Interviu cu prof. Tudor Şerban Chiosan, preşedintele USLI Olt

Stimate domnule preşedinte, e linişte în educaţia românească. Toată lumea îşi vede de ultimele două luni ale acestui an şcolar, se apropie examenele şi concursurile naţionale etc. Ce face în această perioadă sindicatul pe care îl conduceţi?
Noutăţile în uniunea noastră sindicală constau în următoarele: membri noi, cu adeziuni formulate fie din postura de debutanţi, fie din cea de retraşi din alte structuri sindicale; utilizarea unei formule de comunicare între structurile de conducere ale fiecăruia dintre sindicatele membre ale uniunii şi grupele sindicale componente mai elastică, mai eficientă în comparaţie cu cele anterioare, stabilită în urma analizelor curente efectuate; o prezenţă mai activă în structurile de dialog social, Consiliul de Administraţie al ISJ etc., în care avem rol de observatori, deşi randamentul tinde către mai nimic.
Care sunt problemele cu care se confruntă şcoala olteană în această decadă a anului 2017?
„Nu ştiu alţii cum sunt“, dar la noi este ca peste tot: modificări de ultimă oră în metodologii, schimbări de structuri ale reţelei şcolare, demisii şi numiri în funcţiile de conducere (directori ai unităţilor de învăţământ, inspectori şcolari), deci lipsă de coerenţă şi stabilitate.
Elevii de gimnaziu vor păşi în anul şcolar 2017-2018 cu programe şcolare noi. Cum vi se par acestea dumneavoastră, profesorilor din judeţul Olt? La nivel naţional există o sumă de nemulţumiri, în primul rând legate de faptul că, deşi acest curriculum a fost pus în dezbatere, nu s-a ţinut cont de opiniile celor de la catedră, cei mai îndreptăţiţi să-şi spună părerea.
Niciunul dintre începuturile de „reformă“, nemaisubliniind conţinuturile acestora, nu s-a bazat pe sugestiile practicienilor, ale slujitorilor învăţământului aflaţi la baza acestuia, la catedră, efectele fiind cunoscute, dar niciodată asumate de iniţiatori. Vina ne aparţine în bună parte, prea am stat în „catedra“ noastră cu gândul că vom putea repara data viitoare, care s-a tot amânat. Despre elevi şi părinţii lor, ce să mai vorbim?
Noul curriculum pentru gimnaziu vine cu mai multe şi controversate elemente de noutate. Printre ele, faptul că va cuprinde discipline noi care vor necesita cadre didactice noi. Va avea judeţul Olt resursele pentru a acoperi nevoile de spaţii noi, eventual de cadre didactice calificate?
Această componentă a altei variante de reformă este de natură a crea efecte pe termen mediu greu de cuantificat şi, mai ales, de rezolvat. Deşi a existat suficient timp pentru reconversia ori completarea pregătirii cadrelor didactice, vechi sau noi, în scopul acoperirii structurilor viitoarelor catedre, acest obiectiv a fost doar parţial, oricum insuficient atins. Este invocată competenţa multidisciplinară a unora dintre colegele şi colegii noştri (fizică-chimie, istorie-geografie, chimie-biologie, matematică-informatică etc.), ce poate acoperi necesarul iniţial. Dar aceasta nu presupune şi o reducere a numărului de posturi?
Domnule profesor, următoarea întrebare o adresez liderului sindical. Sunteţi mulţumit de banii promişi pentru Educaţie de către actuala guvernare? Un comunicat FSLI (n.r. – poate fi citit mai jos) spune că profesorii nu sunt foarte mulţumiţi şi ameninţă chiar cu proteste.
Referitor la bani, la remunerare mai exact, încă nu avem clarificată atitudinea guvernanţilor faţă de importanţa socială a muncii noastre. Fiind mai tot timpul spre limita inferioară a salarizării bugetarilor, avem o oarecare lipsă de încredere în promisiunile actuale. Pe de altă parte, constatăm că sunt tratate cu prioritate sectoare socioprofesionale sub presiunea de moment exercitată de către acestea, nicidecum de perspectivă strategică ori măcar reparatorie.
Despre dialogul social guvern–sindicate ce ne puteţi spune? Funcţionează?
Acum parcă funcţionează, prin raportare la un timp deloc îndepărtat. Dacă orice formă de dialog nu are finalitate într-un act normativ, o rezoluţie care să şi fie aplicată, dialogul nu este decât un joc de imagine pentru putere. Bazaţi pe experienţă, cred că trebuie să fim, dacă nu circumspecţi, cel puţin foarte atenţi. Prea ne-am tot fript cu ciorbă în ultimele aproape trei decenii.
Ce vă aşteaptă pentru următoarea perioadă de timp şi ce speraţi pentru Educaţie, pentru cadrele didactice din judeţul Olt şi, de ce nu, din ţară?
Speranţa moare ultima, se spune. Dar dacă moare şi ea? Sperăm să avem inspectori şcolari şi directori ai unităţilor de învăţământ numiţi în urma promovărilor concursurilor, sperăm să avem colegi debutanţi competenţi şi cu har pentru profesia noastră, sperăm în continuitate şi stabilitate, sperăm la 6% din PIB pentru EDUCAŢIE (nu doar pentru cheltuieli de personal!), sperăm… În ceea ce mă priveşte, am fost, sunt şi voi fi solidar cu toţi colegii, cu respect faţă de părinţii elevilor noştri.
Interviu realizat de Oana PANAIT