Această categorie de metode didactice include, în mod special, jocul didactic – utilizat îndeosebi în învăţământul preşcolar şi primar – şi dramatizarea/lectura pe roluri, valorificabilă în cadrul mai multor discipline socio‑umane sau situaţii educative.
Funcţia specifică îndeplinită de aceste metode este cea de realizare eficientă a învăţării/prin „experienţa simulată“. Scopul pedagogic general vizează eficientizarea acţiunii de învăţare/autoînvăţare în condiţii de experienţă didactică simulată, valorificate la nivel frontal, (micro)grupal, individual. Structura de bază include procedee de modelare didactică, eficiente, completate sau combinate în diferite variante de experimentare, exersare, învăţare prin dramatizare, jocuri de rol etc.
Jocul didactic este metoda bazată predominant pe acţiunea practică simulată. Această acţiune poate fi raportată la activitatea de joc definită şi analizată din perspectivă: a) psihologică – activitate cu funcţie de adaptare de tip recreativ; b) sociologică – formă specifică de activitate în cadrul căreia „relaţiile sociale reale între oameni se recreează“ (D.B. Elkonin); b) pedagogică – activitate ludică valorificată în procesul de învăţământ la nivel de metodă didactică bazată predominat pe o acţiune practică simulată prin jocuri de diferite tipuri, cu obiecte, de roluri, simbolice etc., valorificate în special în învăţământul preşcolar şi primar.
Funcţia specifică metodei jocului didactic este cea de realizare a unor acţiuni practice simulate în cadrul psihologic propriu unei activităţi ludice, angajată în adaptarea preşcolarului şi a şcolarului mic, la activităţile de instruire. Scopul pedagogic general vizează stimularea învăţării în condiţiile unor acţiuni practice eficiente care îmbină elementele recreative – didactice (de dobândire de cunoştinţe, deprinderi, priceperi) – creative (de creare a unor obiecte noi faţă de experienţa anterioară). Structura de bază include un ansamblu de procedee care sprijină acţiunea metodei la nivel de operaţii automatizate, exprimate la nivel de exerciţii ludice – euristice, dar şi algoritmice, demonstrative, simulate, dar şi reale etc.
Metoda jocului didactic poate fi realizată pe baza utilizării predominante a mai multor „tipuri de jocuri“, utilizate ca mijloace didactice pe care le putem clasifica în raport de: a) conţinuturile urmărite – jocuri: senzoriale (vizual‑motorii, auditive, tactile), de observare a naturii; de dezvoltare a vorbirii; matematice; de construcţii tehnice; estetice (muzicale, plastice, literare); jocuri logice (pentru înţelegerea unor noţiuni); demonstrative; de creaţie; de memorie; pentru formarea unor deprinderi (psiho‑motorii, intelectuale); de mişcare (artistice, sportive); aplicative; b) materialele didactice utilizate predominant – jocuri: cu mijloace didactice materiale; orale (cu întrebări, ghicitori, etc.); scrise (cu cuvinte de completat); computerizate; c) sarcinile didactice specifice –
jocuri bazate pe: citire/lectură; exerciţii de scriere; calcule matematice („jocul de socotit“); cunoştinţe de istorie, geografie etc.; educaţie aplicată (tehnologică, estetică, fizică/sportivă).
O poziţie pedagogică aparte revine jocului de rol, utilizat iniţial în anumite domenii (militar, economic, sportiv). Este încadrat în categoria „jocurilor de simulare concepute ca metode de explorare şi de formare“ (I. Cerghit). Implică situaţii şi exerciţii simulate care solicită îndeplinirea şi interpretarea unor roluri în condiţii şi forme de realizare diverse (programate, critice, strategice, informatice etc.).
Reuşita jocului de roluri presupune valorificarea unor premise:
a) psihologice – resursele cognitive şi noncognitive ale preşcolarilor, elevilor etc., aflaţi în situaţia de „actori“, în cadrul scenariului didactic propus;
b) psihosociale – dinamica grupei (clasei) şi a microgrupelor care susţine interdependenţa cognitivă, afectivă şi motivaţională a participanţilor;
c) pedagogice – situaţia de învăţare/autoînvăţare propusă, evaluată continuu în raport de obiectivele concrete propuse, realizabile în condiţii de (micro)grup.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA