Stimată doamnă inspector general, sunteți șeful ISJ dintr-un județ cu o situație, am zice, privilegiată, cu un învățământ solid, de tradiție. Cum priviți această stare de fapt?
Uitându-mă în urmă, privind în prezent și încercând să-mi dau seama cum va arăta viitorul, evident raportându-mă la învățământul timișean și nu numai, realitatea este pentru mine și pentru colegi, indiferent de locul și poziția pe care o avem la un moment dat, un drum pe care urcăm, încercând permanent să oprim coborârea. Este o provocare permanentă, o realitate evidentă a lucrurilor bune atunci când realizăm ceea ce ne propunem și o realitate mai puțin favorabilă atunci când sincopele unui sistem de învățământ fraged, ușor instabil și poate nu întotdeauna pregătit să ofere ceea ce el, elevul de azi, adultul de mâine are nevoie să primească. Realitatea? Este ceea ce facem, ce simțim, ce reușim și chiar ceea ce nu reușim în munca de zi cu zi, este privirea plină de satisfacție a celor mulțumiți, îngrijorările părinților, dorințe pe care le putem îndeplini și neplăceri pe care le trezim când, legislativ vorbind, nu putem satisface, oferind soluții, răspunzând așteptărilor.
Învecinarea cu granița de vest a României conferă județului și, implicit, învățământului timișorean un atu în plus?
Poziția județului nostru a fost și va rămâne o poziție extrem de favorabilă, un pas spre vest, un atu pe care, dacă-l folosim cu pricepere și înțelepciune, avem de învățat cu toții câte ceva din experiențele pe care le încercăm. Zona transfrontalieră, relațiile pe care le-am legat și le-am păstrat dovedesc că suntem diferiți, că ne dezvoltăm în locuri și în moduri diferite, dar, ce e mai important, că tindem cu toții spre o Europă care este pregătită să ne primească, oferindu-ne exemple și motivații spre a schimba, a ne alinia și a reuși într-un final să demonstrăm că granițele, la propriu și la figurat, nu ar trebui să existe. Cu toate acestea, plusul devine plus atunci când noi, cei vestici, sau ceilalți, din diferite zone ale țării, primesc ceea ce au nevoie: stabilitate legislativă, finanțare corectă și o deschidere de drumuri în scopul oferirii unei educații de calitate. Locul? Contează mai puțin, dar el poate deveni pentru noi, cei din „fruncea” Banatului, un adevărat atu, dacă, evident, știm cum să valorificăm fiecare oportunitate `n parte.
Pe ce coordonate se mișcă școala timișoreană după, iată, trei luni de carte?
Orice an școlar aduce în prim-plan, pentru fiecare județ în parte, bucurii, satisfacții, eșecuri uneori, probleme, semne de întrebare, soluții, reușite și multe provocări. Și Timișul se aliniază la regulile generale, la aspectele caracteristice fiecărui județ, la problematicile unui sistem în plină mișcare și schimbare. Sigur că de fiecare dată, cu sau fără schimbări, cu sau fără posibilitatea asigurării unei continuități în munca managerială, ne ridicăm și pornim din loc. Problema este că orice an, orice început creează sincope, creează opriri și porniri mai mult sau mai puțin evidente. Și cine este vinovat sau mai puțin vinovat? Cu siguranță nu el, elevul, ci noi, adulții, cei care, uneori din dorința de a face bine, din dorința de a corecta, reușim să producem ușoare bulversări, să nu lăsăm să continue lin un lucru bun, o idee, o direcție. Cum spuneam, nu am început într-un mod diferit anul acesta. Poate, dacă privim în urmă, am corectat ce ne-am propus, am schimbat ce era mai puțin bun, am urmat și urmăm strategii care au ca scop apropierea de elev, de părinte, de comunitate.
O problemă reală a învățământului românesc în întregimea lui este școala rurală, `ntre aceasta și școala urbană existând, indiferent de zonă, un decalaj apreciabil. Care este situația învățământului de la sate în județul Timiș?
