Debutul în rostirea silabisită a cuvintelor se realizează încă din primul an de viață, rostind cuvântul „mama”, cuvântul cu cea mai mare încărcătură emoțională, principal instrument de vehiculare a transferului din plan extern în plan intern, premisă a dezvoltării limbajului.  Prin antrenamentul susținut de cei care-l înconjoară își îmbogățește vocabularul odată cu vârsta, ca urmare a dezvoltării proceselor psihice, astfel reușind să formuleze propoziții simple în jurul vârstei de 2 ani. La 3 ani se realizează o comunicare cu caracter comprehensiv, sub îndrumarea directă a educatoarei, prin jocuri ce optimizează socializarea, jocuri de rol și, nu în ultimul rând, comunicare prin relaționare în colectivitate.
Limbajul ne ajută să ne exprimăm gândurile, emoțiile și sentimentele, date memorate, produse ale imaginației etc., dezvoltând inteligența lingvistică și cea emoțională.
Gândirea fiind într-o strânsă legătură cu limbajul, îi ajută pe copii să învingă inhibiția, anxietatea, câștigând libertatea de manifestare, încredere în sine, mijloc de a se face ascultați și înțeleși.
Un limbaj sărac îngreunează adaptabilitatea, comunicarea, influențează negativ relațiile de grup, cooperarea dintre ei, acceptarea regulilor de grup.
Evoluția și calitatea limbajului în sfera socială discriminează individul cu limbaj rudimentar de cel cu limbaj elevat, academic și reprezintă o carte de vizită pentru individ, asigurându-i succesul vs insuccesul ce-l va ajuta sau nu în adaptarea socială la provocările socio-culturale, îl va face responsabil sau nu în fața eșecului școlar, respectiv cotidian.
Unul din factorii ce influențează o comunicare fiabilă este privarea copilului de limbaj fie din lipsă de interes din partea părinților, fie din cauza timpului nelimitat petrecut în fața televizorului sau calculatorului, din păcate, valabil și în cazul adulților.
Imposibilitatea de a comunica prin limbaj, dar și defecțiunile vorbirii pot produce efecte asupra personalității copilului, modifică relația cu ceilalți copii, îl izolează, îl frustrează, îl complexează, îl împiedică să se integreze în jocul copiilor.
Activitățile din grădiniță vin în întâmpinarea acestor fenomene prin activități ce-și propun ameliorarea situației cu caracter diagnostic, facilitând efecte prognostice.
Extrapolând aceste judecăți de valoare, ca apanaj al societății de astăzi, aflată într-o mișcare, transformare dinamică, dragostea și respectul de carte sunt substituite de navigarea virtuală, cogniție fără emoție, fără interacțiune.
Ca strategii de prevenire a acestui neajuns ar fi de recomandat adultului, să uzeze de carte în cât mai multe activități, să o pună în valoare cu orice prilej, să se educe atitudinea față de carte din perspectiva „carte dragă, cinste cui te-a scris” etc.
Revenind la etapa de formare a copilului, menționez că aceste achiziții lingvistice se exprimă în Domeniul Limbă și Comunicare, ale cărui obiective vizează formarea de comportamente cu conținut fonetic, lexical, cu aspecte ale structurii gramaticale și aspecte ale expresivității vorbirii copiilor, educarea comunicării orale și educarea comunicării scrise.
Orice prezentare proiectivă la nivelul acestui domeniu experiențial nu poare fi decât o variantă cu funcție orientativă, nu sunt scheme rigide, educatoarea având libertatea de a-și exprima suveranitatea în actul creativ, respectând particularitățile psihopedagogice ale actului didactic.
La copiii de 3 ani, cele mai potrivite forme de realizare în scopul atingerii obiectivelor, respectiv conținuturilor, sunt jocurile didactice, povestirile și memorizările, dată fiind perioada de debut în achiziționarea de cunoștințe, priceperi și deprinderi, respectiv formarea de comportamente.
Pentru optimizarea obiectivelor operaționale la nivelul formelor de realizare se recomandă alternarea lor într-un mod adecvat, respectarea etapelor unui demers didactic, particularități ale fiecăreia.
