Ministerul Educației stinge flacăra olimpică

Asta-i tot: olimpiadele se anulează. Există ordin ministerial în sensul ăsta – 5924/03.11.2020 – și ordinul nu se comentează. Totuși, dincolo de el, sunt niște sensuri întristătoare, îngrijorătoare. Se anulează tocmai olimpiadele școlare, care prin excelență sunt realizabile online: reprezintă ieșire la propriu din spațiul școlii, abatere de la rutina lecțiilor, ocazie pentru exprimare altfel, inclusiv organizatoric. Nu suntem îndrumați (unii ar zice manipulați) întruna, cu anti­umanismul aferent, ca să ne intre-n cap că de-acum totul va fi altfel ca-nainte?! Sau nu despre „altfel“ de acest fel e vorba?!

Pentru multe alte decizii luate prin „ordin de ministru“ (cum se zice de la o vreme în noua limbă din înlocuitori de lemn), există consultare, dezbatere pu­­blică etc.; olimpiadele școlare au fost anulate dintr-un foc. Sigur, anularea nu apare numită ca atare în actul respectiv, deci Ministerul Educației și Cercetării nu a anulat olimpiadele școlare, ci a prorogat pentru anul școlar 2021-2022 aplicarea prevederilor unui ordin ministerial (3035/2012) privind metodologia și regulamentul competițiilor școlare generic numite olimpiade. Altfel zis, ce trebuia să se facă anul acesta (aplicarea regulamentului) e trecut pe anul viitor; păi regulamentul (uneori cu, alteori fără modificări) și până acum, și de acum încolo, se transmite de la un an la altul. Anularea olimpiadelor de anul ăsta a fost acoperită cu un act în care scrie că olimpiadele de la anul se vor desfășura după regulamentul de desfășurare.

Decizie contrară spiritului olimpic

Justificarea anulării prin aceea că la unele discipline nu se pot organiza olimpiade online, așa că „decizia de a organiza doar anumite olimpiade și concursuri școlare în mediul online ar crea o discriminare între elevi“, este corectă în sensul a ceea ce înseamnă olimpiade și concursuri școlare la noi, adică într-un sens profund contrar olimpismului. La noi, olimpiada funcționează ca etapă de calificare pentru studii superioare, primii clasați la olimpiade și concursuri școlare având locuri asigurate la facultăți. În spirit olimpic este invers: participarea olimpică reprezintă încununarea. Pe durata olimpiadei, care înseamnă perioada de patru ani dintre două ediții ale jocurilor olimpice (evenimentul în sine e greșit numit olimpiadă, el numidu-se jocurile olimpice), se parcurg etape de calificare, inclusiv clasări la campionate mondiale și continentale, fiind condiție de calificare olimpică. Cum în sistemul educațional o asemenea ordine nu este posibilă, pur și simplu admiterea la facultate nu ar trebui să fie legată de performanța olimpică.

Nici războaiele mondiale nu au anulat olimpiadele moderne

Anularea, abandonul sunt contrare spiritului olimpic. Rămânând în aceeași arie a olimpismului, e de observat că olimpiadele nu au fost anulate niciodată, chiar războaie mondiale când au fost. Așa se face că în istoria olimpismului rămân, sunt numerotate, inclusiv olimpiadele ale căror jocuri nu s-au disputat, însă ale căror date și locuri sunt consemnate: ediția VI, 1916, Berlin; ediția XII, 1940, Helsinki; ediția XIII, 1944, Londra, astăzi ajungându-se la ediția XXXII, 2020, Tokyo, ale cărei jocuri sunt reprogramate.

Mari festivaluri, concursuri, târguri și expoziții desfășurate online

Anularea olimpiadelor (disimulată în prorogarea aplicării regulamentului, de parcă regulamentul s-ar putea aplica în lipsa competiției) este decretată și imposibilitatea organizării online este declarată după ce diverse concursuri școlare și studențești s-au tot desfășurat online și în vară, și în timpul trecut din acest an de învățământ.

În lume, concursuri și festivaluri de referință (cinema, teatru, literatură), târguri (industrie, inventică, turism), expoziții (artă) nu sunt anulate, ci se adaptează și merg înainte. Un exemplu este Concursul Internațional George Enescu, care și-a desfășurat la termen, în septembrie, primele două etape online (inclusiv concertul de deschidere) și și-a reprogramat se­mifinalele și finalele în mai 2021.

Articolul integral poate fi citit în numărul 11, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.

Distribuie acest articol!