La Botoşani a fost lansată, în cadrul „Zilelor Eminescu“, o carte specială: „Monumentele Mihai Eminescu“. Este vorba despre un album realizat de doi autori reşiţeni, Gheorghe Jurma şi Erwin Josef Ţigla. Cei doi au mai realizat împreună, în ultimul deceniu, o serie de albume sub titlul generic „Viziuni“, prin care au prezentat oraşele judeţului Caraş-Severin în texte şi imagini reprezentative (Reşiţa, Bocşa, Anina, Oraviţa). Acum au pus laolaltă câţiva ani de documentări, realizând prima carte dedicată exclusiv monumentelor Eminescu din ţară şi de peste hotare.
Albumul îşi deschide paginile cu municipiul Botoşani – locul naşterii lui Mihai Eminescu şi locul unde există mai multe monumente şi instituţii care-l omagiază pe marele poet, începând cu prima statuie, a lui Ion Georgescu, din 1890, acum amplasată în Parcul „Mihai Eminescu“; apoi monumentul semnat de Ovidiu Maitec (anii ’60 ai veacului trecut) – în faţa Teatrului „Mihai Eminescu“; Oscar Han la biserica Uspenia (1989, lucrarea datând in 1964); Dumitru Pasima (lângă Casa Tineretului), R.P. Hette (la Colegiul Naţional Mihai Eminescu), continuând, fireşte, cu Ipoteştiul unde există un bust realizat de Gheorghe Anghel – sculptorul care a împlinit statuia lui Eminescu din faţa Ateneului Român din Capitală, considerată cea mai expresivă realizare a sculpturii româneşti în privinţa redării chipului geniului.
Rând pe rând, sunt prezentate, pe zone geografice, monumente din Moldova, Transilvania, Banat, Muntenia, dar şi de dincolo de fruntarii: Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Serbia, Austria, Germania. Fotografiile au fost realizate pe parcursul câtorva ani de Erwin Josef Ţigla, străbătând peste 15.000 de kilometri spre a le vedea şi imortaliza. Un inventar complet nu există încă, iar autorii au mărturisit acest lucru, propunând un inventar şi o cartografiere a monumentelor, ca valori ale patrimoniului naţional, dar şi ca imagini esenţiale pentru cercetarea eminescologică.
Trebuie menţionat că acest album a apărut în cadrul proiectului „România Centenar 1918-2018“, al Forumului Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi al Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor din Reşiţa, iar în finalul cărţii sunt redate apariţiile editoriale – 88 la număr – pe care le-au reuşit aceste instituţii. Este un dar de Centenar, un dar de Ziua Culturii Naţionale, un dar pentru Eminescu şi pentru noi toţi.
Paginile albumului evidenţiază şi câteva semnificaţii dincolo de valoarea artistică a monumentelor. Titlul unui capitol – Cum se apără o graniţă – porneşte de la un discurs al poetului Octavian Goga la inaugurarea monumentului Eminescu de la Sânnicolau Mare, la graniţa de vest a României: „O graniţă se apără cu un corp de armată sau cu statuia unui mare poet“. Dacă privim harta ţării, vedem clar că de jur împrejur ea e străjuită de monumentele lui Mihai Eminescu. Câtă vreme ele există, noi ne putem simţi în siguranţă.
Autorii au gândit cartea într-un mod complex, adăugând imaginilor şi unele texte eminesciene pe tema fundamentală a raportului viaţă-moarte. De aceea în cuvântul introductiv au citat câteva gânduri formulate de poetul Nichita Stănescu, pe care le transcriem şi noi: „Eminescu se mira înminunat că ar fi putut să creadă că ar putea să moară vreodată. Atâta vreme cât noi suntem, el este. Atâta vreme cât el este, noi nu putem să credem că am putea să murim vreodată“. Un tonic sentiment al eternităţii străbate această carte, asigurându-ne că atunci când ne referim la Eminescu ne referim la steaua polară care călăuzeşte destinul fără moarte al culturii române.
Prof. Georgeta-Iulia POPA
