Interviu cu prof. Ioan SăCărea, președintele Sindicatului  din Învățământ Spiru Haret Mureș

Stimate domnule președinte, ne apropiem de finalul anului școlar. Cum au fost ultimele luni pentru sindicatul pe care îl conduceți?
Ultimele luni din acest an școlaar nu au fost ușoare pentru că la nivelul guvernului au fost foarte multe ezitări, atât în ceea ce privește Legea Salarizării Unitare, cât și privind acordarea unor facilități, inclusiv voucherele de vacanță. Ministerul Educației nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, astfel că în domeniul învățământului scepticismul privind majorările salariale cuprinse în programul de guvernare a determinat neîncredere în rândul lucrătorilor  din învățământ.
În învățământ  sunt oameni cu opțiuni politice diferite, astfel că e ușor să se manipuleze unii pe alții. Privind voucherele de vacanță, ordinul s-a dat târziu, cu unele neclarități,  astfel că, la un moment dat,  nu știau  cum să procedeze nici unitățile școlare, nici Inspectoratul, lăsându-se unii pe alții, nemulțumirile s-au manifestat, iar noi, ca sindicat, a trebuit să mediem, având totuși siguranța că ele se vor acorda.
Revoluția fiscală continuă să facă victime. Trecerea plății salariilor în sarcina ISJ-urilor a generat confuzie și numeroase dezechilibre. Nu sunt fonduri suficiente pentru plata integrală a contribuțiilor la sănătate și pensii. Sunt probleme în peste 30 de județe. Care este situația în Mureș și de ce credeți că se întâmplă așa?
În județul Mureș, de fiecare  dată  am fost cu un pas înainte,  discutând și partea bună, și partea rea, posibilă, a situației. Am purtat  un dialog permanent cu instituțiile abilitate și am beneficiat de o structură  a bugetului pentru fiecare unitate, transmise de către federație,  astfel  că am prevenit  situațiile  neplăcute  privind  plata  salariilor. Salariile au fost plătite la timp, integral, iar contribuțiile către stat au avut termene ulterioare.
Nu suntem în situația în care să avem emoții nici pe de o parte, nici pe de alta. Rolul sindicatului e să fie cu un pas înainte de  a se întâmpla lucruri neplăcute. În județul Mureș funcționează ireproșabil Comisia de Dialog Social, iar situațiile posibile le anticipăm, le aducem la cunoștință  autorităților, care au datoria să informeze guvernul, ministerele. Cred că lipsa  acestor  informări sau previziuni duce la situații neplăcute. Ne bucurăm de o colaborare foarte bună cu Inspectoratul Școlar Județean Mureș, după trecerea bugetului de la primării către acesta, dar ne confruntăm cu greutăți deosebite privind  încadrarea suplimentară absolut necesară. Un concediu medical al conducătorului  serviciului  financiar  fiind unic, ne poate  arunca  în zona nemulțumirilor și amânărilor.
Cum vă raportați la actualul guvern, din perspectiva liderului de sindicat? În opinia dvs., există dialog între minister și sindicatele din educație?
După știința  noastră,  ministerul nu simte  că principalul colaborator pentru bunul mers al învățământului este sindicatul. De la sindicat vin informările privind starea profesională, socială și morală de care poate beneficia ministerul.
Noi nu suntem dușmani, noi suntem parteneri loiali, sinceri și am dovedit acest lucru de foarte mulți ani, dar nu putem accepta ca lucrătorii din învățământ să fie umiliți, să fie considerați executanți cu titlu obligatoriu fără a se ține cont că sunt depozitarii unor idei și concepții benefice învățământului. Ne vom lupta în continuare pentru ca în sistemul de învățământ, indiferent ce va gândi ministrul sau ministerul, dascălii să poată ține capul sus și să fie mândri că au ales această profesie. E adevărat că programul de guvernare este de partea noastră, dar încă se poate mai mult.
Cum vi se pare prestația actualului ministru al educației, domnul Valentin Popa? 
Se pare că actualul ministru al educației a intrat în teren cu un echipament de ,,second hand“. În învățământ am crezut că experiențele s-au terminat, mergem pe o matcă consolidată, dar cu regret o spun că vom fi părtași la a nu știu câta reformă  nereușită  prin faptul că începe, dar nu se termină. Ministerul Educației se pare că pune pe planul al doilea învățământul preuniversitar și luptă mai ales pentru cel universitar. Până nu vom avea o continuitate de cel puțin două mandate cu acordul tuturor partidelor pentru un ministru apolitic, vom vorbi, vom hăuli, vom spera și o să luăm toate lucrurile de la capăt. Lipsa de perspectivă ne caracterizează ca un blestem.
Care este, în opinia dvs., problema cea mai gravă, aspectul cel mai dureros al educației naționale românești? Va primi educația, vreodată, 6% din PIB?
Cred că răspunsul parțial se găsește la întrebarea anterioară, iar 6% este o cifră seacă, fără semnificație și perspectivă. Așa cum unei mașini îi trebuie o alimentare până la destinație, învățământului îi trebuie bugetul necesar nu supraviețuirii, nu de avarie, ci pentru ca să poată pregăti resursele dătătoare de plusvaloare pentru un nivel de trai superior locuitorilor acestei țări.
Interviu realizat de Oana PANAIT