Metodele didactice în care predomină acţiunea de comunicare verbală (expozitivă – dialogată) sunt cel mai des utilizate în activitatea de instruire, inclusiv ca procedee didactice necesare în susţinerea oricărei metode didactice. Eficientizarea lor depinde însă şi de calitatea altor două subcategorii de metode în care predomină acţiunea de comunicare scrisă (lectura, studiul individual, lucrările scrise) şi de comunicare cu sine (reflecţia/autoreflecţia).
Lectura textului scris, exemplificată la nivelul „muncii cu manualul“, este utilizată în diferite variante (dirijată – autodirijată; explicativă – interpretativă; globală – selectivă; analitică – sintetică). În cele mai multe situaţii, metoda lecturii este asociată cu metoda studiului individual, integrată în acţiunea lecturii la nivel de procedeu didactic principal.
Funcţia specifică lecturii este cea de informare-documentare angajată în formarea-dezvoltarea culturală, civică şi profesională a elevilor şi studenţilor, în contextul realizării obiectivelor specifice activităţii de instruire, operaţionalizate la nivel de acţiune de învăţare/autoînvăţare eficientă.
Structura lecturii integrează mai multe metode didactice transformate în operaţii cu valoare de procedee didactice: studiul individual (ca procedeu principal), reflecţia/autoreflecţia, observaţia, demonstraţia (prin raţionament deductiv sau analogic), problematizarea, exerciţiul euristic (şi algoritmic). La rândul său, metoda lecturii este valorificabilă ca procedeu didactic integrabil în structura mai multor metode didactice, în raport de specificul fiecărei trepte şi discipline de învăţământ.
Perfecţionarea structurii de funcţionare a lecturii, ca metodă didactică de bază, implică valorificarea unor procedee speciale, promovate de instruirea asistată de calculator (inclusiv la nivel de lectura electronică sau digitală) sau de tehnica SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii şi a Gândirii) care stimulează capacitatea de autoînţelegere critică a  conţinutului textului receptat, asimilat şi interiorizat.
Realizarea lecturii, la nivel de metodă didactică de bază, implică valorificarea  unor deprinderi de învăţare/autoînvăţare formate şi dezvoltate în context pedagogic deschis, bazate pe „tehnici de decodare“, de notare şi conspectare,  care permit înţelegerea corectă a textului citit şi sesizarea ideilor şi a problemelor esenţiale, separat şi în interdependenţa lor. Perfecţionarea lor, în asociere cu conţinuturile interiorizate prin studiu individual, susţine formarea unei strategii de lectură care valorifică toate tipurile de lectură subordonate unor obiective specifice angajate în dezvoltarea capacităţii de autoinstruire a elevilor şi a studenţilor.  O astfel de capacitate poate fi: a) probată în cadrul unor activităţi de instruire prin produsele speciale ale învăţării/autoînvăţării finalizate în urma valorificării metodei lecturii: rezumate, conspecte, proiecte, teme complexe îndeplinite prin sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor de bază; referate, compuneri, eseuri, lucrări de sinteză semestriale şi anuale, articole, studii, disertaţii finale (la sfârşitul treptei de învăţământ) etc.; b) consolidată, pe termen mediu şi lung, prin (auto)cultivarea unor atitudini pozitive (cognitive, afective, motivaţionale, volitive, caracteriale) faţă de lectura textului scris care să elimine tendinţa de înlocuire a cărţii cu calculatorul, responsabilă, în mare parte, de creşterea analfabetismului funcţional în societatea postmodernă.
Lectura, perfecţionată continuu în context pedagogic deschis, asigură reuşita studiului individual şi a lucrărilor scrise, în calitate de metode didactice bazate predominant pe acţiunea de comunicare scrisă. Studiul individual, ca parte constitutivă şi complementară a lecturii, promovează acţiunea de învăţare/autoînvăţare independentă prin utilizarea autonomă a textului scris. Lucrările scrise valorifică rezultatele acumulate în urma lecturii şi a studiului individual, în cadrul unor probe de evaluare (iniţială – continuă – finală) integrate în activitatea de instruire, concepută curricular ca activitate de predare-învăţare-evaluare.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA