Mă aflam, la 23 august 2013, la Slatina, ca invitat la Congresul Național al Învățătorilor. Spun „național”, dar de fapt era internațional, deoarece veniseră și profesori de limba română din afara României și, printre ei, ucraineni, sârbi etc. Am văzut totdeauna în persoana învățătorului simbolul cel mai clar al actului educațional. Răspunderea învățătorului este net superioară profesorului de gimnaziu sau liceu, deoarece el se adresează unor ființe umane aflate la vârsta formării trăsăturilor fundamentale, iar greșelile educaționale pot avea efecte negative ireversibile. Mă gândesc la elevul de clasa întâi, învățat pentru prima oară să-și mențină atenția concentrată asupra persoanei de la catedră pe o durată mai mare. Cum să realizezi acest obiectiv cu un copil care nu are niciun antrenament în această privință, el având tendința de a-și modifica mereu direcția atenției sale?
M-am întâlnit la Slatina cu mulți oameni de valoare, destinați să rămână în anonimat. Dar cum a fost reflectat evenimentul în presa locală? În „Gazeta Oltului” de vineri, 23 august 2013, pe prima pagină, evenimentul principal, anunțat cu litere de primă mărime, nu este Congresul la care m-am referit, ci vizita la Slatina a ministrului Educației, vizită prilejuită, desigur, de evenimentul în discuție.
Sunt convins că primul care s-ar fi arătat supărat de această inversiune ar fi fost chiar ministrul.
Să fie o simplă întâmplare? Iată cum se repetă situația. La 18 octombrie 2013, m-am aflat la Botoșani, pentru a-l celebra pe un mare matematician român, Dimitrie Pompeiu, născut în comuna Broscăuți, din fostul județ Dorohoi. Sunt 140 de ani de la nașterea sa. Cum este anunțat evenimentul în presa locală? „Monitorul de Botoșani” anunța în numărul din 18 octombrie 2013, prin câteva rânduri, într-un colț, jos, evenimentul ce urma să aibă loc, iar în numărul din 19 octombrie o prezentare mai amplă, dar avându-l în centrul atenției nu pe marele matematician, căruia nici măcar nu i se pune fotografia, ci pe un profesor local, de altfel demn de laudă, Artur Bălăucă. Crede ziarul respectiv că fotografia profesorului Bălăucă și acea a mea pot înlocui pe aceea a lui Dimitrie Pompeiu?
Iată cum își dă în petic presa în momente de sărbătoare culturală. Nu sunt cazuri izolate, dar nu pot dezvolta mai mult aici. Sunt convins că gazetarii respectivi au avut cele mai bune intenții, dar trebuie să fie mai atenți la semnificația evenimentelor pe care le prezintă.
Academician Solomon MARCUS