Jocul se regăsește la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri, iar jocul didactic este cel mai eficient mijloc de exprimare, de realizare a socializării, a comunicării, a respectării regulilor, a exersării oricărui comportament cu aspect fonetic, lexical, structuri gramaticale, aspecte ale expresivității vorbirii, potrivit vârstei lor, și integrează următoarele etape: captarea atenției, enunțarea scopului și a obiectivelor, reactualizarea cunoștințelor, prezentarea conținutului și dirijarea învățării (explicarea regulilor de joc, se execută jocul demonstrativ și de probă, se precizează criteriile de reușită), obținerea performanței (executarea jocului), asigurarea retenției și transferului (complicarea jocului – 2-3 variante, în funcție de vârstă), evaluarea (aprecieri privind modul de realizare).
Particularități care optimizează succesul scontat sunt respectarea elementelor de joc, a regulilor, material didactic bogat și viu colorat și, nu în ultimul rând, stimularea copiilor în timp optim; autocontrolul fiind slab dezvoltat, copilul își așteaptă răsplata imediat.
Este mijlocul destinat exersării fenomenelor, aspectelor lexicale și gramaticale, ale expresivității vorbirii copiilor.
Povestirea este una din cele mai captivante activități, care incită imaginația copiilor, le satisface nevoia de spectaculos, fantastic. Povestea sau basmul, cu personaje hiperbolizate, se compune din mai multe episoade, etape, care pot fi asociate cu imagini adecvate, descoperite pe rând, în cazul repovestirii. În cazul povestirii, consider că este suficientă o singură imagine pentru a le captiva emoțional atenția, eliminând orice factor distrator. Astfel creăm o atmosferă unică, de transfer emoțional, atmosferă de basm. Realizăm optimizarea obiectivelor respectând următoarele particularități: responsabilă de succes este vocea educatoarei (ea trebuie să fie cultivată precum vocea actorului, cu inflexiuni expresive, încărcată emoțional, potrivită sentimentelor sugerate de conținutul povestirii) să îndreptăm atenția spre criterii morale în aprecierea comportamentelor corespunzătoare personajelor (hărnicie, vitejie, eroism, bunătate, cinste, adevăr), însușiri ce vor fi cultivate în vederea integrării lor în sistemul de valori, ulterior asumat.
Se impune stăpânirea cuvintelor, pronunțarea lor într-un mod inteligibil, întărirea anumitor cuvinte, care dau culoare, emoție, importanță, crearea de momente de suspans, sincronizarea comunicării verbale cu comunicarea nonverbală pentru exprimarea emoțiilor și semanticii cuvintelor, valabil și în cazul memorizărilor.
Captarea atenției se poate face și prin prezența unui personaj-surpriză, prin poezie, prin cântec, prin simularea unei corespondențe etc., „o expresie facială cu ochii larg deschiși, iar menținerea atenției, printr-o formă de organizare potrivită. Copiii pot fi așezați în semicerc, și nu pe podea, deoarece copiii sunt tentați să se miște în căutarea unei poziții mai comode sau să-și dispute locurile. Lista cu norme de disciplină poate fi exprimată ilustrativ, în acord cu copiii, de exemplu, un copil cu degetul la gură.
Poveștile ne ajută să oferim modele, să punem în valoare latura morală, însușiri pe baza cărora copilul să-și stabilească mai târziu propriile criterii în construirea sistemului de valori care îl vor călăuzi în viață, formarea unor deprinderi de abordare critică a unor evenimente:
„– Ce învățăminte tragem din povestea Scufița Roșie?
„– Noi învățăm că trebuie să ascultăm de sfaturile mamei, să purtăm de grijă bunicilor, să nu vorbim cu persoane necunoscute” etc.
Judecățile de valoare prezentate ca învățăminte, lupta dintre bine și rău, de fiecare dată biruind binele, să fie prezentate într-un mod accesibil, chiar empiric, cât mai natural, cât mai firesc, în detrimentul tendinței de a solicita din partea copiilor cugetări, mesaje.
Tematica activităților trebuie adecvată vârstei copiilor, așadar, la grupa mică poveștile sunt scurte, cu puține episoade, cu un limbaj accesibil, atractiv, care să dezvolte trăiri afective pozitive, urmând ca, odată cu vârsta, poveștile să aibă mai multe episoade, planul imaginar să se contopească mai mult cu planul real.
