64 de ani de activitate culturală, un tezaur literar impresionant, cu aproximativ 300.000 de piese arhivate în peste 430 de colecții (sec. XV-XX), unul dintre cele mai ample laboratoare de restaurare a bunurilor culturale pe suport papetar din țară, un hub cultural, o expoziție de bază unicat, cinci case memoriale implicate activ în proiecte de educație muzeală, alte proiecte de anvergură, concretizate prin colocvii și simpozioane internaționale, lecturi publice, mese rotunde, dezbateri, performance-uri, recitaluri de muzică și poezie, expoziții, spectacole de teatru, concerte, publicații cuprinzând articole ale specialiștilor români și internaționali în diferitele domenii de specialitate – așa arată, foarte pe scurt, cartea de vizită a Muzeului Național al Literaturii Române din București, devenit în ultimii ani unul dintre cei mai importanți furnizori și promotori de evenimente, proiecte, programe și produse culturale de calitate, comparabile cu cele organizate de instituții culturale internaționale relevante, în care schimbul de valori și produse culturale este frecvent, oferind totodată publicului specializat și publicului larg acces la resurse culturale de valoare.

O istorie cu „final“ fericit…

În urmă cu 64 de ani, la 1 martie 1957, criticul literar și eminescologul Dumitru Panaitescu (Perpessicius) înființa Muzeul Literaturii Române, care va primi titlul de muzeu de importanță națională la 1 iulie 2009. După 11 ani petrecuți în clădirea Uniunii Scriitorilor (Casa Toma Stelian, Șos. Kiseleff, nr. 100), după alți aproape 50 de ani, în care a funcționat la adresa din Bulevardul Dacia nr. 12, Casa Scarlat Kretzulescu, în 2014, Muzeul Național al Literaturii Române rămânea fără un sediu, după ce clădirea a fost revendicată și retrocedată în instanță. Pentru a evita degradarea și punerea în pericol a patrimoniului s-a închiriat, temporar, un spațiu optim de depozitare în Casa Presei Libere. În condițiile date, pe fondul unor dezbateri aprinse, a indignării generalizate și a reacțiilor publice de tot felul, dispărea un simbol de importanță națională, lăsând în urmă un gol uriaș pe piața culturală. După această perioadă dificilă, care a durat aproape trei ani, datorită determinării fără egal a unui manager devotat, prof. univ. dr. Ioan Cristescu, Muzeul Național al Literaturii Române va fi pus din nou pe harta culturală, educațională și turistică a Bucureștiului, după ce, în luna decembrie 2016, muzeul s-a relocat în Calea Griviței 64-66, în condiții de normalitate instituțională, cu protejarea și securizarea patrimoniului, iar în 2017, la împlinirea a 60 de ani de existență, să deschidă noua expoziție de bază din Strada Nicolae Crețulescu 8. În acest context prielnic, MNLR și-a stabilizat poziția, redefinindu-și misiunea prin trei direcții culturale și educaționale importante: Patrimoniu. Identitate. Creativitate, reflectate în programele inițiate. În privința susținerii și încurajării dezvoltării și promovării literaturii, a patrimoniului literar și cultural identitar, a creativității, proiectele destinate publicului au ca principală trăsătură continua adap­tare la diversitatea cerințelor beneficiarilor din țară și din străinătate, alegând tipuri de activități și evenimente care să satisfacă toate categoriile de vârstă, preferințe, transformând muzeul într-un loc viu, în care cuvântul scris și cuvântul rostit sunt principalii actanți.

Sediul MNLR din Calea Griviței 64-66 – un adevărat hub cultural – adăpostește, pe lângă cele aproximativ 300.000 de piese arhivate în peste 430 de colecții (sec. XV-XX), cuprinzând manu­scrise, cărți vechi și rare, documente istorico-literare, obiecte personale și piese de mobilier care au aparținut scriitorilor români, obiecte de artă plastică (pictură, grafică, sculptură), periodice, fotografii, înregistrări audio-video care redau într-o imagine de ansamblu profunzimea și complexitatea întregii arte a cuvântului în literatura română, plasată în context național și universal deopotrivă, și unul dintre cele mai mari laboratoare de restaurare a bunurilor culturale pe suport papetar, unde își desfășoară activitatea șase experți restauratori pe file și legătură de carte, un chimist și un biolog.

