Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a anunțat luni că își dorește legalizarea homeschooling-ului în România, dar numai în situații speciale. Această formă de învățământ, a precizat oficialul, ar urma să se desfășoare „sub umbrela” unei școli care să monitorizeze progresul elevului, cu evaluări independente și raportări din partea familiei. Homeschooling-ul, fenomen ce a stârnit numeroase scandaluri, controverse și dispute în instanță în ultimii ani, este susținut de ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, ca „o cale complementară acceptabilă” de asigurare a educației, atât timp cât, spune el, este în „situații de excepție”. 

Potrivit propriilor sale declarații,  ministrul susține homeschooling-ul și propune câteva soluții de implementare, în condițiile în care această practică nu este acoperită de Constituția României, care impune ca învățământul să se asigure „în unități de stat, particulare și confesionale, în condițiile legii”.

Potrivit propunerilor din raportul de diagnostic prezentat de Daniel David, homeschooling-ul ar trebui să se asigure „sub umbrela” unei școli care să monitorizeze progresul elevului care va supus unor evaluări independente. DE asemenea, familia este obligată să raporteze anual activitățile desfășurate de copil în conformitate cu programa școlară.

Potrivit articolului 32 din Constituției României. În plus, și Codul Penal pedepsește retragerea copiilor de la școală, concret, la articolul 380 CP fiind prevăzut faptul că „(1) Părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat, potrivit legii, un minor și care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

„Eu cred că nu trebuie să ne ascundem de faptul că este o practică care există în diverse țări”, a spus ministrul Educației și Cercetării, care a explicat în ce condiții susține această formă de învățare: „ca o situație educațională posibilă în România, pentru situații de excepție, nu ca o practică obișnuită, nu că o practică curentă, așa încât să se evite situațiile în care oamenii fac pe ascuns și după aceea se trezesc în fața legii că au probleme”.