Moțiunea împotriva ministrului educației, respinsă în plenul Senatului României

Moțiunea simplă împotriva ministrului interimar al educației și cercetării, Ilie Bolojan, intitulată „Educația între avarie și abandon. Cum sunt transformați studenții în colateral bugetar”, prezentată în plenul Senatului României, a fost respinsă cu 44 de voturi „pentru”, 74 „împotriva” și 2 abțineri.

În moțiune se afirmă că „Elevii și studenții sunt invocați în discursuri, dar eliminați din bugete, lăudați în campanii, dar abandonați în politici publice. Sub conducerea ministrului interimar al educației, Ilie Bolojan, educația a intrat într-o zonă periculoasă de austeritate fără protecție, reformă fără sprijin, responsabilitate fără asumare. Ilie Bolojan știe, oficial și documentat, cât costă să fii student în România. Datele publice arată că un student are nevoie de peste 2.000 de lei lunar pentru a putea rămâne în sistemul educational; nu pentru confort, nu pentru distracție, ci pentru mâncare, cazare, transport și materiale de studiu. Bursele acoperă mai puțin de jumătate din necesarul minim, fondurile pentru burse au fost reduse, facilitățile de transport au fost limitate, sprijinul statului este acordat doar nouă luni pe an, de parcă viața ar fi suspendată în vacanță.”

Olga Onea, senator, grupul PACE – Întâi România: „Elev Ilie Bolojan, astăzi dați test. Prima întrebare: ce faceți când un profesor moare sau se pensionează și copiii rămân fără predare? Nota 4. A doua întrebare: cum explicați că la matematică, fizică și chimie predarea este asigurată de profesori necalificați sau deloc? Nota 4. A treia întrebare: cum explicați plecarea numeroasă a cadrelor didactice din sistem? Nota 4. A patra întrebare: ați închis școli sub pretextul optimizării, iar acum elevii fac naveta zeci de kilometri. Nota 1. A cincea întrebare: de ce ați redus bursele studenților și apoi vă mirați de creșterea abandonului universitar? Nota 1.

Elev Ilie Bolojan, ați avut cinci întrebări și ați răspuns greșit la toate. La educație sunteți repetent. Opriți-vă! Ați dus țara în gard!”

Ilie Bolojan, prim-ministrul Guvernului României, ministrul interimar al educației și cercetării: „Burse, transport, condiții de trai sunt subiecte importante. Dar educația universitară înseamnă cu mult mai mult: calitatea, competențele, șansele reale pe piața muncii, cercetare și inovare, contribuție direct la dezvoltarea României. Acestea ar trebui să fie în centrul unei dezbateri complete despre învățământul superior. Da, studenții au nevoie de sprijin financiar și de aceea există burse sociale în cuantum de 925 lei pe lună, valoare stabilită de Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior. De asemenea burse beneficiază 40.000 de studenți. Facultățile primesc de la Ministerul Educației un fond de burse în valoare totală de 1,5 miliarde lei și ele decid câte sunt sociale, dar nu mai puțin de 30% din cele pe care le acordă. Ne-am dori ca bursele să fie mai multe și mai mari, cu siguranță, dar statul acesta, de la care pretindem să le plătească, nu este o entitate străină, care își ține banii proprii în cufere îngropate prin locuri secrete. Statul suntem noi, cu toții. Banii statului sunt banii adunați de la cei care lucrează în România și tot ceea ce plătește peste ceea ce producem este din împrumuturi – tot mai multe, tot mai scumpe, până la pragul insuportabil la care am ajuns vara trecută și de care ne îndepărtăm cu un cost pe care îl știm cu toții. Nu există ceva gratis. Există ceea ce plătești din propriul buzunar și ceea ce plătește altcineva, ceea ce plătești din ceea ce produci sau din ce te împrumuți. Bursa nu este însă un salariu minim, nu este întreținere completă, nici nu poate fi. Este un ajutor pe cât de mare ni-l permitem. Avem obligația să păstrăm echilibrul financiar al țării. Orice creștere permanentă trebuie făcută treptat, pe măsură ce bugetul ne permite, astfel încât să fie o creștere sigură, predictibilă și care poate fi menținută.

Dinciolo de burse, finanțarea publică a învățământului superior este substanțială. În datele de finanțare ale anului trecut, pentru școlarizarea fiecărui student s-au alocat aproximativ 8.500 lei pe an, în total, 6 miliarde de lei, pentru cazarea în cămine 256 de milioane de lei, iar pentru subvenția de transport 34 de milioane de lei. Aceste cifre arată că există un efort bugetar real și constant, darrealist vorbind, creșterea substanțială a bugetului pentru educație nu poate fi făcută de la un an la altul. 

Calitatea pregătirii în universități trebuie să crească, iar finanțarea nu trebuie să fie doar după numărul de studenți. Trebuie să fie și în funcție de performanța programelor de studii. Cum o măsurăm? În funcție de performanța studenților, câți ajung la absolvire, câți muncesc în domeniile pentru care s-au pregătit, cu ce rezultate, care este performanța cercetării. Trebuie să avem o imagine clară asupra traseului absolvenților. Avem nevoie de date publice transparente privind parcursul după absolvire, în ce măsură lucrează în domeniile pentru care s-au pregătit, care sunt rezultatele pe programe și pe universități. De exemplu, câți absolvenți ai facultăților de medicină promovează rezidențiatul pe universități și câți ajung apoi să lucreze în spitalele din România.

Da, banii educației trebuie să fie tot mai mulți, dar corelat cu creșterea calității și adaptarea la realitatea economică, astfel încât banii alocați să fie o investiție reală cea mai importantă, nu doar o simplă cheltuială.”