În data de 11 februarie 2017, Marcela Peneş ar fi împlinit 80 de ani. A plecat însă în eternitate de timpuriu, în 2006. A rămas în memoria promoţiilor de elevi, a colegilor şi a prietenilor, a tuturor celor care au cunoscut-o ca o personalitate marcantă a Educaţiei, ca o Doamnă a şcolii româneşti.
Spre aducerea-aminte a celei care şi-a dedicat întreaga existenţă educaţiei, din postura de Învăţătoare, la Şcoala 190 din Bucureşti – şcoala în care şi-a desfăşurat o mare parte din carieră şi din viaţă –, foşti colegi, elevi şi prieteni s-au întâlnit spre a o evoca şi a o aduce, cu gândul şi cu sufletul, din nou, printre ei.
Evenimentul, desfăşurat sub genericul „Marcela Peneş – O viaţă dedicată educaţiei. 80 de ani de la naştere”, a constat din prezentarea monografiei „Marcela Peneş – Personalitate luminoasă a învăţământului românesc”, de Ileana Hogea-Velişcu (Editura Minerva, 2016), din lectura unor fragmente din volum şi din cartea „Dincoace de ultima vacanţă”, de Marcela Peneş (Editura Ana, 2006), şi dintr-o serie de evocări ale Învăţătoarei Marcela Peneş, făcute de cei prezenţi.
Intervenţiile, amintirile şi confesiunile foştilor colegi, prieteni şi elevi, desfăşurate într-o atmosferă de caldă aducere aminte, au conturat imaginea unei personalităţi complexe a învăţământului românesc, care şi-a îndeplinit misiunea de Învăţătoare din mai multe ipostaze – cadru didactic, autor de manuale, editor, jurnalist şi scriitor – şi care şi-a făcut din profesia de dascăl sensul şi scopul vieţii. Marcela Peneş a fost un Chip de Lumină al Educaţiei, care, prin Cuvânt şi Suflet, a răspândit Iubire şi care, la rândul ei, a fost şi este înconjurată de Iubire, atunci, în timp, acum, în veşnicie. (Sorin Ivan)
Evenimentul, desfăşurat sub genericul „Marcela Peneş – O viaţă dedicată educaţiei. 80 de ani de la naştere”, a constat din prezentarea monografiei „Marcela Peneş – Personalitate luminoasă a învăţământului românesc”, de Ileana Hogea-Velişcu (Editura Minerva, 2016), din lectura unor fragmente din volum şi din cartea „Dincoace de ultima vacanţă”, de Marcela Peneş (Editura Ana, 2006), şi dintr-o serie de evocări ale Învăţătoarei Marcela Peneş, făcute de cei prezenţi.
Intervenţiile, amintirile şi confesiunile foştilor colegi, prieteni şi elevi, desfăşurate într-o atmosferă de caldă aducere aminte, au conturat imaginea unei personalităţi complexe a învăţământului românesc, care şi-a îndeplinit misiunea de Învăţătoare din mai multe ipostaze – cadru didactic, autor de manuale, editor, jurnalist şi scriitor – şi care şi-a făcut din profesia de dascăl sensul şi scopul vieţii. Marcela Peneş a fost un Chip de Lumină al Educaţiei, care, prin Cuvânt şi Suflet, a răspândit Iubire şi care, la rândul ei, a fost şi este înconjurată de Iubire, atunci, în timp, acum, în veşnicie. (Sorin Ivan)
