În ultimul timp, s-a pus în discuţie revenirea manualului unic, idee susţinută cu ardoare de MEN. Este în joc soarta unor edituri specializate în carte şcolară şi a multor autori care îşi văd munca de ani şi ani năruită, dusă pe apa sâmbetei. Eliminarea de pe piaţă a manualelor alternative duce la dispariţia concurenţei şi a progresului şcolar. Profesorul care foloseşte acest tip de manual îl alege pe cel care convine nivelului de cunoştinţe ale elevilor săi, le dezvoltă competenţele şi îi face să performeze. Îmi amintesc faptul că apariţia acestora a stârnit un entuziasm general, care s-ar putea traduce printr-un manual unic ,,mon amour“.
 Dacă legea lui ARHIMEDE şi TEOREMA lui PITAGORA nu s-au schimbat, se mai poa­te vorbi despre un manual unic pen­tru ştiinţele exacte şi nu la toate clasele; în niciun caz pentru disciplinele umaniste. Am să dau un exemplu: Manualul unic de limba franceză, clasa a XI-a, avansată, folosit până la apariţia alternativelor şi poate că se mai foloseşte şi astăzi în unele unităţi de învăţământ.
Textele folo­site pentru achiziţio­na­­rea vocabularului sunt literare, din autori celebri: Balzac, Zola, Camus, minunate pentru clasele de filologie, dar unde sunt textele cu limba vorbită astăzi?
Gramatica este stufoasă, uneori fără legătură cu textul. Ele­mentele gramaticale apar că nişte corpuri inerte, anesteziate.
Îmi închipui  ce coşmaruri au avut  elevii de la liceele industriale când a trebuit să studieze subordonatele introduse prin „de ce que“ sau cele care exprimă condiţia. În privinţa  gramaticii, nici suratele manualului unic, alternativele, nu sunt mai puţin păcătoase. La un târg al fracofoniei, ţinut la Bucureşti, un profesor de la L’Universite Libre de Bruxelles atrăgea atenţia asupra pericolului unei gramatici stufoase, cu multe reguli, excepţii şi subexcepţii, care pot îndepărta elevul de la învăţarea acestora şi chiar îl pot speria. O vină au şi profesorii care bat moneda pe gramatică în detrimentul comunicării. Textele din alternative au avantajul că sunt conectate la limbajul actual francez.
Elevii pot să înveţe să-şi facă propriul CV. Temele abordate sunt de interes, ele vizează familia, prietenii, colegii, moda, adolescenţa şi problemele ei. Sunt şi unele texte cărora li se aduc reproşuri, dar ele se corectează din mers. Astfel, la un text care prezintă cartierul SAINT-DENIS din Paris, cartier muncitoresc şi plin de imigranţi, lectura induce o atmosferă cenuşie cu miros de salopete încinse. Un alt text prezintă o revoltă a tinerilor care foloseau expresii de la periferia limbii franceze (gueule în loc bouche).
Profesorul are ocazia să schimbe aceste texte cu unele care prezintă Franţa ca leagăn al culturii.
S-a bucurat de succes un manual alternativ francez desti­nat elevilor străini. Acesta avea video integrat, suportul fonic era asigurat de vorbitorii nativi de limbă franceză. Lecţiile erau vii şi se puteau învăţa din clasă prin reconstituirea de text.
Aş sugera pentru liceele economice sau pentru clasele care au optat pentru franceză economică folosirea absolut necesară a manualului alter­nativ.
Textele vor trebui să abor­deze tematici cu termeni spe­cifici, din domeniul bancar, din cel al turismului, al publicităţii pe net sau care prezintă raportul dintre cerere şi ofertă. De asemenea, poate aborda imigraţia de la noi sau de aiurea, unde elevii pot învăţa măcar doi termeni economici; un venit mai mare şi o scădere a impozitelor.
În concluzie, îmi vine în minte un vechi dicton: HONI SOIT QUI MAL Y PENSE! (Să nu fie mai rău decât ne-am gândit!).
Leontina NEDELCU