Tot aici, la parterul clădirii există spații dedicate expozițiilor temporare sau itinerante (Sala „Alexandru Oprea“, Sala „Petru Creția“ și Sala „Alexandru Condeescu“), realizate de MNLR, dar și în parteneriat cu alte muzee, instituții culturale sau artiști plastici din țară sau din străinătate. De la deschiderea muzeului, aceste spații au găzduit zeci de expoziții, unele dintre ele cu participare și cooperare internațională, așa cum au fost Bienala Internațională de Carte Obiect (2018), expoziția de grup Confluențe/Confluences (2018), în cadrul Festivalului Capitalelor Națiunilor Centenare – FCNC, Gherasim Luca – Erou limită (2019), în colaborare cu Centre Pompidou și Jeu de Paume, Genica Athanasiou – Muză și parteneră a lui Antonin Artaud (2019), în parteneriat cu Institutul Cultural Francez, Bienala Internațională de Gravură – BIPB 2019, Celan 100 – Printre cuvinte, în parteneriat cu Ministerul Federal al Afacerilor Europene și Internaționale al Republicii Austria, prin Forumul Cultural Austriac sau, cea mai recentă, expoziția-eveniment Celebrități din lumea plutitoare, realizată în colaborare cu Ambasada Japoniei, poate cel mai important eveniment cultural la nivel național, într-un an marcat încă de criza pandemică, prin expunerea a 200 de stampe japoneze din colecția UKYO-E George Șerban, expoziție care s-a bucurat de un număr impresionat de vizitatori.

Cu pași mici, dar siguri, MNLR a început și amenajarea unui spațiu expozițional, diferit de conceptul propus în expoziția de bază, care pune în valoare obiecte de mobilier ale unor mari scriitori români, restaurate și conservate de specialiștii noștri, obiecte care vor încânta publicul curios, și a finalizat amenajarea unei biblioteci în care se regăsesc peste 35.000 de volume de carte curentă destinate consultării de către cercetători. Colecția este structurată pe domenii și cuprinde: beletristică, istorie și critică literară, jurnale și memorii, lingvistică, folclor, literatură pentru copii, istorie, artă etc. Printre edițiile deosebite se remarcă Manuscrisele eminesciene în facsimil, inițiată și coordonată de acad. Eugen Simion și publicată de Academia Română începând cu anul 2005. De asemenea, biblioteca deține colecția Opere fundamentale, editată sub egida Academiei Române de către Fundația Națională pentru Știință și Artă, în care au fost publicate ediții critice ale scriitorilor de referință din literatura română. Pe lângă volumele publicate în limba română se găsesc și traduceri ale operelor scriitorilor români, cele mai multe în limbile germană, maghiară și rusă, dar există și traduceri în engleză, franceză, italiană, spaniolă etc. Alături de acestea se află numeroase lucrări de referință pentru studiile literare: Dicționarul General al Literaturii Române, Cronologia Vieții Literare Românești, Dicționarul Bibliografic al Literaturii Române, Dicționarul Enciclopedic Ilustrat, Istoria Limbii Române Contemporane, Istoria critică a Literaturii Române.

