Mitică Iosif, președintele Sindicatului Liber al Salariaților din Învățământul Preuniversitar Constanța

Mitică Iosif, președintele Sindicatului Liber al Salariaților din Învățământul Preuniversitar Constanța, a răspuns la câteva întrebări adresate de Tribuna Învățământului pe teme din actualitatea stringenta a învățământului.

Cum a fost anul școlar 2020-2021 pentru școala constănțeană? Care au fost cele mai mari probleme cu care s-a confruntat educația?

A fost un an extraordinar de greu pentru angajații din sistemul de învățământ preuniversitar, în cele mai multe cazuri greul fiind dus de aceștia cu resursele tehnice, materiale, financiare proprii, fără un ajutor consistent din partea autorităților. Tranziția bruscă de la sistemul clasic de învățământ spre mediul online a implicat un efort uriaș din partea tuturor cadrelor didactice din România Problemele? Incertitudinile legate de siguranța locului de muncă pentru unele categorii de personal, lipsa dispozitivelor tehnice și accesul la internet, calitatea slabă a conexiunii la internet (cauzată de absența unei conexiuni de bandă largă, de routere mai puțin performante, ș.a., care au generat întreruperi frecvente/semnal instabil, imposibilitatea conectării, etc), lipsa resurselor educaționale pe discipline, nivel de studii, clase, conținuturi adaptate predării on-line, lipsa unei platforme de e-learning care să permită comunicarea profesor-profesor, elev-profesor și să conțină resurse educaționale accesibile tuturor, lipsa accesului la tehnologie și a competențelor necesare pentru un număr foarte mare de elevi (din păcate, în ciuda demersurilor noastre repetate, nici până în acest moment Legea nr.109/03.07.2020 pentru completarea Legii nr. 1/2011 – Legea Educaţiei Naţionale, care a intrat în vigoare la data de 09.07.2020, în temeiul căreia MEC urma să asigure elevilor şi profesorilor, la cerere, infrastructura necesară constând în dispozitive electronice (laptop sau tabletă) şi acces la internet, pentru accesarea Bibliotecii Şcolare Virtuale, Platformei şcolare de e-learning şi a altor platforme educaţionale agreate, nu are norme metodologice de aplicare; în conformitate cu datele oficiale, în anul 2020 circa 250.000 de elevi din medii sociale defavorizate se aflau în această situație; la nivelul județului Constanța, de exemplu, abia în luna ianuarie 2021 au fost alocate elevilor ultimele dispozitive electronice prin Programul național Școala de acasă), ruptura dintre însușirea componentei teoretice de specialitate și pregătirea practică, vizibilă în special în cazul elevilor liceelor tehnologice și ai școlilor profesionale, siguranța participării la activitățile în mediul online, ș.a..

În concluzie, da, anul școlar 2020-2021 a fost un an foarte greu, în care cadrele didactice, cu eforturi personale considerabile, au experimentat, la început, apoi au perfecționat treptat procesul de învățare-predare-evaluare în sistem online.

Cu această criză, s-a intrat într-un mod brutal în era digitalizării. A fost pregătită școala pentru acest pas?

 Cred că școala de la malul mării a fost pregătită sau nepregătită pentru ceea ce s-a întâmplat din martie 2020 până în prezent în aceeași măsură în care a fost pregătit sau nepregătit întregul sistem de învățământ la nivel național. Singurii vinovați pentru impasul în care a intrat sistemul de învățământ în așa-zisa eră a digitalizării sunt cei care nu au înțeles că respectarea legii (art. nr. 8 din Legea nr. 1/2011 – Legea Educației Naționale: Pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unitățile și instituțiile de învățământ pot obține și utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare științifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv) este o necesitate într-un stat democratic, membru al U.E., pentru a putea spune cu adevărat că ne-am rupt cu totul de sistemul politic în care am trăit înainte de 1990, cei care nu au înțeles și încă nu reușesc să priceapă faptul că investiția în educație nu este o pierdere, ci o investiție responsabilă pentru un viitor mai bun.

Se poate vorbi, deja, despre o nouă paradigmă educațională, la nivel mondial? Ne referim la, evident, cea digitală.  

Fără doar și poate există o tendință în acest sens. De ce să nu recunoaștem, foarte timid, pe măsura (ne)alocărilor bugetare, digitalizarea sistemului de învățământ a început înainte de toată această criză generată de răspândirea infectării cu noul coronavirus – Sars-Cov-2. Starea de urgență impusă prin Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 și apoi starea de alertă, au impus ca soluție unică învățarea-predarea-evaluarea exclusiv în sistem on-line, situație pentru care prea puțini profesori, elevi și studenți erau pregătiți prin prisma nivelului cunoștințelor și abilităților care implică tehnologia informației și comunicării, din cauza deficitului de dispozitive electronice, conexiuni nu foarte bune, mai ales în contextul aglomerării rețelelor. Și sistemul însuși a fost luat ca din oală și nu a reacționat prea bine. Nici cu promptitudine. Uneori nici cu responsabilitate.

Totuși – o spun răspicat – tehnologia informației și comunicării trebuie să vină să completeze, nicidecum să înlocuiască, sistemul de învățământ clasic, verificat și validat în ceea ce privește metodele de învățare-predare-evaluare. În sistemul de învățământ, tehnologia digitală trebuie să rămână un mijloc, un instrument și nu un scop.

