Metodele sau tehnicile didactice speciale sunt implicate în realizarea modelului psihologic constructivist care vizează formarea-dezvoltarea gândirii critice în contextul a trei acțiuni, aflate în interdependență: a) evocarea cunoștințelor anterioare – în condiții de predare; b) realizarea sensului cunoștințelor noi – în condiții de învățare/autoînvățare; c) reflecția asupra cunoștințelor receptate, asimilate, interiorizate de elevi pe parcursul activității de instruire (lecției etc.) – în condiții de evaluare finală.  La nivel de proiect curricular putem fixa, astfel, cele trei acțiuni la nivelul interdepenței predare-învățare-evaluare, realizată în condiții psihologice speciale promovate de pedagogia constructivistă pe fondul unor obiective psihologice speciale.
Evocarea cunoştinţelor învăţate anterior reprezintă, în plan pedagogic, acțiunea de  predare realizată  prin stimularea capacității elevilor clasei de: a)  conştientizare a propriilor cunoştinţe care urmează să fie discutate; b) corelare a acestor cunoștințe cu informațiile noi care trebuie învățate gradual, în perspectiva înțelegerii; c) susținere motivațională internă, angajată la nivel de autoînvățare eficientă.
Realizarea sensului cunoştinţelor noi reprezintă, în plan pedagogic, acțiunea de învățare/autoînvățare subordonată unui obiectiv psihologic superior, definit în termeni de înțelegere: a) elementară (prin abstractizări simple, care urmăresc identificarea unor caracteristici comune unui obiect, fapt, proces, eveniment etc.) – complexă (prin conceptualizare, stabilire de relaţii dintre concepte/judecăţi şi dintre judecăţi/raţionamente); b) implicită (procedural, fără o argumentare explicită) – explicită (verbal, cu o argumentare explicită); c) spontană (imediată, reactivă) – elaborată (discursivă, angajată profund, multifazic); d) globală – parțială; e) empatică (la nivelul repertoriului comun profesor – clasa de elevi: cognitiv-noncognitiv); f) contextuală (la nivel extern – intern); g) personală – intrapersonală – interpersonală; h)  logico-matematică – experimentală – interpretativă.
În plan metodologic, realizarea sensului cunoştinţelor noi angajează acțiunea de învățare/autoînvățare desfășurată pe parcursul lecției pe mai multe căi: lectura unui text, vizionarea unui film, efectuarea unei observații sau a unui experiment, audierea unei povestiri/melodii/expuneri/conversații/dezbateri etc. Înțelegerea sensului este stimulată prin tipul de întrebări adresate de profesor clasei sau de elevi (profesorilor sau între ei), întrebări dependente de contextul didactic existent sau creat: literale (centrate pe fixarea conţinutului); de transpunere; logico-matematice; explicative; interpretative; aplicative; analitice; sintetice; de evaluare/autoevaluare (continuă, formativă/autoformativă, de progres).
Reflecţia asupra cunoştinţelor asimilate, interiorizate reprezintă, în plan pedagogic, acțiunea de evaluare/autoevaluare finală  valorificată strategic în sens formativ și sumativ. Această acțiune, necesară la sfârșitul activității de instruire (lecției), are ca obiectiv psihologic stimularea capacității elevilor de autoconsolidare a cunoștințelor noi asimilate prin restructurarea schemelor mintale la nivel de acomodare, interiorizare, adaptare la contexte deschise, perfectibile, autoperfectibile. În plan pedagogic, reflecția/autoreflecția, ca metodă care susține acțiunea de evaluare/autoevaluare finală, este materializată în produse personalizate, validate didactic în formă scrisă (eseu), orală (argumentare pro/contra), practică (obiecte, circuite tehnice, traduceri etc.).
Metodologia didactică este subordonată pedagogic unui scop general –
formarea-dezvoltarea gândirii critice. Acest scop pedagogic general este specificat la nivelul a trei obiective: a) vehicularea cunoştinţelor de bază, cu sens înţeles, interiorizat de elevi, aplicabile în contexte didactice multiple; b) utilizarea unor metode/tehnici didactice speciale care asigură învăţarea/autoînvăţarea eficientă la nivelul întregii clase de elevi; c) evaluarea/autoevaluarea formativă în condiții psihologice de reflecție/autoreflecție permanentă.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA