În urmă cu 11 ani, cei dintâi elevi lucaciști participau pentru prima dată la olimpiada de astronomie. În următorii ani, elevii noștri au obținut rezultate deosebite la toate fazele competiției, iar câțiva dintre ei au participat la etapele internaționale ale olimpiadelor de astronomie și astrofizică, unde au obținut 20 de premii/medalii și premii speciale. An de an, am achiziționat noi telescoape și accesorii necesare pentru pregătirea probei observaționale, pentru observarea cerului în general.
Din păcate, ne-a lipsit un spațiu în care să ne păstrăm aparatura și unde să facem observațiile astronomice. Aparatura am depozitat-o într-o încăpere minusculă, sub scările de acces ale elevilor. Observațiile astronomice le efectuam de obicei în curtea liceului, dar eram deranjați de clădirile înalte din jur. Uneori, mai ieșeam la observații pe pășunea de la Satulung, la 20 de km de Baia Mare. Apărea problema mijlocului de transport, dar mai ales mă îngrijora siguranța elevilor. Din acest motiv, în 2015 am adresat o cerere domnului primar Cătălin Cherecheș, respectiv Consiliului Local Baia Mare, în care solicitam alocarea de fonduri pentru construirea unui mic observator astronomic în extremitatea vestică a corpului C, cum îl numin noi. În scurt timp am primit un răspuns favorabil și promisiunea fermă a domnului primar pentru acest proiect. Am început prin întocmirea proiectului și am adunat avizele necesare începerii construirii observatorului. Așa cum se vede din schițe, urma să se desființeze acoperișul clădirii pe aproximativ 10 metri, pentru ca mai apoi să se construiască o terasă pentru observații la cota de 10 metri. Peste această  terasă s-a construit un birou și cu rol de magazie. Peste ele, o nouă terasă, cu un dom având diametrul de trei metri. Pentru micșorarea costurilor,  am apelat și la sponsori. Fundația DMA ne-a donat domul observatorului, ScopeDome, de  trei metri, iar asociația de părinți a elevilor a donat montura SkyWatcher EQ8.
În luna aprilie (2018), o echipă formată din doi specialiști de la astroshop.eu/astroshop.ro (un german și un român) a realizat montajul domului, automatizarea lui și au fixat montura telescopului în numai trei zile. Din păcate, vremea nu a fost prea bună, așa că reglajele fine ale monturii  urmau să le fac eu. Nu a fost chiar foarte ușor, dar, în final, am reușit să instalez softurile necesare și mai ales să fac o aliniere polară bună, probabil undeva la o precizie de două-trei minute de arc. Alinierea polară intenționez să o îmbunătățesc pe viitor. Cu alinierea actuală putem face expuneri de cinci-zece minute, rotația câmpului fiind acceptabilă. Odată terminate reglajele, am trecut la treabă. Ne-am bucurat ochii cu câteva nopți de observații vizuale. Chiar și în condițiile poluării luminoase destul de puternice (Baia Mare este foarte bine luminat), am reușit să observăm ușor printr-un SCT (Schmidt-Cassegrain Telescope) de 200 mm multe obiecte de cer profund, cum ar fi M57, M27, M81, M104 etc. Sigur că totul devine mai ușor cu GOTO (căutarea automată). Elevii pot folosi telescopul din dom, dar au și posibilitatea de a folosi telescoape fără GOTO montate pe una din cele două terase pe care le avem la dispoziție la etajele 3 și 4 (clădirea colegiului are parter și două etaje).
Până acum am reușit să fotografiem câteva obiecte cerești interesante, atât ca să ne satisfacem o curiozitate legată de acest subiect, cât și ca să testăm performanțele aparaturii. Totul a devenit mai ușor. Domul ne permite păstrarea în siguranță a aparaturii. După pornire, controlerul manual al monturii cere ora exactă, după care montura, păstrând alinierea din serile precedente, este gata de lucru. Odată cu schimbarea orientării telescopului, se schimbă și orientarea domului, cele două dispozitive fiind sincronizate prin platforma ASCOM. De asemenea, domul urmărește tot timpul schimbarea orientării telescopului pe durata expunerilor lungi. Telescopul poate fi controlat din controlerul manual, prin intermediul PC-ul din dom sau al celui din birou aflat un etaj mai jos sau chiar la distanță, prin internet, de oriunde. Mai ales atunci când este frig, este mult mai comod să stai la căldură și să supraveghezi înregistrarea imaginilor. Nu am încercat încă comanda din afara colegiului din precauție, ca nu cumva să apară ceva neprevăzut (o pană de curent, un cablu blocat etc). PC-ul din birou și cel din dom comunică rapid printr-o rețea locală, comenzile fiind disponibile oricând de pe oricare dintre cele două calculatoare. Căutarea obiectelor cerești se poate face din controlerul manual sau, mult mai simplu și rapid, cu un clic pe obiect în aplicația Cartes du Ciel. Pentru a fi complet automatizat telescopul, mai trebuie să rezolv problema focalizării la distanță, automat sau prin comenzi. Din cauza modificării temperaturii și implicit a lungimii tubului optic, din când în când, trebuie verificată și refăcută focalizarea. Pentru înregistrarea imaginilor am folosit până acum SCT-ul de 200 mm, luneta SkWatcher Equinox 80 ED de 80 mm, camera foto Canon  550D și camera CCD Atik 383 monocrom, cu posibilitatea de răcire a senzorului cu până la 40C  sub temperatura mediului ambiant.
Ultima provocare este legată de condensul care se formează pe lentile și oglinzi, mai ales în nopțile umede și reci. Și câteva cristale de gheață au apărut pe lentile la temperatura de -7 C la începutul lunii decembrie, suficiente ca să strice imaginile luate atunci. Urmează să rezolv și această problemă. Nopțile de iarnă sunt lungi, încep devreme, așa că trebuie valorificate.
Ca planuri de viitor, în afară de a fotografia frumusețile cerului, intenționez să fac câteva observații pe asteroizi, să le determin pozițiile și magnitudinile în câteva nopți succesive. Măsurători acceptabile ar fi utile în demersul de a obține un cod al observatorului recunoscut de IAU (International Astronomical Union) și MPC (Minor Planet Center). Codul ar fi garanția că măsurătorile noastre astrometrice și fotometrice sunt bune și pot fi luate în considerare. Numai să mai găsesc timp și pentru asta și să fie și vreme bună. Din păcate, anul acesta, vremea a fost foarte capricioasă. Foarte multe nopți au fost cu nori denși, dar când a fost senin a mai fost uneori și Luna pe cer.
Închei prin a mulțumi încă odată tuturor celor care au crezut în acest proiect. Nu aș putea să-l uit pe domnul director al colegiului nostru, profesor Traian Covaciu, care a crezut în reușită chiar și atunci când eu aveam îndoieli. Iată că se poate. Sper ca această realizare să fie un model și pentru alți colegi din țară, pentru ca în final cât mai mulți elevi să aibă posibilitatea de a studia și practic această minunată știință care este astronomia. Tuturor, cer senin!
Prof. Lucian STOIAN