„Mi s-a încredințat onoarea să reprezint unul dintre cele mai prestigioase colegii naționale din țară”

14

prof. Silvia Mușătoiu
prof. Silvia Mușătoiu

Interviu cu prof. Silvia Mușătoiu, director al Colegiului Național Gheorghe Șincai, din București
 Doamnă director, CN Gh. Șincai este unul dintre colegiile mari ale țării și cu certitudine unul dintre cele mai selecte centre de excelență și calitate în educație din Capitală. Ce reprezintă cel mai bine din acest punct de vedere CN Gh. Șincai, vechimea, istoria sau calitatea actului educațional?
Cu siguranță, calitatea actului educațional, care vine din vremuri vechi și care oferă o anumită strălucire școlii, în întreaga ei trecere prin istorie. Dacă ne gândim că, în urmă cu 122 de ani, la 8 decembrie 1892, personalități ca Regele Carol I sau ministrul Tache Ionescu au semnat actele de înființare și că doar din dorința de a educa și de a instrui mai mulți copii câțiva dascăli au predat gratuit în noua școală până a i se aproba bugetul, avem do­vada dăruirii cu care profesorii au început să construiască această școală și dovada aprecierii de care aceștia s-au bucurat la vremea aceea. La începuturi, Gimnasiul Clasic „George Șincai” avea câteva clase, desprinse din Liceul Matei Basarab, care funcționau în clădirea actualului Colegiu Național Gheorghe Lazăr. Abia în 1924, prin strădania directorilor de până atunci, a început construcția actualei clădiri din Calea Șerban Vodă, concepția arhitecturală aparținând primei femei-arhitect din România, nepoata de frate a pictorului Ion Andreescu, Virginia-Maria Andreescu-Haret. Acum clădirea este înscrisă în patrimoniul național, dar se pare că, în vremurile actuale, acest lucru nu reprezintă nici pe departe un avantaj, costurile de întreținere și de reabilitare fiind destul de mari, iar aprobările pentru astfel de lucrări, greu de obținut. Clădirea însă n-ar fi reprezentat nimic de-a lungul veacului trecut fără viața din interiorul ei. Generațiile de elevi crescute în Șincai nu au ales clădirea, care a rezistat istoriei, ci tipul de educație și valorile promo­vate în interiorul ei: cinstea, onoarea, performanța. Seriozitatea este, probabil, trăsătura definitorie a educației, pe care dascălii au impus-o continuu și au transmis-o elevilor și colegilor mai tineri. Seriozitatea, care nu are nimic de-a face cu duritatea sau cu lipsa simțului umorului, oferă învățăceilor încredere și respect față de propria instruire. Și a mai dăinuit ceva în această școală: grija față de copii. Profesorilor le-a păsat totdeauna de modul în care își educă elevii, n-au lăsat școala la voia întâmplării. Documentele păstrate din 1892-1894 evocă obiceiurile profesorilor din acele vremuri de a „verifica” elevii absenți: „Pro­fe­sorul pornea cu bicicleta către casele elevilor absenți, purtând un termometru în geantă, pentru a verifica starea lor de sănătate”. În școala în care au învățat și învață copii nu neapărat cu posibilități materiale, dar inteligenți și dornici de învățătură, standardele înalte impuse de profesorii întemeietori au fost păstrate până în ziua de azi, chiar dacă obi­ceiul de „a verifica” absenții, acasă la ei, „cu termo­metrul” a dispărut. Există în școală profesori cu vechime de peste 30 de ani la catedră, adică o întreagă carieră derulată în bătrânul liceu. Putem spune că ei sunt cei care au construit școala modernă, nu-i așa? În ei se simte, încă, parfumul cancelariei vechi, pe care cei mai mulți dintre noi o cunosc doar din poveștile lor. Este aerul de învățătură solidă. Trebuie doar să-l simți și să vrei să-l inspiri. Desigur, pentru asta ești nevoit să renunți la superficialitate sau la comoditate. Pentru unii dintre profesorii noi pare imposibil sau, mai grav, lipsit de interes, așadar nu prind rădăcini niciodată aici. Pe de altă parte, sunt destui aceia care înțeleg rigorile misiunii de dascăl în C.N. Gh. Șincai și care știu exact ce au de făcut. Unul dintre primii directori ai Colegiului, profesorul Virgiliu Arbore, spunea în cuvântarea lui, la o zi aniversară a școlii: „Cine crede că nu are destule pu­teri să meargă în pasul nostru de muncă și ordine e îndemnat de pe acum să se orienteze în altă parte. Istoria este doar martoră, societățile trăiesc prin felul cum membrii lor știu să muncească și să creeze”. Sunt vorbe care, după părerea mea, se referă în aceeași măsură la elevi și la profesori. Așa s-a realizat de-a lungul timpului educația în Colegiul Național Gheorghe Șincai.
