut? Cine este balena, cine este cașalotul, cine este bancul de pești? Cu care dintre ele vă identificați?
Și pentru că suntem tot la categoria întrebări întrebătoare, translatăm clasica întrebare vă place Brahms? spre un context actualizat de tipul  de ce unora nu place ciorba de pește?
Joi plus patru
Cele trei cuvinte din titlul paragrafului pot reprezenta parte a enunțului unei probleme într-o școală care pentru unii ar atinge nirvana, pentru alții ar ține de debarasarea de tabuuri, iar pentru alții ar fi un banc. Și totuși, a fi dispus să cauți răspunsuri pentru joi plus patru înseamnă măcar a fi binedispus. Starea de bine este necesară pentru a nu ți se părea că un plus patru luat joi este o neputință, ci punerea pe o direcție.
Încotro?
Gabriel VRÎNCEANU,
director CCD Bucureşti