Universitățile românești și-au stabilit misiunea academică, structurându-se astfel o arhitectură transparentă a mediului universitar din țară. Astfel, potrivit Legii 199/2023 și Ordinului de ministru nr. 3.027/2025, instituțiile de învățământ superior din țara noastră și-au asumat prin Carta proprie una din trei misiuni, se spune într-un comunicat de presă al Ministerului Educației și Cercetării.

Potrivit aceleiași surse, aceste trei misiuni  și categorii sunt:

„(1)  Educație: Presupune organizarea exclusiv a activităților de predare, învățare și evaluare și a celor de cercetare conexe proceselor de predare-învățare, evaluarea misiunii instituției făcându-se după criterii și indicatori naționali/internaționali, cu relevanță academică locală/regională.

(2)  Educație și Cercetare, care presupune organizarea activităților de predare, învățare și evaluare, precum și de cercetare, evaluarea misiunii instituției făcându-se după criterii și indicatori naționali/internaționali, cu relevanță academică regională/națională.

(3)  Educație și Cercetare Avansată, care presupune organizarea activităților de predare, învățare și evaluare, precum și de cercetare, cu impact în dezvoltarea cunoașterii și dezvoltarea economică și tehnologică la nivel național și internațional, evaluarea misiunii instituției făcându-se după criterii și indicatori internaționali, cu relevanță academică națională/internațională.

Tipul de misiune academică nu este un criteriu de clasificare pe bază de performanță sau de ierarhie, clasificarea/ierarhia pe bază de performanță putându-se stabili eventual ulterior prin evaluări riguroase în cadrul fiecărei misiuni.

În procesele de evaluare academică și de asigurare a calității se va ține cont de misiunea autoasumată de fiecare instituție de învățământ superior. Misiunea autoasumată acum nu reprezintă o confirmare a realizării acesteia, confirmarea realizându-se ulterior prin procese de evaluare academică și de asigurare a calității.”

Citat în cadrul aceluiași comunicat,  ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, spune că „prin acest demers, dublat de flexibilizarea organizării programelor academice într-o universitate prin eliminarea condiționărilor administrative între acestea (licență-master-doctorat-postdoctorat), încheiem cu adevărat implementarea modelului Bologna în sistemul de învățământ superior din România și intrăm într-o logică a normalității, în care chiar dacă toate universitățile sunt importante, asta nu înseamnă că toate trebuie să fie (sunt) la fel. Țara are nevoie de universități cu profiluri diferite (…) „Acum avem un sistem universitar cu o arhitectură transparentă pentru viitorii studenți, pentru autorități și societate și pentru comunitatea academică a fiecărei universități, universitate care se poate astfel conecta mai bine cu societatea și care devine mai puternică și autonomă prin faptul că raportarea la aceasta trebuie să se facă prin prisma misiunii asumate, nu prin prisma unor criterii externe mai mult sau mai puțin arbitrare.”