Cum ați ajuns la performanțele de astăzi, doamnă director, ce stă în spatele acestora?
Dacă luați în considerare ce vă spuneam mai devreme, am ajuns la performanțele de astăzi în mod firesc, dar nicidecum ușor. În spatele acestor perfor­manțe stă foarte multă trudă, a profesorilor și a ele­vilor deopotrivă. Într-o actualitate românească în care dascălii, nemulțumiți, pe bună dreptate, de nivelul lor de trai, încep să vadă școala doar ca pe un banal loc de muncă, în „Șincai” profesorii vin la școală pentru elevii lor chiar și sâmbăta, chiar și duminica. Și vin pentru că și elevii vor să vină, pentru că studiază împreună și aspiră împreună la performanțe înalte, construiesc împreună competiția și participă activ la ea.
După un examen de bacalaureat, întrebat de un ziarist dacă examenul i s-a părut ușor sau greu, unul dintre elevii noștri a răspuns: „Ușor… De fapt, nu știu dacă examenul a fost ușor sau ne-a pregătit pro­fesoara noastră pentru tot ce era mai greu…” Cred că a surprins în acest răspuns esența educației din C.N. Gh. Șincai. Avem elevi buni, poate nu atât de buni de la început, cum au alte licee de renume din Bucu­rești, dar meritul școlii este acela că le oferă o imagine corectă a capacității lor și îi stimulează să devină și mai buni. Cei mai mulți dintre copiii noștri capătă, după doar un an de școală (clasa a IX-a), deprinderea studiului constant, își doresc competiția și nu renunță după un prim eșec. Ceilalți, puțini la număr, poartă un nume – „corigent”. În fapt, corigentul în școala noastră, indi­ferent de disciplină, este corigent la purtare, el având o atitudine nepo­trivită pentru studiu în cazul disci­plinei respective, și nicidecum un IQ sub limita inferioară a vârstei.
Care este, în opinia dvs. de director și cadru didactic, formula calității în Educație, așa cum se vede aceasta din perspectiva CN Gh. Șincai?
Nu cred în existența unei formule universal valabile pentru calitatea în Educație. Fiecare școală trebuie să aibă propria formulă, propria strategie de dezvoltare și de asigurare a unui demers didactic de calitate. Se vorbește atât de mult de „calitate” în învățământ, fără a se defini, în fond, noțiunea. Există, după cum știți, chiar o Agenție Națională respon­sabilă cu monito­rizarea „calității” în învățământul preuniversitar, dar ea se rezumă, până în acest mo­ment, doar la teancuri de hârtii, la raportări interminabile într-o platformă special inventată pentru aceasta și care nu funcțio­nează chiar conti­nuu. În esență, această activitate, pur formală, este o altă „sarcină” dată unor dascăli fără pregătire specială în sociologie sau în mana­gement al riscurilor. Poate ar fi mai simplu și mai aproape de adevăr să urmărim rezultatele elevilor pentru a defini și a monitoriza „calitatea” actului edu­cativ, ținând cont, evident, de multe condiții inițiale: calitatea populației școlare care intră în unitatea de învățământ, resursa mate­rială existentă sau inexis­tentă pentru asigurarea unui progres școlar, resursa financiară alocată pentru implementarea strategiilor de dezvoltare a școlii, și lista poate continua. Din punctul meu de vedere, Colegiul Național Gheorghe Șincai își îndeplinește misiunea an de an, reușind să pregătească elevii pen­tru continuarea studiilor în în­vă­ță­mântul superior. În ultimii ani, procentul absol­venților noștri care își continuă studiile în instituții de învățământul superior de stat nu coboară sub 95. Acesta este unul dintre standardele noastre de cali­tate. Dar poate mai importantă decât dorința noastră, a tuturor, profe­sori, elevi și părinți, de a-i vedea studenți pe copiii noștri este strădania noastră de a-i face pe elevi să prețuiască valori adevărate, acelea în care au crezut dintotdeauna dascălii acestei școli: cinstea, onoarea, performanța. Consider că succesul actului educativ se traduce în cali­tatea umană a absolvenților școlii, care nu presupune doar cunoș­tințe acumulate, ci modul mult mai gene­ral de a ființa, de a viețui. Iar noi ne mândrim cu absolvenții noș­tri. Să însemne aceasta, oare, că am desco­perit o formulă a calității edu­cației? Nu cred. Eu aș numi altfel acest succes al școlii noastre: con­știința lucrului bine făcut, pentru trăinicia lui în viitor.
Cât de variată este oferta de studii în Colegiul dvs.? După ce criterii vă ghidați în stabilirea ofertei de studii?
