Interviu cu prof. dr. Valeriu Partene, preşedintele SI Corneliu Gheorghe Caranica, Brăila

Stimate domnule preşedinte, care sunt ultimele noutăţi din sindicatul brăilean Corneliu Gh. Caranica?
Sindicatul Învăţământ Corneliu Gheorghe Caranica din Brăila, organizaţia celor 5.000 de salariaţi ai şcolii brăilene, este permanent ancorată în viaţa şcolii, reprezentându-şi membrii atât la nivelul fiecărei unităţi/instituţii de învăţământ, cât şi la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila. În luna aprilie 2017 vom negocia cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila posibilitatea legală de prelungire cu încă un an a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila, înregistrat la ITM Brăila la 04.05.2015, cu numărul 730/8292. Vom fi prezenţi la toate etapele de mobilitate a personalului didactic de predare pentru anul şcolar 2017-2018, la derularea activităţilor din calendarul concursului de acordare a gradaţiei de merit pentru personalul didactic de predare şi didactic auxiliar – sesiunea 2017 şi vom fi preocupaţi, în egală măsură, de condiţiile de muncă şi salarizare ale întregului personal nedidactic din învăţământul brăilean. Suntem preocupaţi de perfecţionarea colegilor pentru care am derulat de curând un curs de mentorat, iar în viitorul foarte apropiat vom organiza şi desfăşura un curs de formatori. Vom fi alături de cei 104 colegi care susţin anul acesta examenul de definitivare în învăţământ, programat în luna aprilie. Facem eforturi împreună cu ISJ Brăila pentru a asigura finanţare în vederea continuării sau poate chiar definitivării investiţiei „Casa Învăţătorilor“, viitor centru regional de formare a personalului din învăţământ. De asemenea, şi nu în ultimul rând, am finalizat şi pus la dispoziţia tuturor membrilor noştri o foarte generoasă ofertă pentru vacanţa/concediile de odihnă 2017, care să-i poată orienta mai uşor în utilizarea voucher-elor de vacanţă, noutatea acestui an pentru salariaţii bugetari.
Se intenţionează, domnule preşedinte, promulgarea unei noi legi a Educaţiei până la sfârşitul anului, cel puţin aşa promite noul ministru Pavel Năstase. Ce vine să repare?
Ce aduce nou?
Da, avem informaţii despre proiectul unei noi legi a educaţiei naţionale ce se va negocia cu partenerii sociali şi cu toţi actorii Educaţiei, care va fi supus unei ample dezbateri publice, atent analizat şi discutat în forul legislativ al ţării şi în final promulgat prin decret prezidenţial. Aşteptăm de multă vreme o lege a educaţiei naţionale adevărat-funcţională şi aplicabilă, cu beneficii sociale, pentru că legea pe care o avem acum, Legea nr. 1/2011, o „lege de nota 10“ asumată de o formulă guvernamentală, pentru a putea fi aplicată, a avut nevoie de nenumărate modificări şi completări.
Avem multe şi mari aşteptări de la viitoarea lege a educaţiei naţionale care trebuie să răspundă noilor comandamente sociale cu demografia în „creştere negativă“, cu cerinţa imperioasă a informatizării în orice domeniu şi cu interesul tot mai scăzut al tinerilor de a se orienta către profesia de dascăl: aşteptăm revenirea la condiţiile iniţiale de acordare a persoanei juridice unei entităţi educaţionale: 100 de copii pentru unitatea de învăţământ preşcolar şi 150 de elevi pentru şcoli şi licee; sperăm la organizarea formaţiunilor educaţionale: grupe de copii preşcolari şi clase de elevi pe principiile psihologiei copilului, aplicabile în lumea civilizată, să nu mai ajungem la grupe/clase supradimensionate, cu mult peste 30 de copii/elevi; ne dorim o normă didactică echilibrată şi flexibilă, cu posibilitatea de completare cu activităţi complementare de tip after-school, profesor itinerant, învăţământ la domiciliu etc.; planuri de învăţământ moderne şi programe şcolare fiabile; o infrastructură modernă, sigură şi multifuncţională; un contract educaţional al şcolii cu familia pe principii de responsabilitate reciprocă; o finanţare adecvată care să facă posibil un act educaţional modern şi care să-i atragă pe tinerii performanţi către profesia de dascăl şi să-i motiveze cu adevărat pe cei ce se dedică acesteia.
După ce anul trecut a avut loc dezbaterea publică pe marginea planului-cadru pentru gimnaziu, anul acesta atenţia ni se focusează pe noul curriculum. Mulţi spun că exclude practic componenta identitară şi că, din acest punct de vedere, va fi un „dezastru“. Care este opinia dvs.?
Lipsa componentei identitare nu este o mică scăpare, anodin-inocentă, ci o eroare gravă, prin care se încalcă şi Constituţia, şi Legea educaţiei naţionale. Învăţământul public este organizat şi finanţat de către statul naţional român, nu de vreo federaţie multiculturală de aiurea, iar statul român nu-şi poate propune să educe cetăţeni de nicăieri, fără identitate şi ataşament pentru patria lor. În Constituţia României nu există noţiunea de cetăţenie multiculturală ori de cetăţean cu identităţi multiple, la alegere. Viaţa şi practica au demonstrat rolul deosebit al însuşirii valorilor credinţei străbune, oricare ar fi aceasta, în realizarea componentei identitare a actului educaţional.
Sunteţi mulţumit de banii obţinuţi pentru Educaţie în 2017? Iată, mărirea salariilor profesorilor se va face până în 2021.