Cuvintele de ordine în această perioadă au fost stresul, oboseala, demotivarea, descurajarea, depresia, atât pentru elevi, cât și pentru profesori. A fost, pentru aceștia din urmă, o sursă de stres școala online? De ce ? 

Din cauze diferite, desigur, desfășurarea cursurilor în sistem on-line a fost o sursă de stres pentru toți cei implicați în viața școlii: profesori, elevi, părinți. Pentru profesori fiindcă formarea lor inițială nu i-a pregătit în totalitate pentru o astfel de variantă de activitate didactică. De aceea, sper ca demersul din 5 mai 2020 al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ să se concretizeze în deciziile necesare. Este vorba despre Apelul către Consiliul Național al Rectorilor conținând solicitarea de modificare a planurilor  cadru astfel încât, încă din anul universitar 2021-2022, studenții, viitori profesori, să fie formați, pregătiți și pentru predarea în sistem on-line. Au fost și sunt stresați pentru că nu au avut la dispoziție echipamente performante, acces la o conexiune de calitate la internet, pentru că nu au avut acces la resurse educaționale adaptate predării on-line, motiv pentru care practic volumul lor de muncă s-a dublat.

Stresați au fost / sunt și copiii…

Copiii au fost afectați, înainte de orice, de izolare și de lipsa contactului direct cu colegii și cu profesorii lor. Sursa de stres a părinților s-a ivit atunci când au realizat brusc importanța școlii și a profesorilor în momentul în care au trebuit să preia o parte a responsabilităților acestora: supravegherea continuă a copiilor, participarea la învățare alături de aceștia, supravegherea ritmicității și a modului de realizare temelor ș.a. Unii dintre părinți au cheltuit sume importante pentru a găsi persoane de încredere cu care să lase acasă copiii cât timp ei erau plecați la serviciu sau, unul dintre părință a trebuit să renunțe o perioadă la serviciu pentru a rămâne alături de copii. Toate aceste aspecte au generat desigur teamă, confuzie, nemulțumire, stres, anxietate, suprasolicitare, oboseală.

Cum priviți presiunea crescândă pe care au pus-o autoritățile, în ultimele luni, pe profesori, privind obligativitatea vaccinării? Dar pe elevi și studenți? Cazul de la UMF „Grigore T. Popa” din Iași este binecunoscut, deja.

Ideea de obligativitate a vaccinării nu ar trebui să existe în spațiul public nici măcar ca enunț. Constituția, legea fundamentală a statului român și a tuturor cetățenilor săi, garantează libertatea individuală și dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi. Autoritățile statului, toți românii, trebuie să conștientizeze faptul că deciziile care se vor lua în acest sens trebuie să fie guvernate de idea că vaccinarea este un act voluntar, un drept al românilor, o oportunitate, o alegere bazată pe cunoaștere, înțelegere și asumare, nicidecum o obligație. În numele „binelui colectiv” nu poți ignora sau încălca libertatea individuală. Ar fi un precedent periculos și o greșeală de neiertat. 

Un proiect de lege depus în Parlament prevede că liderii sindicali nu ar trebui sa fie degrevati total de norma didactică, „deoarece activitatea didactică îi va ajuta pe lideri să rămână ancorați în realitatea din clase”. Cum comentați?

Nu știu pe cine au chestionat autorii acestui proiect legislativ pentru a trage concluzia că nu suntem ancorați în realitatea din clase. Deranjăm probabil pentru că suntem prea ancorați în realitatea din școli. Înainte de orice, degrevările respective sunt corelate cu  numărul de membri de sindicat. Nu toți liderii sindicali sunt degrevați total de norma didactică. Liderii sindicali sunt degrevați în baza prevederilor legale în vigoare pentru a participa la ,,procesul de monitorizare și evaluare a calității sistemului de învățământ.”, fiind astfel obligați să își asume responsabilități și să desfășoare o serie de activități specifice. În opinia mea, această inițiativă este doar o modalitate prin care se caută noi căi de a împiedica activitatea sindicatelor dar și de a face economii, de a mai ciupi câte ceva de pe ici, de pe colo. Se pare că așa zisa și mult lăudata creștere economică cu care se laudă Executivul strălucește prin lipsă, așa cum remarca de curând într-o emisiune televizată jurnalistul și analistul economic Radu Soviani.

În definitiv, pe cine supără sindicatele din Educație?

Bună întrebare! Cred că îi supără numai pe cei care nu înțeleg rolul sindicatelor într-o societate liberă, pe cei care nu înțeleg necesitatea, importanța și valoarea democratică a dialogului social, pe cei nemulțumiți de insistența cu care sindicatul promovează și apără interesele membrilor săi și, de ce să nu recunoaștem, ale tuturor salariaților din sistemul de învățământ preuniversitar și universitar. Îi supără pe toți cei care nu au citit sau nu au înțeles din Constituția României sensul articolelor referitoare la dreptul de asociere al cetățenilor și rolul sindicatelor. Îi voi ruga pe cititorii revistei Tribuna Învățământului să reflecteze asupra subiectului și să îi identifice singuri pe aceia care sunt deranjați de sindicate, care le atacă cu insistență și ritmicitate, utilizând amenințarea, neadevărul, adevărul ,,modelat” sau frânturi de realitate țesute cu multe interese politice și economice. Nu vor fi prea greu de găsit.