Dacă ar fi să răspund scurt la această întrebare, aș spune: atât de variată cât ne este permis. Avem, în acest moment, 33 de clase de elevi, 9 clase a IX-a și câte 8 clase a X-a, a XI-a și a XII-a, toate pe filiera teoretică, profil real, cu specializări matematică-informatică și științele naturii, și profil uman, cu specializarea filologie. Pentru anul școlar 2014-2015, avem deja aprobate 9 clase a IX-a, 2 de uman-filologie, 2 de științele naturii – una cu limba engleză intensiv, și 5 de matematică-informatică – una cu limba engleză intensiv. Ce ne ghidează în stabilirea ofertei de studii? Poate ar fi mai corectă întrebarea: Care sunt constrângerile la stabilirea acestei oferte? Suntem o școală publică, așadar avem constrângerile oricărei școli publice: resursa umană – dascălii, pe care, din păcate, încă nu ni-i selectăm singuri, spațiul de care dispunem, dotările insuficiente (sau improprii) pentru extin­derea ofertei, bugetul anual. Nu știu exact care au fost rațiunile care au stat la baza stabilirii acelui cost standard per elev și nici nu cunosc calculele guver­nanților care au dus acest cost la sumele sta­bilite prin lege, dar, cu siguranță, această finanțare numită „de bază” nu reprezintă nici pe departe o susținere finan­ciară corectă a unei oferte educaționale pe care ne-am dori-o.
Are Colegiul Național Gh. Șincai, din București, un nivel european?
După părerea mea, CN Gh. Șincai poate concura oricând cu școlile europene în ceea ce privește nivelul de pregătire teoretică a elevilor, ba chiar consider că într-o astfel de competiție ne-am putea număra printre câștigători. Apropierea de școlile europene este menționată în documente păstrate încă de la înființarea colegiului și este confirmată de proiectele europene derulate cu elevii de-a lungul vremii.
Există însă câteva aspecte care mă determină să fiu rezervată în ceea ce privește „nivelul european” al unei școli publice din România. În primul rând, programul nostru zilnic, ca al majorității școlilor pu­blice românești, se derulează în două schimburi, neținând cont de studiile psihologice privind perioadele diurne de randament maxim al copiilor. De la începutul acestui an școlar ne străduim să găsim soluții pentru școala noastră, așa încât să facem posibilă derularea programului tuturor elevilor noștri dimineața. Soluția am găsit-o, ne mai trebuie susține­rea primăriei de sector pentru a o putea pune în aplicare: este vorba de reorganizarea bibliotecii actuale într-un alt spațiu decât cel ocupat acum. Dacă reușim să transferăm biblioteca, însemnând și cele 50.000 de volume, în fosta sală de gimnastică, prea puțin utilizată în acest moment, se creează spațiu suplimentar pentru două săli de clasă, altele două obținându-se printr-o simplă recompartimentare a sălii actuale de consiliu și, evident, dotarea corespun­zătoare a spațiilor noi cu mobilier școlar. Ar fi primul pas către învățământul european.
În al doilea rând, folosim greșit termenul „opțional” pentru Curriculum la Decizia Școlii. Un curs opțional, în mod normal, ar trebui să se poată derula chiar și cu mai puțini elevi în grupă decât prevede legea actuală. În plus, ar trebui acceptată situația în care unele cursuri aprobate în Curriculum la Decizia Școlii, care se dovedesc prea puțin atractive pentru elevi (vorbim aici de programe de opționale elaborate chiar la nivel central), să dispară în timp, cu riscul unor modificări în grila de personal a școlii.
Învățământul „centrat pe elev” trebuie să țină cont de nevoile și de opțiunile elevului, iar politicile educa­ționale trebuie să conțină răspunsuri la problemele sindicale legate de eventualele reduceri de personal. Dacă toate acestea s-ar întâmpla într-o zi, ar mai fi un pas către învățământul european.
În al treilea rând, în prezent „beneficiem” de incoerența curriculară. Cantitatea de informație ce trebuie transmisă elevilor este prea mare și nu permite, în forma actuală, corelarea noțiunilor studiate în cadrul disciplinelor diferite în același an de studiu. Eu sunt profesor de mate­matică și colaborez foarte bine cu profesorii de fizică, dar nu este deloc firesc să predau noțiuni matematice înainte de vremea lor pentru că programa de fizică le solicită copiilor cunoștințe avansate de matematică. Îmi ajut colegii totdeauna, dar este un efort suplimentar acela de a însăila o lecție pe înțelesul elevilor înainte de vremea ei. Ceea ce vreau să subliniez aici este că nivelul european la care aspirăm cu toții nu depinde doar de școală. Noi suntem pregătiți pentru nivelul european, așteptăm doar politicile educaționale coerente și potrivite.
Ce ne puteți spune despre numeroasele performanțe ale elevilor șincaiști?