Algoritmul de desfășurare a unei activități rămâne același, dar adaptat particularităților de manifestare și de învățare ale copiilor preșcolari. Ca urmare, menționez anumite particularități metodice, fiind imperios necesar să fie respectate, cum ar fi: povestirea se realizează de educatoare, apoi de către copii cu ajutorul educatoarei, în cadrul repovestirii; copiii povestesc cu ajutorul educatoarei pe baza unui material ilustrativ și apoi fără ajutor; în cadrul povestirilor create de copii, ei primesc în ajutor o povestire-model cu suport concret, ilustrații, iar apoi un început de povestire pe care o vor continua, imaginându-și evenimentele; lectura realizată de educatoare impune educarea vocii în funcție de evenimente, pentru captarea atenției copiilor și extragerea concluziilor de către educatoare sau de către copii, după fiecare eveniment. Toate aceste activități fiind nelipsite de prezența cărții, fie că avem sau nu nevoie de ea, genunchii noștri să fie suportul permanent al cărții.
Memorizarea, un alt mijloc de realizare a obiectivelor propuse, respectiv conținuturi. În acest caz, se impune recitarea-model a poeziei de către educatoare, expresiv, cu claritate, cu intonație, în asociere sincronizată cu mimica și pantomimica, pentru o însușire conștientă a conținutului și a emoției transmise de autor. A doua recitare se va realiza pe fragmente, urmată de o scurtă convorbire sau expunere narativă. Obținerea performanței optime se va realiza prin repetarea poeziei de către copii, individuală, pe fragmente și cu reluare, iar la final se va realiza recitarea frontală. Cuvintele nou-însușite vor fi folosite și în alte contexte, asigurându-se îmbogățirea vocabularului.
Copiilor le place foarte mult sunetul cuvintelor, ritmurile și rimele, dacă avem grijă să nu abuzăm, silindu-i să învețe forțat poezii nepotrivite din punct de vedere al conținutului și al dimensiunii în vederea susținerii unor programe artistice, cu consecințe aversative față de poezie. Imperios necesară este axarea pe poezii cu autori consacrați, pentru promovarea ulterioară a valorilor culturale.
La nivelul următor, potrivit vârstei, apar lecturile după imagini. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării se va realiza prin analiză, descrierea și interpretarea imaginilor în maniera convorbirilor dintre educatoare și copii, extragerea unor concluzii, sinteze parțiale asupra datelor analizate, prin intermediul expunerii narative sau descriptive. Optimizarea performanței se realizează prin povestirea de către copii a conținutului ilustrațiilor, efectuarea unor sinteze, stabilirea unor concluzii, propunerea unui titlu potrivit etc. Această variantă exersează exprimarea corectă a copilului în propoziții, realizarea corectă a acordurilor părților de propoziție, dezvoltarea spiritului de observație etc.
Convorbirile tematice vizează construirea unui plan de întrebări, prin care se urmărește fie însușirea de noi cunoștințe, fie sistematizarea, fixarea sau evaluarea lor. Optimizarea performanței se realizează prin construirea unor concluzii parțiale de către educatoare sau copii, realizarea unor clasificări, comparații. Întrebările să aibă o construcție scurtă, cu un feedback productiv și cu valoare euristică.
În cadrul strategiilor didactice, alături de conversația euristică, relevante pentru acest domeniu sunt conversația de consolidare, de control, formativă, exercițiul, demonstrația, expunerea, problematizarea.
Integrarea acestui domeniu cu un altul sugerez să se facă la un nivel minim, numai cu elemente din tema săptămânală, pentru respectarea acestor etape, particularități metodice menționate mai sus, cu efect de optimizare a performanțelor. Excepție face jocul didactic, care permite integrarea a două domenii, având drept obiectiv consolidarea de cunoștințe.
Obiectivele operaționale, ca număr, vor fi raportate la timpul acordat activității pe niveluri de vârstă și la nivel de integrare. Astfel, pornim de la trei obiective operaționale, crescând până la cinci-șase, potrivit vârstei copiilor, până la zece, în condițiile în care lipim două domenii, cu respectarea timpului de realizare a fiecărei activități.
Prof. înv. preșc. Elena BOLÂNU,
Școala Gimnazială Ferdinand I,
Movila, jud. Ialomița