Editura Muzeul Literaturii Române, fondată în 1994 și cotată cu gradul B+ ca editură științifică, propune, în special publicului specializat, lucrări filologice valoroase, aparținând atât scriitorilor, criticilor și teoreticienilor literari deja bine-­cunoscuți publicului, cât și tinerilor cercetători, își are „laboratorul“ în aceeași clădire spațioasă. Editura are câteva co­­lecții deja consacrate, așa cum este eleganta serie bibliofilă de Opere fundamen­tale, editată sub egida Academiei Române de către Fundația Națională pentru Știință și Artă, în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române, colecția Postscriptum, care adună corespondența inedită a scriitorilor români, colecția Aula Magna, care publică teze de doctorat ale tinerilor cercetători în filologie. Acestora li se adaugă serii de volume și reviste care merg pe linia celor mai noi direcții de cercetare: Caietele avangardei, publicație singulară la noi, care (re)pune în discuție avangardismul literar, revista Manuscriptum, unde cercetătorii MNLR aduc în prim-plan manuscrise inedite din patrimoniul muzeului, dar și volume care schimbă și înnoiesc perspectivele literare, așa cum sunt, printre altele, Internaționala periferiilor, de Emanuel Modoc, și Harta și legenda. Mircea Cărtărescu în 22 de lecturi, pentru a cita apariții de dată recentă.

Aflată în centrul Bucureștiului, în spatele Bisericii Albe, pe strada Nicolae Crețulescu 8, într-o clădire elegantă de început de secol XX, care a aparținut odinioară generalului de divizie Leon Mavrocordat, expoziția de bază a MNLR se distinge printr-un design modern deosebit, prin organizarea și dispunerea obiectelor de patrimoniu pe genuri literare (parter – poezie; etaj – proză, eseistică, istorie și critică literară; mansardă – dramaturgie), precum și prin asocierea de idei și alăturarea de viziuni literar-artistice complementare. Această dispunere sugerează un dialog subtil între literatură (manuscrisele, cărțile, fotografiile și obiectele personale ale scriitorilor), arhitectură (preocuparea pentru structura saloanelor și ornamentația plafoanelor), arte vizuale (tablourile și sculpturile expuse) și instalațiile virtuale moderne (holodeck, holopixel, plasme interactive și informative). În expoziția de bază, circuitul de vizitare clasic se îmbină cu tehnologia, utilizatorii având acces la audioghiduri personalizate în funcție de vârstă sau ghidurile concepute pentru persoanele cu nevoi speciale (ghidul MNLR în limbaj mimico-gestual pentru surzi, ghidul MNLR în Braille pentru persoane nevăzătoare), la aplicații și dispozitive interactive pentru o experiență cât mai plăcută, cu informații complete și accesibile.

Sediul expozițional MNLR Crețulescu oferă posibilitatea organizării unor evenimente diverse, prin spațiile disponibile în demisolul și parterul clădirii, în mansardă, precum și în grădina interioară, spații amenajate diferit, cu scopul de a atrage un public variat. De la momentul deschiderii, în expoziția de bază au avut loc sute de evenimente, de la simpozioane și colocvii, lecturi de poezie, proiecții de film, dezbateri, seri de muzică și poezie, spectacole de teatru și performance-­uri, la ateliere de traducere literară sau cele dedicate copiilor și adolescenților, toate transformând muzeul într-un spațiu animat în care creativitatea, interacțiunea umană, acumularea de cunoștințe și relaxarea merg întotdeauna împreună.

Pe lângă expoziția de bază și patrimoniul deținut în arhivele și depozitele sale, Muzeul Național al Literaturii Române are în administrare cinci case memoriale și o expoziție, organizate într-o rețea proprie, desfășurând activități conexe programului cultural stabilit și promovat de muzeu, remarcându-se la nivel local și național prin specificitatea spațiului propus, precum și al conținutului expus, ac­cesibil tuturor vizitatorilor. Casele memoriale ale MNLR sunt spații care păstrează farmecul unor timpuri apuse și care ne invită, cu fiecare oprire, să descoperim oameni și povești, care cu ajutorul muzeografilor devin adevărate călătorii/transpuneri în spațiu și timp. Secția „Case Memoriale“ a propus și desfășurat proiec­te importante care au pus în valoare pa­­trimoniul specific, transformându-le în puncte de reper pentru vizitatorii curioși, dar mai ales pentru desfășurarea unor activități di­dactice și educaționale.

de Andreea Balaban – coordonator Relații Publice MNLR
Gabriela Toma – coordonator Programe MNLR
Andreea Drăghicescu – coordonator „Case Memoriale“ MNLR

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 18-19 / iunie-iulie 2021