Marius Nistor, președintele FSE „Spiru Haret“: „Nu poți repara în câteva luni ceea ce ai distrus în 30 de ani“

Domnule președinte, care este poziția FSE „Spiru Haret“ cu privire la modalitățile de abordare a noului an școlar?

HAOS. Acesta este primul cuvânt care îmi vine în minte. Guvernul transferă responsabilitatea către autoritățile locale, acestea arată cu degetul spre Executiv și spun că nu au bani. Este o confuzie generală.

Al doilea cuvânt este RESPONSABILITATE. Este important să fim responsabili. Când Statul dă greș, este obligatoriu ca noi să ne luăm toate măsurile de protecție. Prin acțiunile lor, angajații din învățământ și părinții vor fi cei care pot limita dezastrul. De exemplu, părinții trebuie să nu-și trimită copiii la școală de la primul simptom de răceală/gripă. De asemenea, este foarte importantă prevenția. Dacă nu vom avea un cadru medical la fiecare școală care să verifice, chiar și aleatoriu, starea de sănătate a elevilor și angajaților, riscăm să transformăm școlile în adevărate focare de infecție.

Care formulă dintre cele trei vi se pare cea mai potrivită?

În primul rând, vreau să încep cu cea care mi se pare cea mai nepotrivită: varianta 3. Randamentul elevilor în online e slab. Să fim bine înțeleși, acestea sunt lucruri constatate în majoritatea țărilor: învățământul online nu va fi niciodată substitutul învățământului față în față. Efortul este mult mai mare pentru orele online, este foarte greu să menții atenția elevului, nici nu se poate menține timp de 45-50 de minute – orele online ar trebui să dureze mult mai puțin. Nu ai controlul efectiv a ceea ce se întâmplă în partea cealaltă, acolo unde este elevul, la el acasă. Una este când te vezi față în față, când te uiți în ochii copilului, când poți discuta cu el, când empatizezi cu el, și altceva este când interacțiunea este online. Este ceva impersonal, rece, nu se mai creează conexiunea între cadrul didactic și elev. Eu sper ca măcar în ceasul al 12-lea Guvernul și autoritățile locale să ia toate măsurile pentru ca școala să în-ceapă față în față.

Sunt suficiente măsurile standard – igienă, măști, distanțare, ecrane de plexiglas, spălat pe mâini și celelalte – pentru a-i proteja pe elevi și pe profesori?

Nimeni, la nivel mondial, nu a găsit formula câștigătoare. În același timp trebuie să fim conștienți că nu putem amâna începutul de an școlar. Ar fi o catastrofă pentru elevi. Până la urmă ne putem îmbolnăvi și mergând pe stradă. Eu cer însă încă o dată autorităților să se trezească și să ia toate măsurile necesare pentru ca școala să înceapă în siguranță. Măcar să beneficiem de aceste măsuri, deoarece pentru moment este o stare de confuzie din lipsa unui mesaj unitar. Pe de o parte se declară că trebuie asigurate măști, că Guvernul va oferi măști pentru toate cadrele didactice și pentru toți copiii care vor intra în unitățile de învățământ, iar pe de altă parte vin și spun că „nu ne putem permite să asigurăm măști pentru fiecare copil și cadru didactic, trebuie să diferențiem, să dăm în funcție de poziția socială sau de situația socială a fiecărui copil în parte și a cadrului didactic“. Cu această ocazie atrag atenția, dacă e să mă refer la personalul din învățământ: există reglementările prevăzute de Codul Muncii potrivit cărora angajatorul este obligat să asigure salariaților toate condițiile de muncă. Vorbim aici inclusiv de asigurarea mijloacelor de protecție: nu-mi asiguri măștile de protecție, nu-mi asiguri securitatea, adică dezinfectanți, posibilitățile de asigurare a igienei, atunci reacționez în conformitate cu prevederile legale. Este răspunderea legală a angajatorului, iar Guvernul trebuie să înțeleagă foarte bine treaba aceasta.

Cine își asumă riscurile în fața pericolului, real, al infectării?

Cred că este clar pentru toată lumea că începutul școlii va duce la o creștere a numărului de cazuri. Avem deja date din alte țări, care au deschis deja unitățile de învățământ. Spre exemplu, în Republica Moldova, după 2 zile de școală, au fost identificate 125 de cadre didactice infectate cu Covid-19, iar alte 250 de persoane au fost puse în izolare. Aceste date sunt la o populație de aproximativ 3,5 milioane. Gândiți-vă ce va fi la noi, la o populație de peste 20 de milioane. Din prima zi de școală vom fi în linia întâi. Vom fi expuși în totalitate atâta timp cât finanțarea va continua să fie insuficientă, iar, cum suntem obișnuiți în România, nimeni nu va fi găsit vinovat. Aceasta este și marea problemă în această perioadă: Toată lumea fuge de răspundere!

Cine are, practic, responsabilitatea deciziei cu privire la începerea școlii?