Sigur, nevoia de finanţare pentru Educaţie la nivelul cerinţelor este şi va rămâne un deziderat, dar dacă avem în vedere alocaţia bugetară pentru învăţământ în 2017, aceasta este superioară celei din anii anteriori, când acelaşi buget venea la pachet pentru educaţie, cercetare, tineret şi sport. Acum, bugetul Educaţiei este doar pentru nevoile Educaţiei. Dacă vorbim despre salarii, avem o abordare nouă. Anul 2016, prin OUG nr. 20, a rezolvat disfuncţionalităţile din grila de salarii a domeniului, iar 2017 a debutat cu creşterile salariale în sumă fixă, indiferent de vechime şi grade/trepte, pentru personalul didactic şi didactic auxiliar, şi, foarte important, de la 1 februarie, în baza prevederilor OUG nr. 17/2017, adoptată de Guvernul României la intervenţia energică a sindicatelor, recunoaşterea vechimii în muncă şi, pe această bază, un nivel de creştere salarială de până la 50% pentru colegii personal nedidactic. Singurii discriminaţi în prezent sunt colegii personal nedidactic din inspectoratele şcolare, doar ei omişi la creşterea salarială de 12% de la 1 august 2015, iar acum, prin OUG nr. 9/2017, sunt beneficiarii unei „creşteri“ de 15% raportate la salariul lunii decembrie 2016 venit din urmă, diminuat cu 12%. Sindicatul nostru şi Federaţia Sindicatelor din Educaţie Spiru Haret au luat atitudine faţă de această stare de fapt, aşa cum s-a întâmplat şi cu modalitatea de plată a sporurilor raportată la salariile din decembrie 2016, şi nu la salariul actual realizat, în plată. Dacă pentru aceste aspecte se vor găsi soluţii, putem spera la mai bine în perspectiva aplicării noii legi unitare de salarizare a bugetarilor. Pentru noi, salariaţii din Educaţie, această lege va aduce la intrarea ei în vigoare o nouă creştere salarială, la care se vor adăuga un procent de 5% la fondul de salarii pentru stimularea performanţei, voucher-ul de vacanţă în cuantumul unui salariu minim pe economie de 1.450 de lei, două alocaţii de hrană, fiecare cu aceeaşi valoare nominală de 1.450 de lei, scadenţa pentru anul 2017 a drepturilor câştigate prin hotărâri judecătoreşti, ultima tranşă de 35% în baza Legii 330/2009.
Domnule preşedinte, inclusiv Fondul Monetar Internaţional atrage atenţia actualei guvernări că relaxarea fiscală pe care intenţionează să o aplice ar putea avea efecte negative în următoarele luni. Sunt întemeiate aceste temeri?
Nu voi comenta în legătură cu temerile Fondului Monetar Internaţional. Nu am nici competenţa şi nici căderea să fac astfel de aprecieri. Român fiind, am încredere în Guvernul ţării mele, în calendarul de guvernare asumat şi, până la acest moment, îndeplinit. Voi fi tare mândru dacă aceste temeri ale FMI vor fi contrazise de realitatea din ţara mea.
Ştim cu toţii că, în România, între rural şi urban persistă o discrepanţă dramatică, la nivelul întregii ţări. Care este situaţia în judeţul Brăila?
Nu împărtăşesc dimensiunea „dramatică“ a diferenţelor accesului la educaţie în rural faţă de urban. Că sunt deosebiri, de acord, dar să vedem lucrurile aşa cum le prezintă realitatea şi mă voi referi la realitatea din judeţul Brăila: infrastructura şcolară la sat şi la oraş s-a schimbat mult în bine (mai ales după noiembrie 2005, când, în urma celui mai mare conflict de muncă din Educaţie care n-a avut pe frontispiciu salariile, s-au alocat 1,1 miliarde de euro prin bugetul anului 2006 pentru infrastructura şcolară, fapt continuat şi în anii următori). În întreg judeţul Brăila, grădiniţele şi şcolile, la sat şi la oraş, oferă condiţii bune de funcţionalitate şi siguranţă pentru copii şi elevi; încadrarea cu personal didactic calificat (peste 70% titular) este rezolvată până în cele mai îndepărtate localităţi, chiar şi în zonele izolate din Insula Mare a Brăilei, în procent de peste 97%; dotarea cu microbuze şcolare, care acoperă aproape integral nevoile judeţului, facilitează organizarea actului educaţional în şcoli puternice la centrele de comune; că mai avem încă unităţi de învăţământ fără autorizaţie sanitară de funcţionare, acest aspect se datorează unor factori ce nu depind de şcoală.
Cât de mare este discrepanţa între şcoala rurală şi cea urbană şi cum ar putea ea fi micşorată pentru ca elevii de la sat să aibă şanse egale cu cei de la oraş?
După cum am arătat, diferenţe sunt şi ele vor rămâne dacă privim aspectul ofertei social-culturale, cu real potenţial educaţional, pe care-l oferă o mare localitate urbană, sau dacă realizăm că la nivelul şcolii rurale ar trebui privite cu mai multă responsabilitate activităţile de consiliere, orientare în carieră şi nu în ultimul rând dotările pentru cabinete şi laboratoare în care de foarte mulţi ani nu prea s-au mai făcut investiţii. Dar să nu minimalizăm şcoala satului, care a dat acestui neam mari personalităţi ale ştiinţei, culturii, artei, sportului etc.
Sunteţi mulţumit, domnule profesor, de locul pe care îl ocupă educaţia în actualul program de guvernare?
Greu de dat un răspuns la această întrebare. Doar dacă avem în vedere că educaţia în România este prin lege „prioritate naţională“ şi că tot prin lege are stabilită finanţarea printr-un procent generos de 6% din PIB. Dacă vorbim de actualul program de guvernare al României, în care, la finalul celor patru ani, Educaţia ar putea primi un buget real de 6% din PIB, răspunsul meu ar putea fi unul optimist.
Interviu realizat de Oana PANAIT