Voi începe cu rezultatele la examenul național de bacalaureat din vara trecută, la care 99,57% dintre absolvenții noștri au fost declarați admiși. În fapt, un singur candidat a fost respins, și nu pentru că n-ar fi promovat vreo probă, ci pentru că media lui finală a fost 5,98. (După cum bine știți, media necesară pentru promovarea examenului de bacalaureat este 6.00.) Acest rezultat cred că ne reprezintă, el nefiind singular, ci constant în istoria liceului. Sigur că datorită acestor performanțe a crescut în timp și media de admitere în liceu. Pliantul pe care l-am amintit mai sus conține și dinamica mediilor de admitere în liceu. Anul trecut, de exemplu, am avut ca ultime medii de admitere 9,72 la științele naturii, 9,63 la matematică-informatică și 9,59 la filologie. Toate aceste date au clasat C.N. Gh. Șincai pe locul al cincilea în topul liceelor din Capitală și pe un merituos loc opt la nivel național.
De menționat, desigur, sunt și rezultatele elevilor noștri la olimpiadele și la concursurile școlare. Am avut parte, de-a lungul timpului, de rezultate foarte bune ale elevilor noștri la toate fazele concursurilor școlare. Țin în mod deosebit să menționez premianții de anul acesta la faza națională a olimpiadelor și a concursurilor școlare: Nichita Monica, clasa a X-a H – premiu special la Olimpiada de Biologie, sub îndrumarea prof. Georgeta Baețica; Catalan Matei, clasa a X-a B – premiu special la Olimpiada de Istorie, sub îndrumarea prof. Paula Riegler; Chiurciu Maria, clasa a IX-a A – premiu special, Crăciun Maria, clasa a X-a A – premiu special, Ion Mihaela, clasa a XII-a B – premiul al III-lea, Negru Diana, clasa a XII-a A – premiu special, la Olimpiada de Limba Latină, toți sub îndrumarea prof. Luminița Gheorghiu; Panaitescu-Liess Michael-Andrei, clasa a X-a C, mențiune la Olimpiada de Matematică, sub îndrumarea prof. Vasile Dilimoț-Niță; Vișescu Octavian, clasa a IX-a H, mențiune la Concursul de Matematică „Adolf Haimovici”, sub îndrumarea prof. Monica Drăghici; Ichim Ruxandra Mihaela, clasa a XII-a H, mențiune la Concursul de Matematică „Adolf Haimovici”, sub îndrumarea prof. Monica Țopană; Bodole Cristian, clasa a IX-a A, premiul al II-lea la Concursul de Matematică „Adolf Haimovici”, sub îndrumarea prof. Raluca Simionescu.
Le mulțumesc acestor copii și colegilor care i-au pregătit pentru contribuția lor inestimabilă la crearea unei imagini care ne face cinste, la obținerea unor performanțe cu care ne mândrim și la crearea unui climat de studiu bazat pe concurență loială, pe onestitate, în esență, pe exemplul personal.
Cum colaborați cu Alianța Colegiilor Centenare?
Suntem printre membrii fondatori ai ACC, în care vedem o familie reunită de spirite înalte, care promovează valori. Suntem totdeauna prezenți la întâlnirile ACC și ne dorim ca discuțiile pe care le avem acolo să nască inițiative și inițiativelor să le urmeze fapte. Apreciez solidaritatea școlilor de elită și rezistența pe care o manifestă față de nonvalori. Colegiile din ACC și-au câștigat cu efort renumele și schimbul permanent de experiență între membrii acestei comunități educaționale contribuie la menținerea unor standarde înalte de performanță care așteptăm să fie valorizate.
Doamnă director, ce înseamnă să fii directorul unei astfel de unități de învățământ? Care este crezul după care vă conduceți în această, să recunoaștem, dificilă postură?
Înseamnă mândrie și recunoștință, pe de o parte, pentru că mi s-a încredințat onoarea să reprezint unul dintre cele mai prestigioase colegii naționale din țară, pe de altă parte, pentru că îi respect pe toți cei care au făcut ca această școală să fie o „a doua familie” pentru fiecare dintre noi, profesori și elevi. Suntem o familie unită, pentru că ne leagă valori în care credem. Înseamnă încredere în profesorii acestei scoli, de azi și de ieri, oameni care stau cu dragoste alături de copiii noștri și care, cu infinită generozitate, dăruiesc învățătură. Înseamnă responsabilitate față de părinții care nu ezită să ne încredințeze copiii spre a-i educa în spirit „șincaist”. Înseamnă, nu în ultimul rând, respect pentru absolvenții care răspândesc în toată lumea acest spirit. Înseamnă strădania de a păstra în școală ținuta aristocratică și eleganța și de a nu dezamăgi. Înseamnă dorința de a conduce această școală cu conștiința vie a unei datorii de onoare.
 
Interviu realizat de Marcela GHEORGHI