Cele mai grave probleme sunt generate de exodul masiv în ultimii ani al populației rurale spre urbanul mare sau mic, de situația financiară precară generată de absența unui venit minim garantat, cu tendințe mari spre abandon în rândul elevilor care provin din familii dezmembrate la nivel social. Decalajul a fost și va rămâne evident, chiar dacă în ultimii ani unitățile administrativ-teritoriale au conștientizat, de voie sau de nevoie, importanța școlii în comunitate, pentru ea sau pentru imaginea edilului și poziția acestuia în raport cu cetățenii pe care îi reprezintă. Ce ar putea să micșoreze decalajul? O ajustare a costului standard pe elev și o abordare financiară a acestuia reală, corectă, care va permite o ieșire din zona subfinanțată a întregului sistem și cu precădere a zonei din mediul rural. Ajustarea coeficienților din formulele ce duc la stabilirea costului standard ar putea recupera puțin, an de an, din decalajul instalat între cele două medii, apropiind și egalizând ușor șansele în scopul dezvoltării egale, indiferent de zona în care trăim.
Școala românească are nevoie de personal calificat și, din acest punct de vedere, penuria de cadre didactice calificate a înregistrat în ultimele două decenii cote alarmante. Care este din acest punct de vedere situația în județul Timiș în momentul de față?
Din acest punct de vedere, Timișul se poate mândri cu o evidentă realizare a unor obiective propuse. An de an a scăzut numărul cadrelor didactice necalificate îndreptate spre sistemul de învățământ timișean, locurile acestea fiind ocupate de persoane calificate, absolvenți tineri, adulți care au ales calea conversiei profesionale sau experiența unei specializări noi, unei calificări, dovedind un lucru cunoscut, și anume acela că noi, dascălii, suntem într-o permanentă profesionalizare, formare continuă, adaptare și perfecționare.
Ce loc ocupă performanța, atât în ceea ce-i privește pe profesori, cât și în ceea ce-i privește pe elevi, calitatea actului educațional în preocupările inspectoratului pe care îl conduceți?
În mod evident, este și va rămâne, indiferent de echipa managerială, un obiectiv prioritar al județului Timiș. Ne mândrim cu rezultate excelente, cu reușite în rândul elevilor noștri, cu reușite în rândul colegilor care au îndrumat elevii spre obținerea unor rezultate remarcabile și întotdeauna spun că nu ne apreciem uitându-ne spre alte județe, nu comparăm numeric rezultatele obținute, ci ne raportăm la ei, la elevi, la faptul că generație după generație aduce schimbare, noutate, calitate, progres și performanță. Centrul de Excelență de la Timișoara va contribui la formarea tinerilor, la întărirea colaborării cu mediul universitar, la pregătirea unei pepiniere ce va permite selecția și păstrarea în scopul valorificării la potențialul maxim a tinerilor dotați intelectual, capabili de performanță și excelență.
Doamnă inspector general, ne aflăm în plină revoluție digitală la nivelul învățământului românesc? Cum vedeți aceste transformări și cât de benefice sunt ele pentru noile generații de elevi?
Evident că doar privind spre ei nu ne este foarte greu să ne dăm seama că trăim într-o lume a progresului, că acesta aduce după sine tehnologii noi, în permanentă schimbare și adaptare. Și cine este mai potrivit decât el, elevul de azi, să facă față acestor provocări ale științei, ale revoluției digitale, pe care o vedem, o trăim și o simțim? Dacă e benefică această transformare? Nu cred că se putea fără ea! Viața e o permanentă transformare, o noutate de la o zi la alta și atunci, era aproape imposibil ca ei să rămână impasibili în fața schimbării, a evoluției tehnologice. Însă ea devine un pericol dacă e folosită în mod distructiv, și nu constructiv, în mod abuziv, și nu controlat. Timișul? E un județ vestic, să nu uităm. Influențele de care vorbeam, și nu numai, ne-au transformat și pe noi într-un județ perfect digitalizat, pregătit extrem de bine pentru elevul de azi, pentru nevoile lui permanente.
Cum va influența preconizata creștere salarială din sistem bunul mers al școlii românești? Va deveni școala mai exigentă?
Speranța noastră este că acestea vor crește cu 1 noiembrie. Modificările legislative așteaptă un ultim pas pentru a deveni reale. Teama mea, și este o teamă personală, este aceea că acest puțin devine mult pentru cel serios și până la acest moment, pentru cel care a fost destoinic unui sistem, nu unui venit, și rămâne puțin sau foarte puțin pentru cel mai puțin interesat, pentru cel neimplicat, pentru cel care a ales un drum ce nu neapărat i se potrivea. Exigența? Depinde de factorii financiari, dar cel mai mult de cel uman, așa că rămâne de văzut dacă o creștere salarială va determina schimbări majore atâta timp cât ea nu este extrem de majoră.
Ce așteptați de la următoarea perioadă de timp?
Aștept liniște, înțelegere, păsuire în modificări legislative bruște, continuitate și stabilitate.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU