Închiderea școlilor pe termen lung, ca urmare a pandemiei cauzată de noul coronavirus, a pus învățământul românesc într-o situație cu care nu s-a mai întâlnit până acum. Întreg procesul de învățământ a trebuit să se desfășoare la distanță, iar profesorii au fost nevoiți să-și întâlnească elevii online și să adapteze predarea la noua situație.

În cele ce urmează voi încerca, pe scurt, să aduc în atenția dumneavoastră partea pozitivă a acestui demers în raport cu învățarea fizicii. Spre deosebire de alte discipline, se poate spune că profesorii de fizică dețin un atu natural legat de faptul că practic, copiii, din firea lor, au un comportament investigativ. Condiția esențială pentru a beneficia de acest atu este ca noi, profesorii, să acceptăm schimbarea de paradigmă care ne va permite un demers didactic bazat pe metoda investigației. Poate mai evident ca niciodată noile programe de fizică, în curs de implementare la gimnaziu, vin în sprijinul acestui demers alături de manuale cum sunt, de exemplu, cele publicate de editura Art-Klett.

Pe de altă parte, conform revistei americane Live Science, una din inven­țiile importante ale noului mileniu sunt soluțiile din domeniul informaticii cu impact direct în comunicare, iar aici un rol esențial îl au tehnologiile multimedia.

Unul din domenile în care multimedia și-a găsit o firească aplicație a fost cel școlar, didactic și al proceselor de învățare. În viitorul apropiat practica lecției „față în față“ va fi, în parte, înlocuită de o activitate educativă care să consimtă de­­plasarea esenței dinamice a procesului către cei care studiază. În acest sens se pot contura patru scenarii educative:

• clasa laborator – unde profesorul folosește calculatorul pentru a-și îmbogăți lecțiile;
• studiul individual al elevului;
• evaluarea;
• proiectarea activă a aplicațiilor în contextul utilizării realității augumentate și virtuale.

Astfel, devine esențială pregătirea copiilor pentru a fi capabili să utilizeze tehnologia multimedia. Pe de altă parte, orice domeniu de activitate folosește mai mult sau mai puțin informații care pot fi transmise, recepționate și prelucrate eficient numai cu ajutorul calculatorului. Eficiența unor astfel de procese face ca tehnica prelucrării automate a datelor să devină „un al doilea alfabet“ într-o societate a mileniului III.

Metodele învățământului tradițional nu pot face față avalanșei de cunoștințe și multitudinii de meserii și domenii de activitate; acestea devin tot mai specializate dar, în mod paradoxal, tot mai interconec­tate. În sprijinul educației intervin noile tehnologii ale societății informaționale – tehnologiile informațiilor și comunicațiilor.

Nu trebuie renunțat la metodele învă­țământului tradițional, mai ales în cazul primilor ani de educație în școli, când influența personală a educatorului rămâne determinantă, totuși utilizarea tehnologiilor moderne, a programelor educaționale pentru computer reprezintă o ne­cesitate a procesului educativ care poate răspunde mai bine particularităților in­dividuale ale fiecărui elev.

Instruirea cu ajutorul calculatorului oferă avantaje unice care nu pot fi ­obținute prin intermediul altor medii de învățare:

• interactivitate;
• precizia operațiilor efectuate;
• capacitatea de a oferi reprezentări multiple și dinamice ale fenomenelor și mai ales faptul că permit interacțiunea consistentă și diferențiată cu fiecare elev în parte.

Primele utilizări în domeniul instruirii asistate de calculator se concentrau mai mult pe verificarea cunoștințelor; ulterior au început să apară software-uri complexe, care încurajează construcția activă a cunoștințelor și asigură contexte semnificative pentru învățare, promovea­ză reflecția, eliberează elevul de multe activități de rutină și stimulează activitatea intelectuală. Toate aceste elemente modifică aria activităților profesorului atât cantitativ, cât și calitativ.

Procesul educativ trebuie să fie regân­dit, cadrele didactice trebuie să învețe să gândească altfel privind psihologia cognitivă, să formuleze altfel problemele fără să mai pună accentul pe activitățile intelectuale de rutină.

Comunicarea didactică vizează în principal înțelegerea, profesorul având un rol activ; el acționează ca un filtru ce selecționează, organizează și personalizează informația.

Educația trebuie regândită în raport cu noile posibilități tehnice, pe de o par­te, și în funcție de cerințele noii societăți, pe de alta.

Eficiența utilizării calculatorului în procesul didactic a relevat aspecte ca:

• reducerea timpului de studiu;
• utilizarea computerelor este mai efi­cientă în științe decât în domeniul limbilor străine;
• instruirea asistată de calculator este mai eficientă ca instruire complementară decât ca formă alternativă;
• instruirea asistată de calculator este eficientă în formarea deprinderilor elementare, în timp ce sistemele tutoriale sunt mai eficiente în formarea deprinderilor intelectuale de nivel superior;
• elevii care învață încet și cei rămași în urmă câștigă mai mult decât elevii foarte buni.
• Tehnologiile multimedia și proiecția didactică a acestora au determinat și susțin o formă foarte utilă de învățământ – învățământul la distanță.

Concluziile formulate anterior au evidențiat partea pozitivă a tehnologiei in­­formației în contextul procesului instructiv-educativ. Autorul consideră că partea negativă influențează mai puțin procesul didactic și poate fi, în majoritatea cazurilor, neglijabilă dacă proiectarea activități­lor didactice ține cont și de efectele psihologice înregistrate de beneficiari.

Articol de Victor Stoica – profesor, inspector ISMB

Articolul integral poate fi citit în numărul 8-9, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.