Școala face doar o propunere privind începutul de an școlar. Pe baza informațiilor venite de la Ministerul Sănătății privind numărul de îmbolnăviri, Inspectoratul Școlar Județean și Direcția de Sănătate Publică avizează, iar Comitetului Județean pentru Situații de Urgență decide pentru fiecare caz în parte.

Descentralizarea poate fi o soluție în condițiile în care școala beneficiază de finanțare și poate să angajeze personalul de care are nevoie în această situație specială. Însă, la ora actuală, din calculele noastre, dar și ale Ministerului Educației și Cercetării, ar fi nevoie de peste 60.000 de noi angajați, atât personal didactic, cât și personal didactic auxiliar și nedidactic. Nici până la ora actuală nu s-a schimbat legea pentru a da posibilitatea unităților de învățământ să-și angajeze personalul necesar. În plus, nu s-au alocat fonduri pentru noile posturi.

Ce este de preferat: școală cu prezență fizică și cu riscul infectării atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice sau școală online cu diminuarea semnificativă a acestui pericol?

Din punctul meu de vedere, riscul infectării este mai mare în afara școlii decât într-o unitate de învățământ, unde s-au luat toate măsurile de protecție. Școala online nu este substitut la școala normală, poate doar completa și doar atât. Copiii din grădinițe – preșcolari – au nevoie de socializare, n-au nevoie să stea acasă și să se uite pe o tabletă. Cât pot sta ei pe laptop sau pe o tabletă? Trebuie să obțină niște competențe care nu se obțin online. Copiii din învățământul primar, de la clasa pregătitoare! Îi învață cineva online să scrie? Cine este în partea cealaltă a monitorului? Care sunt părinții ce vor sta acasă cu copiii din învățământul preșcolar și primar pentru a fi lângă ei în momentul în care activitatea se desfășoară online? Cine îmi poate răspunde la aceste întrebări? Sunt domenii în care nici nu se mai poate pune problema să continue online. Nu te pot învăța să scrii online, asta este o poveste. Nu ne putem permite să ne batem joc de copii.

În cazul formulei hibride, pot asigura unitățile cadre didactice și spații de învățământ suficiente?

Unitățile de învățământ nu pot decât să solicite autorităților locale spații de învățământ, iar în ceea ce privește angajarea așteptăm și noi încă deblocarea concursurilor. Revenind la problema spațiilor, acum vedem dezastrul deciziilor luate în ultimii 30 de ani în care nu s-a investit în infrastructură, în care s-au retrocedat sute de imobile, în care am închis școli prin comasare. Spuneam prin anii 2000 că toate aceste măsuri le vom deconta la un moment dat. A venit mo-mentul, iar acum nu poți repara în câteva luni ceea ce ai distrus în 30 de ani.

Procesul dotării cu logistică digitală întâmpină mari dificultăți. Cel puțin pentru acest început, dar se spune că până la sfârșitul anului, elevii și cadrele didactice din zonele rurale, în special, nu vor avea tablete. Deci, nici acces la educație, ca și în primăvară. Un nou semestru ratat? De ce merg lucrurile astfel?

Pentru că acceptăm. Și eu, și dumneavoastră, noi cu toții ne complacem în această situație în care școala este lăsată de fiecare dată pe ultimul loc. Grav este că mergem la vot chiar în unitatea de învățământ. Punem ștampila pe un candidat sau altul, poate chiar în clasa în care învață copilul sau nepotul nostru. Hai, măcar de data aceasta, înainte de a pune ștampila să ne uităm cum arată sala de clasă, să mergem până la grupurile sanitare.

Cu certitudine laptopurile/tabletele vor ajunge cu mare întârziere, mai ales în mediul rural, dar nu sunt suficiente doar aceste dotări. Ai nevoie de elevi care să știe să le folosească, de cadre didactice formate. Cu toate neajunsurile, în mediul rural cred că sunt cele mai multe șanse să mergem pe scenariul verde, deoarece, ca urmare a depopulării localităților, numărul de copii este mic. Prioritatea în mediul rural este legată de igienă. Școlile trebuie să fie conectate la apă curentă, să fie racordate la canalizare, să aibă grupuri sa-nitare.

Aici văd una din cele mai mari probleme ale acestui Guvern. Ai știut de probleme din februarie. Trebuia de atunci să iei măsuri, nu să spui acum că este un proiect european de 175 de milioane de euro prin care vor fi finanțate toate investițiile și din care se vor achiziționa materiale de protecție. Nici măcar acum școlile și au-toritățile locale nu știu cum să atragă aceste fonduri, din cauză că nu există un ghid. Sunt doar niște fonduri ipotetice, care pot fi sau nu accesate. Au la dispoziție doar două numere de telefon și atât.

Nu ne dorim un semestru ratat, iar colegii mei, sunt sigur, că vor face tot ce ține de ei pentru ca elevii să nu fie afectați.

Interviul integral poate fi citit în numărul 8-9, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.