În Profilul de formare al absolventului – 2023 este evidențiat faptul că absolventul învățământului obligatoriu trebuie să poată gândi critic, să fie creativ, să manifeste deschidere pentru diversitatea culturală. În acord cu Recomandarea Europeană 2018, abilități precum gândirea critică, rezolvarea de probleme, negocierea, creativitatea, capabilitățile analitice și interculturale sunt deduse din ansamblul competențelor-cheie europene.
Astfel, atributele prioritare care descriu profilul absolventului sunt bine precizate. Ne așteptăm ca acesta să fie: comunicativ, creativ, reflexiv, colaborativ, prospectiv, autonom, rezilient, responsabil, etic (https://www.edu.ro/sites/default/files/Anexa_Proiect_Profil_absolvent_2023.pdf, pag. 3).
Dar, cum cultivăm aceste calități ale elevului astfel încât să devină reale caracteristici al viitorului absolvent? În efortul lor de a-și educa cât mai adecvat elevii, profesorii se pot inspira din modalitățile elaborate de raportare la sine și la lume desprinse din practicile filosofiei.
Dezvoltarea armonioasă, echilibrată și integrală a persoanei este subiectul de interes și în Cum să faci filosofie cu copiii?, lucrarea apărută recent a profesorului Marian Bălan.
Preocuparea pentru educația realizată prin aplicarea învățăturilor desprinse din filosofie este prezentă și în context universitar. Astfel, putem aminti Centrul de Formare în Filosofie, printre fondatori fiind și profesorul Marin Bălan, de la Facultatea de Filosofie a Universității din București, (https://filosofie.unibuc.ro/category/cff/), apoi Clubul de filosofie cu copii, sub coordonarea Mihaelei Frunză, de la Facultatea de Istorie și Filosofie, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (https://www.superteach.ro/workshopuri/practici-de-succes-in-filosofia-pentru-copii/), unde predă și un curs de Filosofie pentru copii.
Programa pentru disciplina opțională Filosofie pentru copii, ca parte a curriculumului la decizia școlii, realizată de către Doina-Olga Ștefănescu și Ciprian Fartușnic este cunoscută profesorilor încă din anul 2013 (https://www.rocnee.eu/images/rocnee/fisiere/planuri-cadru/primar/3_FC_OM_4887_2013.pdf).
Filosofia pentru copii are la bază scrierile lui Matthew Lipman, profesor de logică la Universitatea Columbia. Dintre lucrările acestuia, Marin Bălan face referiri la romanele Harry Stottlemeier’s Discovery, Lisa, Suki, Mark, Kio and Gus, Noűs. Două dintre cărțile lui Lipman au fost traduse în limba română și au fost publicate la Editura Humanitas: Elfie, un roman pentru copiii de 6-7 ani, tradusă la noi cu titlul Sînziana și Pixie, pentru copiii de 8-10 ani, care a apărut la noi sub titlul Ruxi.
Iată un fragment semnificativ, care trimite la îndoiala metodică, așa cum reiese din opera lui René Descartes:
„Astăzi Andrei a spus: – Sînziana nu vorbește niciodată. Poate că ea nici nu există de-adevăratelea!“.
Sânziana reflectează: „Uite, așa se vede cât de mult greșește el! S-ar putea să nu vorbesc mult, dar gândesc tot timpul! Apoi mi-am spus: «Oare în această clipă eu gândesc? Chiar că mă îndoiesc». Și tot eu mi-am răspuns: «Nătăfleațo! Dacă poți să te îndoiești, este cu neputință să nu gândești! Și atunci, dacă gândești, orice ar spune Andrei tu exiști de-adevăratelea»“ (Matthew Lipman, Sînziana, traducere și adaptare de Veronica Focșeneanu, Doina-Olga Ștefănescu, Editura Humanitas, București, 1993).
Matthew Lipman propune un mod de a înțelege gândirea critică, nu atât aplicată în luarea deciziilor, cât mai cu seamă „acea gândire corectă și responsabilă care facilitează o bună judecată deoarece se bazează pe criterii, se auto-corectează și este sensibilă la context“ (pag. 117).
Rezonabilitatea devine un reper important în viața cotidiană, iar profesorii ar putea urmări ca un scop implicit în munca de zi cu zi să cultive rezonabilitatea prin educația pe care o dau elevilor lor. Individul rezonabil, care are discernământ asupra consecințelor faptelor sale, este în măsură să-și formeze o gândire autonomă și un caracter în care se regăsește internalizat sistemul de valori dezirabile social.
Lipman susține că „rezonabilitatea este construită cărămidă cu cărămidă, prin eforturile unei persoane de a fi reflectivă, atentă, de a căuta să-și păstreze integritatea, de a fi deschisă la punctele de vedere și argumentele altora, de a căuta mijloace adecvate pentru scopurile pe care le propune și, la fel, de a căuta scopuri adecvate pentru mijloacele pe care le are la dispoziție și de a căuta soluții care să țină cont de toate interesele“ (pag. 112).
Educația practicată în școală ar trebui astfel realizată încât viitorul absolvent să fie un cetățean rezonabil, să se facă util, funcțional în comunitățile de învățare și de cercetare, în este valorizată cooperarea, negocierea, reflecția asupra experiențelor de viață, dialogul colegial.
Școala poate fi gândită ca o comunitate de cercetare, unde reflexivitatea nu mai constituie doar un atribut al solitudinii, ci poate deveni un mod de a învăța să gândești împreună cu alții.
Așa se face că educația devine un rezultat al participării într-o comunitate de cercetare, coordonată de către profesor. Scopul pedagogic asumat este cel de formare a autonomiei de gândire a elevilor. Mai mult, este aplicată metoda iscoditoare a lui Socrate, aceea de a căuta împreună moduri de a surprinde și a respinge prejudecăți, de a evada din locurile comune ale gândirii, de a cultiva un tip de judecată care să dețină în același timp atât valențe critice, cât și unele de construire a sensului, obținut în urma unei dezbateri.
În cartea profesorului Marian Bălan mai putem citi despre: gândirea multidimensională, gândirea critică, gândirea creativă, gândirea grijulie, folosirea dilemelor în lecțiile de educație morală. Apoi, ne pot atrage atenția titluri cum sunt: Profesorul ca facilitator, Cum să faci întrebări filosofice?, Un curriculum despre o gândire mai bună.
În concluzie, Matthew Lipman precizează că „pentru îmbunătățirea gândirii în școli, cele mai importante dimensiuni ale gândirii care trebuie cultivate sunt cele critice, creative și grijulii“ (pag. 110).
Ce ne dorim pentru viitor este ca școala să fie în măsură să sprijine formarea unui om al viitorului, atât un absolvent format, care deține și probează eficient competențele necesare pentru a se integra într-o societate dinamică, cât și o persoană educată, un cetățean responsabil pentru comunitatea în care trăiește. Accentul sugerat de cartea profesorului Marin Bălan este unul asupra educației minții copiilor, și totodată se constituie drept o bună ocazie de reflecție pentru profesori asupra filosofiei educaționale pe care o practică împreună cu elevii lor.
Prof. dr. Cristina ȘTEFAN – Colegiul Național Spiru Haret, București
Articol publicat în nr. 49-50 al revistei Tribuna Învățământului
